News Flash:

"Ochiul Irod" sau la o vorba cu niste zei

6 Decembrie 1999
1364 Vizualizari | 0 Comentarii
Marturisesc deschis ca aceasta carte este una dintre cele pe care le asteptam de multa vreme, pentru ca Lucian Parfene este, la 24 de ani un poet complet, care trebuia sa se dezbrace de grijile debutului. Pentru cartea de fata, "Ochiul Irod", Lucian Parfene a luat premiul Editurii "Convorbiri Literare", la editia din vara a Zilelor "Eminescu" - "Porni Luceafarul", de la Botosani, iar sfirsitul de an i-a adus bucuria de a se vedea trecut, cu numele, pe coperta unei carti. Daca as incerca un excurs critic, s-ar putea sa scap din vedere multe aspecte, despre care ar trebui vorbit, dar citeva repere merita amintite. In "Ochiul Irod", Lucian Parfene a adunat doar noua poeme, dar sint poeme lungi, de dimensiuni ample, dublate de o constructie speciala pentru acest gen de literatura. Oricare cititor va observa, de la inceput, spatiul de referinta al autorului, plasat in timpuri vechi, cu precadere mitice, uneori chiar dincolo de timp, sau intr-un amestec al distinctelor perioade istorice, dar, in orice caz, referentialitatea temporala este greu de incadrat, existind, de obicei, o ambiguitate, pe care chiar autorul o doreste si o sporeste. Se disting, insa, lecturile si influentele din simbolistica medievala a spatiului oriental, motiv pentru care autorul dorise sa numeasca aceasta carte "Amintiri dintr-un bordel bizantin". Daca titlul este acum altul, poemul "Amintiri dintr-un bordel bizantin exista", si este, poate, cel mai reprezentativ in ceea ce asa putea numi constructia metaforei, indeletnicire foarte comoda pentru Lucian Parfene, si de predilectie. In esenta, aceasta este referinta cea mai importanta care i se poate atribui autorului: arta metaforei. Poate obositoare, citeodata, dar nu facila si neimportanta. Este atit de multa metafora in paginile acestei carti, incit uneori ai impresia ca cineva se joaca, pur si simplu, cu rabdarea cititorului. Dar tocmai aceasta rabdare ramine importanta. Si la fel de important este stilul original de a scrie al lui Parfene, care il evidentiaza intr-un fel aparte, in generatia tinerilor si talentatilor poeti din Iasi. Poezia lui Lucian Parfene ar deveni si mai interesanta, daca l-ai cunoaste, pret de un ceas, pe autor. Un tip ciudat, evident aerian si dezlipit de vremea in care traieste carnea lui, subtil pina la absurd in fata unor evidente care nu ar avea nimic de a face cu poezia; si totusi, bintuit de o tristete si o timiditate banala. Exista o legatura evidenta intre el si ceea ce scrie, incit imaginea unitatii dintre om si opera este de o cosubstantialitate frapanta. Daca, pentru unii, personajele mitologice sint numai pretexte de a face opera, pentru Parfene, un zeu necunoscut sau un sfint obscur exista cu prisosinta, exista evident si el l-a cunoscut. Probabil ca intoarcerea pe dos a unor realitati banale se poate intimpla doar cunoscind zeii si nebunia lor. Fara sa cuprind prea multe din gindurile lui Lucian Parfene, sa mai zic, doar cu gindurile lui, cite ceva. "Absurdul a nascut intre sinii ei/ am dat sa deschid ochiul negru,/ pasari nemaivazute duceau in cioc/ bucati dintr-un suflet casant.// Cu aceeasi tristete iti spun:/ craniul imi este/ cel mai palpabil lucru.// Aveam sa o cuprind in apocrifa,/ limba aspra a vacilor din Ierihon.// Iata semnul acestei clipe din piele." In ceea ce ma priveste, bun poet. Il mai astept, in aceeasi clipa de piele. Liviu Apetroaie
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1536 (s) | 22 queries | Mysql time :0.035201 (s)