News Flash:

Okinawa Goju-Ryu – Karate pentru cel slab si cel puternic

27 Februarie 2010
3182 Vizualizari | 0 Comentarii
Undeva, in sudul arhipelagului Japoniei, exista o mica insula. Pare insignifianta, la prima vedere. Are o lungime de 60 km si o latime de doar 10. Cu toate acestea, aici a aparut una dintre cele mai complete, complexe si redutabile forme de lupta cu mainile goale sau cu arme, creata de civilizatia japoneza. Ascunsa, puternica, tacuta si modesta, calea Goju din Okinawa este nespus de grea si dureroasa pentru cel care se incumeta sa o urmeze. Insa pentru acela care nu se sperie de rigorile antrenamentului, transformarile prin care trece trupul si spiritul sau sunt dincolo de orice imaginatie. Karate Goju-Ryu Okinawa este, cu siguranta, unul dintre cele mai valoroase secrete ale Asiei. Sa vedem de ce.

Insula Karate-ului

In preajma anului 1340, insula Okinawa era divizata in trei regate care, la acea vreme, erau obligate sa plateasca tribut Imperiului Chinez condus de imparatul Chu Yuen Cheang din dinastia Ming. Lucrurile au evoluat liniar pentru mica insula, devenita intre timp centru comercial si punct de navigatie intre imperiile chinez si japonez, ambele civilizatii lasandu-si in egala masura amprenta asupra specificului culturii locale. Odata cu trecerea timpului, bastinasii se bucura de un relativ statut de autonomie, ceea ce face ca, in anul 1477, dinastia locala Sho sa fie revigorata prin ajungerea la putere a regelui Sho Shin.

Abil cunoscator al obiceiurilor si mentalitatii rebele a localnicilor, regele Sho Shin traia tot timpul sub spaima unei eventuale razmerite care sa-l rastoarne de la putere. Din aceste motive, precum si din dorinta de a-si controla mai usor supusii, paranoicul personaj ordona ca niciun locuitor al insulei sa nu mai poarte niciun fel de arma, in caz contrar vinovatul urmand sa fie osandit la cumplita moarte a fierberii lente de viu. Edictul nu a avut insa efectul scontat. Cum orice lucru interzis devine si mai tentant, supusii regelui au dezvoltat doua sisteme de lupta care stau la baza karate-ului de astazi: Okinawa Te - o metoda de lupta cu mana goala, practicata de membrii nobilimii si Okinawa Kobudo - o metoda de lupta cu arme artizanale si unelte de munca create de pescari si tarani. Antrenamentul, in ambele metode, era facut in cel mai mare secret, dupa lasarea intunericului, pe plaje si in paduri izolate. Marii maestri de karate okinawaian (foarte diferit de karate-ul japonez) considera, inclusiv in prezent, ca edictul lui Sho Shin a fost actul de nastere al artei Karate.

In anul 1609, clanul Satsuma din sudul Japoniei a invadat insula, transformand-o in teritoriu japonez. Cat despre karate, lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine. Intre timp, insula devenise un pivot crucial al comertului dintre China si Japonia. Asa au ajuns pe insula cativa maestri de kung-fu din sudul Chinei, care au impulsionat cercurile de luptatori okinawaieni, predandu-le tehnici din stilurile de kung fu de sud.

Un astfel de exponent al fenomenului martial chinezesc a fost maestrul Wan Ji, denumit Wanshu in dialectul local. In urma sa, a ramas kata-ul pe care la introdus in insula, kata wanshu fiind prezent si astazi in unele stiluri de karate okinawaian. Sub influenta maestrilor chinezi, stilurile de Te se cristalizasera in trei directii diferite, in functie de regiunile unde se dezvoltasera. Apar, asadar, pe scena istoriei Shuri-Te, Tomari-Te si Naha-Te, acesta din urma fiind stramosul scolii Goju.

