News Flash:

Omisiuni

29 Septembrie 2006
958 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Trebuind sa ma documentez asupra modului in care se scriu vietile barbatilor ilustri, constat cu surprindere ca biografii sunt parca intelesi sa ignore episoadele mai delicate din existenta acestora. Ca sa dau un exemplu, nici una dintre cartile consacrate lui D. Brandza nu se ocupa de scandalul de plagiat al carui protagonist a fost naturalistul in 1876. Observatia e valabila pentru majoritatea tentativelor de valorificare a personalitatilor din istoria stiintelor si culturii romanesti. Tendinta de exagerare a meritelor acestora merge mana in mana cu grija de a trece sub tacere faptele presupuse a le pune in cauza pozitia stiintifica pe care o binemerita. Nu adevarul asupra-le, cateodata neplacut sau de-a dreptul crud, e preocuparea de capatai a cercetatorilor, ci grija de a furniza portrete pe cat posibil ireprosabile, ce ar putea sluji eventual ca modele pedagogice, dar care au micul defect de a fi alaturi de realitate. Ne place doar adevarul convenabil, epurat de partile dezagreabile. Pe cel dintai il expunem in ambalaje stralucitoare, prin apele carora dimensiunile se dilata ca sub lupa. Asupra celorlalte instapanim consemnul tacerii, amagindu-ne ca ele inceteaza astfel sa mai existe. Gandirea noastra maniheica percepe erorile, slabiciunile, lacunele, neglijentele ori obtuzitatile inaintasilor drept pacate de neiertat, ce nu pot sta in nici un caz laolalta cu dovezile de luciditate si profunzime, cu marile performante si izbanzile rasunatoare. Oameni vii altadata, neocoliti de slabiciuni si pacate, savantii si artistii par sa fi fost, daca nu chiar niste ingeri, atunci macar niste cavaleri sans peur et sans reproche, din a caror viata nu e de retinut altceva decat devotamentul pentru domeniile ce i-au consacrat. Oare de ce avem impresia ca un om de stiinta sau de litere arata mai bine intr-o versiune spalata de tot ceea ce morala publica obisnuieste sa dezaprobe sau chiar sa condamne? Si de ce ni se pare ca exemplara in alcatuirea unui astfel de personaj este doar victoria - nu si esecul, taria - nu si slabiciunea, calitatea - nu si defectul? Si, apoi, ca sa revin la exemplul dat, afecteaza plagiatul lui Brandza locul acestuia in istoria stiintelor naturale romanesti? Sau reprezinta doar un episod aproape inexplicabil din cariera botanistului? La urma urmelor, oricine ia cunostinta de el e indreptatit sa se intrebe: de ce va fi recurs o asemenea personalitate la acest mijloc, sub demnitatea unui adevarat intelectual, numai ca sa-si adauge inca un titlu in bibliografie? In cazul autorilor incapabili de creatie originala, dar animati de dorinta de a-si face un nume cu orice pret, lucrurile sunt mai simple. Exista insa si autori cu disponibilitati creatoare incontestabile, care au practicat, la un moment dat, plagiatul fara nici o noima. Iar Dimitrie Brandza, care nu avea nevoie de un articol de imprumut pentru a-si construi ori a-si consolida reputatia stiintifica si didactica, se numara printre acestia din urma.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1295 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018934 (s)