Intre traditie si inspiratie

Probabil, cel mai important moment in istoria karate-ului a fost sosirea pe micuta insula a unui maestru chinez care stapanea tehnicile si metodele stilului Shaolin de sud, alaturi de secretele Bai He Quan - stilul Cocorului Alb. Maestrul Chi Liu Lu Kung, cunoscut sub numele japonizat de Ryu Ryuko, apartinea de fel castei nobiliare din Fuzhou, provincia Fukien, ajungand in Okinawa ca fugar, in urma unei rebeliuni inabusita de trupele imperiale care banuiau ca membrii familiei sale ajutasera cu bani pe initiatorii razmeritei.

Ajuns in insula, fostul nobil chinez isi castiga existenta lucrand ca tamplar si zidar. Zilele sale se scurgeau intre munca la atelier si sesiunile de antrenamente. Astfel imbatraneste si se retrage la marginea unui sat, indeletnicindu-se cu impletitul cosurilor de bambus. Putini aveau habar de uriasul potential de luptator al batranului.

Printre acestia se afla Higaonna Kanryo, un tanar entuziast care isi dorea sa invete arta luptei de la Ryu Ryuko. In acest scop, i-a facut o vizita batranului, ocazie cu care a fost martor pe viu al puterii si valorii metodelor traditionale de antrenament. Pe cand ajungea la casa maestrului, s-a intamplat ca, in acelasi moment sa apara si un luptator care vroia cu tot dinadinsul sa-l provoace pe batran la o lupta. Cum acesta refuzase in mai multe randuri, intraznetul personaj a facut o demonstratie de forta in fata lui Ryu Ryuko. Plin de sine, luptatorul a luat o bucata groasa de bambus verde si a rupt-o in maini, de parca ar fi fost vorba de creion subtire.

Tanarul Kanryo era uluit: bambusul verde este extraordinar de rezistent, iar de o asemenea performanta este capabila doar o gorila, animal de o forta imensa, care se hraneste de mii de ani cu bambus verde si care a evoluat fizic pentru a sfarama coaja bambusului si a se hrani cu miezul dulce. In fata demonstratiei uluitoare de forta, Ryu Ryuko a ramas insesibil. Tacut, a luat o bucata de bambus mai mare decat cea aleasa de luptator. Dupa care s-a indreptat spre acesta si si-a spus:

"Tu ai rupt-o, frangand-o de la mijloc, da? Eu am sa o sfasii in doua bucati."
"Imposibil!", a exclamant, neincrezator, razboinicul. "Eu mi-am antrenat forta mainilor peste 20 de ani, inainte sa ajung sa rup bambusul, dar sa-l sfasii, sa-l smulgi ca si cum ar fi o bucata de hartie, este imposibil, nici 10 oameni care trag concomitent nu pot face asa ceva... "
"Bine", i-a zis Ryu Ryuko. "Priveste doar!"

Maestrul chinez a luat bambusul, tinandu-l orizontal, in ambele maini, dupa care a tras, pana cand tulpina cea verde a inceput sa se intinda si sa se subtieze de la mijloc, rupandu-se intr-un final. In coliba batranului linistea era mai grea decat plumbul. Razboinicul a iesit cu capul plecat, convins ca fusese martorul unui adevarat fenomen mistic. Tanarul Kanryo era in extaz. Devenit elev al batranului, a studiat, invatat si aplicat tot ce il povatuise acesta, insusindu-si toate metodele si adaugand unele de conceptie proprie in decursul antrenamentelor epuizante care se desfasurau dupa caderea intunericului. Ajuns maestru la randul sau, Kanryo l-a intalnit pe Chojun Miyagi care i-a fost discipol si a dat forma finala karate-ului Goju din Okinawa.

Chojun Miyagi s-a nascut in anul 1888, in orasul Naha. Apartinea unui neam de prosperi comercianti, familia sa detinand doua vase prin intermediul carora transporta si vindea plante de leac aduse din China. Copilul a fost incurajat de la o varsta frageda in pratica artelor martiale, parintii fiind convinsi ca un viitor barbat trebuie sa fie puternic si cutezator in anii tulburi ai restarurarii Meiji si ai razboiului chino-japonez.

Miyagi si-a inceput studiul artelor martiale la varsta de 7 ani, in sala maestrului Aragaki Ryko, dar, in scurt timp, faima despre faptele si personalitatea lui Higaonna Kanryo a ajuns si la urechile tanarului Chojun. Kanryo era un maestru de moda veche care isi alegea singur elevii dupa criterii traditionale, observandu-i din timp, testandu-i in situatii limita, studiindu-le atent caracterul si seriozitatea. De abia dupa o lunga perioada de proba, maestrul se decidea daca tinerii merita sa fie invatati o arta atat de periculoasa si mortala cum era karate-ul din acele timpuri. Gasind calitatile morale dorite in personalitatea lui Chojun, maestrul Kanryo l-a primit ca discipol. Antrenamentele aveau o intensitate naucitoare, chiar si pentru standardele vremii in practica karate-ului din mica insula.

Pregatirea era, de cele mai multe ori, epuizanta, chiar rudimentara din punctual de vedere al efortului fizic modern. Dar tocmai in asa-zisul "primitivism", coroborat cu eforturile inumane, era ascuns secretul care facea din luptatorii acelor timpuri niste adversari care i-ar fi pulverizat intr-o confruntare reala pe sportivii de astazi. Antrenamentul era monoton si dificil. Deseori, karateka lovea ore in sir in saci sau makiwara (dispozitiv traditional alcatuit dintr-o scandura elastica infipta in pamant, capatul in care se lovea fiind acoperit cu o franghie de orez). Practicau kata, avand in brate cate un bustean greu de lemn, intarindu-si astfel picioarele si soldurile. In memoriile sale, maestrul Chojun aminteste despre un moment in care a performat kata-ul Sanchin (kata energetic de forta si respiratie, caracterizat de incordarea specifica a unor anumite grupe de muschi) atat de intens incat a lesinat...

Chojun Miyagi – Karate la superlativ

De multe ori, la sfarsitul antrenamentelor cu maestrul Kanryo, Chojun Miyagi era atat de ostenit incat nu putea sa urce scarile casei in mod obisnuit, ci in patru labe. Dar, cum ce nu te ucide te face mai puternic, in cazul caii Goju ce nu te omoara te face incredibil de puternic. Chojun Miyagi s-a antrenat vreme de 13 ani cu maestrul Kanryo, devenind o forta a naturii capabila sa sfarame pietre in palma si sa rupa busteni de lemn cu loviturile sale grele.

In anul in care maestrul Kanryo s-a stins din viata, Chojun a decis sa calatoreasca in China, pe urmele curentului martial adus in Okinawa de Ryu Ryuko. Ajunge, astfel, in provincia Fukien, unde se antreneaza la diverse scoli de Kung Fu. Dupa momentul China, se intoarce in Okinawa, unde imbogateste stilul Goju Ryu cu kata-uri si metode de antrenament de inspiratie pur chinezeasca. Astfel apar celebrele kata Tensho, Gekisai Dai ichi si Gekisai Dai ni, prezente in unele curente Goju si preluate in karate-ul Kyokushin.

Lipsit de maestrul sai, acum disparut, Chojun simte inspiratie si energie doar in Natura inconjuratoare. Se antreneaza, asadar, singur, pe plajele insulei si in padurile de bambus. Inainte de culcare lovea cu pumnii inspre o lumanare aprinsa, asezata la cativa metri de de el. Dupa ani de pracica, loviturile sale de pumn stingeau flacara, « pumnii aveau, in sfarsit, suflet! » dupa cum spune o zicala okinawaiana. Un om care era capabil sa starneasca o pala de vant care sa stinga o lumanare asezata la o distanta atat de mare de el, dobandi-se, neindoios, puterea de a ucide un adversar cu o singura lovitura, ceea ce in artele martiale este cunoscuta drept "Ichi Geki Hissatsu".

Practica atat de intensa i-a deschis lui Miyagi portile Necunoscutului, modestul luptator avand parte de adevarate experiente mistice. Intr-o noapte, pe cand visa, spiritul sau a fost vizitat de o entitate martiala ce luase imaginea unui batran care i-a aratat un kata, explicandu-i fiecare miscare. Experienta s-a repetat pe parcursul mai multor nopti. In acea perioada Chojun se antrena circa 18 ore zilnic.

La plecarea sa din acesta lume, maestrul Chojun Miyagi a lasat mostenire 3 percepte si 8 principii pe care trebuie sa le urmeze orice practicant in scopul obtinerii desavarsirii martiale:

Cele 3 precepte

* Trebuie stiut, de la bun inceput, ca toate secretele Goju Ryu sunt incriptate in kata.
* Goju Ryu Karate este o manifestare armonioasa a propriului sine fata de Univers.
* Calea Goju Ryu consta in cautarea virtutii si a dreptatii.

Cele 8 principii

1. Mintea cuprinde Cerul si Pamantul.
2. Ritmul corpului uman este asemanator cu ciclul Soarelui si al Lunii.
3. Expirarea si Inspirarea aerului este nimic altceva decat Forta si Suplete.
4. Poarta-te in armonie cu Timpul si schimbarile.
5. Tehnicile de lupta functioneaza perfect doar in absenta gandurilor si anticiparilor.
6. Picioarele trebuie sa avanseze si sa se retraga, sa se desparta si sa se apropie.
7. Ochii nu trebuie sa piarda nici cea mai mica schimbare.
8. Urechile trebuie sa asculte orice directie.

Secretele stilului Okinawa Goju-Ryu

Chojun Miyagi s-a hotarat sa-si boteze propriul stil Goju Ryu pe baza ilustrarii stravechiului concept chinezesc Yin&Yang, exprimand asadar eterna dualitate a planului fizic alaturi de alternanta naturala intre greu si usor, dur si si suplu, noapte si zi. Astfel, Go inseaman forta, iar Ju suplete, termenul de Ryu desemnand conceptul de scoala sau grupare spirituala. In anul 1933, Chojun Miyagi si-a inregistrat scoala la Budokukai, Asociatia Artelor Martiale Japoneze - forul suprem prin care imparatul recunostea si sustinea toate scolile de arte martiale nipone. Denumirea aleasa pentru stilul de karate avea rezonante si in stravechiul tratat de artele martiale chinezesc Wu Bei Ji, cunoscut astazi sub titualtura de BuBiShi.

Din punct de vedere martial, Go se refera la miscarile dure si puternice, liniare si explozive, iar Ju trimite la tehnicile cu mana deschisa, devieri, miscari circulare si trucuri. Stilul pune un accent deosebit pe exercitiile de respiratie Ibuki si pe loviturile « interzise » aplicate in punctele slabe ale trupului uman. Un alt aspect foarte des intalnit in acest stil este cel referitor la durificarea armelor naturale si cresterea rezistentei corpului la lovituri. Partea de generare si control al energiei joaca de asemenea un rol important in Goju Ryu.

Din punct de vedere tehnic si biomecanic, Okinawa Goju Ryu Karate pune in egala masura accentul pe lovituri directe si circulare. Stilul combina loviturile foarte puternice de pumn, palma, cot, genunchi sau picior cu blocaje scurte si suple. Totul pentru a coplesi oponentul, a-l bloca in forta sau elastic. Stilul include numeroase chei de brate si picioare, proiectari si chiar lupta la sol. Este un stil construit in jurul conceptului de eficienta cu orice pret. Antrenamentele incurajeaza si urmaresc cel mai eficace raspuns in momentul unui eventual atac in care esti nevoit sa iti aperi viata sau integritatea fizica.

Raspunsul unui practicant de Goju Okinawa este un atac mortal concretizat in lovituri in ochi, tample, gat, coloana, in zdrobirea genunchilor sau lovituri in forta in zona genitala. Nu este un stil sportiv in care se impune lupta in conditii prestabilite, cu restrictii si interventia salvatoare a arbitrului. Pe strada sau in conditiile unui atac real nu iti castigi gloria efemera din ring, ci iti salvezi viata. Toate loviturile de picior nu urca mai sus de nivelul pieptului, stilul urmant principiul traditional si foarte natural: "Mainile lovesc capul si gatul, picioarele lovesc picioarele, iar mainile si picioarele pot lovi deopotriva trupul".

Stilul este adaptat pentru lupta la mica distanta, fiind ideal pentru agresiunile pe strada, in locuri aglomerate, lift, metrou, tren, culoar, coridor, diverse incaperi. Din acest motiv, fortele speciale nipone se antreneaza si astazi cu elevii lui Morio Higaonna, conducatorul din prezent al stilului, un razboinic care la cei 72 ani da dovada unei forte si viteze absolut incredibile. Instructorii trimisi de Morio Higaonna au predat si temutelor trupe special OMON, specialistii in Systema, teribila metoda de lupta a commando-urilor ruse, imbogatind propria metoda cu tehnici si principii din Okinawa.

Cum mintea si spiritul sunt, de fapt, cele mai importante arme ale oricarui luptator, in Goju-Ryu se practica meditatia Zanshin pana cand se ajunge la dominarea psihica a adversarului. Okinawa Goju Ryu este unul dintre putinele stiluri care a ramas fidel principiului artelor martiale traditionale care spune ca: "Artele martiale trebuie sa fie un mijloc prin care cel slab ajunge sa-l invinga pe cel puternic".

Este o cale prin care cei slabi ajung puternici, iar cei puternici ajung modesti si umili, intelegand ca forta si puterea sunt un mijloc, nu un scop. Este un karate care a gasit si aplicat echilibrul unei arte martiale autentice, testata de nenumarate ori in situatii reale sau chiar razboi.

Astazi, pastratorul si liderul stilului in varianta Chojun Miyagi este marele maestru Morio Higaonna (vezi video), unul dintre foarte putinii luptatori din lume care detin gradatia suprema de 10 Dan. Cu toate ca, in prezent, are 72 ani, Morio Higaonna se antreneaza zilnic intre 2 si 3 ore. A studiat stilul inca din copilarie sub indrumarea lui An'ichi Miyagy, discipol direct al lui Chojun Miyagi. Mainile sale sunt, si la varsta aceasta, adevarate arme la purtator, seful politiei din Okinava declarand in gluma ca maestrul Morio ar trebui sa si le inregistreze la politie drept arme albe! Anii indelungati de izbire in makiwara si pietre masive de rau au dus la transformarea vizibila a pumnilor si palmelor sale. Maestrul Morio poate sa lovesca cu toata puterea chiar si la varsta sa inaintata fara sa aiba gija ca si-ar putea rani pumnii. Don Draegger, cel mai prestigios cercetator occidental care a studiat artele martiale in secolul trecut a declarat, in numeroase ocazii, ca Morio Higaonna este cel mai periculos adversar pe care il poate intalni cineva intr-o lupta.

Intalnire in Romania cu un maestru de Goju-Ryu

Stilul Okinawa Goju Ryu a ajuns de putini ani in Romania, unul dintre cei mai insufletiti practicanti fiind maestrul Victor Popa, detinator al centurii negre 2 Dan in Goju Okinawa Karate. Dupa ani de cautari, sacrificii, multa munca si dedicatie, Popa a reusit, in premiera pentru Romania, sa invite un mare maestru al acestei cai martiale. Prin urmare, la inceputul lui martie, Romania va avea onoarea sa gazduiasca primul stagiu international de Goju Okinawa condus de Sensei Tetsuji Nakamura (vezi video, mai jos), nimeni altul decat elevul personal al lui Morio Higaonna.

Sensei Tetsuji Nakamura este nascut in anul 1965 si detine gradatiile de 6 Dan in Goju Okinawa alaturi de 2 Dan in Judo. Este viceinstructor sef in Federatia Internationala Okinawa Goju Ryu Karate, director administrativ al aceleiasi organizatii, instructor sef pentru America de Nord si, nu in ultimul rand, multiplu campion mondial la kata si lupta libera
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

insula karate-ului okinawa secrete
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1404 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013983 (s)