News Flash:

Omparatii si mascaricii lor

9 Iulie 2001
994 Vizualizari | 0 Comentarii
Daca Alexandru cel Mare ar fi judecat macar o clipa dupa modelul politic romanesc al ultimului deceniu, nu doar ca nu ar fi ajuns la Babilon si in Indii, dar n-ar fi depasit nici macar granitele micului regat al Macedoniei. Daca acelasi lucru l-ar fi facut, mai tarziu, un Napoleon, e sigur ca isi incepea cariera direct cu Waterloo. La fel, Stefan cel Mare ar fi condus un pasalac otoman (de fapt, nici nu l-ar mai fi condus el), iar Hohenzollernii n-ar mai fi adus niciodata Transilvania la patria mama. Iar cateva clipe de iluminare, putine ce-i drept, ne-au salvat macar de la crunta perspectiva de a vorbi ruseste.
Iata ca, trista realitate, sangele politicii intelepte s-a stins, s-a estompat, s-a ascuns in stihii necunoscute si suntem doar ceea ce putem fi, intr-un context dificil.
"Ce fel de neam este acesta care se confeseaza la o oaie (Miorita) si care zideste ziua ca sa aiba ce se darama noaptea (Mesterul Manole)?", se intreba undeva un filosof roman ramas pe la Londra. intr-adevar, ce fel de neam este acesta care gaseste doua solutii extreme, in fata marilor evenimente ale existentei. Pe de o parte, refugiul metafizic, la disparitia fizica, solutie propusa de "Miorita" ("Tu sa-i spui curat/ Ca m-am insurat/ C-o fata de crai/ Pe-o gura de rai"), iar pe de alta parte, eternul inceput, care nu poate fi oprit decat prin sacrificiul ultim, solutia "Mesterul Manole" ("Ce ziua zidea/ Noaptea se surpa/ A doua zi iar/ A treia zi iar/ Muncea in zadar").
In plus, ciobanul mioritic nu schiteaza nici un gest de impotrivire in fata mortii, o accepta senin, asa cum suntem noi nevoiti sa traim teatrul absurd al realitatii contemporane, cand romanul, tras de maneca de catre stapanii lui, inghite toate ineptiile si antinomiile gandirii. Cu aceeasi seninatate, mai exista o iesire: sau "invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie", sau, pur si simplu, "de la inceput".
Intr-un interviu pe care il realizam cu recunoscutul om de cultura, academicianul Nicolae Manolescu, ce a fost prezent la Iasi, consemnam urmatoarele: "De cate ori nu mai e nimic de facut, o luam de la capat. Foarte calmi si resemnati, pornim de la origini. Nu e o intamplare ca, inclusiv injuratura nationala, care intotdeauna are un rol escatologic, trimite tot la origini. il intorci pe om la origini si l-ai salvat, l-ai purificat, poate porni din nou!"
Glumeata, ironica si tragica concluzie...
Cand aminteam anterior de marii imparati ai lumii, ma gandeam tocmai la acest fapt. Nici Alexandru, nici Cezar, Nici Napoleon ori Hohenzollernii nu si-au permis sa gaseasca o salvare in moarte sau in luatul de la capat. Odata porniti la drum, au stiut ca planurile lor marete au un singur timp, o singura sansa, iar refugiul in moarte este o lasitate. Din acest motiv, ei s-au inconjurat de intelepciune, de dreapta judecata si au refuzat absolut orice compromis. Popoarele pe care le-au condus si chiar le-au sacrificat, in numele marilor idealuri ale istoriei, erau la fel de simple si obediente ca si noi. Dar, pentru ca ei erau Alexandru ori Napoleon, aceste popoare au intrat marete in istorie. Asa cum si noi am avut maretie pe vremea lui Stefan sau a regilor. Dar ei erau Ei. Pe cand astazi...
Daca Alexandru invatase meserie de la Aristotel, Cezar avea un senat plin de filosofi, Napoleon vazuse maretia Egiptului iar Hohenzolernii trecusera prin Kant, Hegel si Nietzsche, ai nostri au alte scoli inalte. Ei au studiat cu specialisti din tot felul de politii secrete, au facut facultati cu activisti si si-au dat doctoratele in privatizare, reforma, algoritm si alegeri democratice, profesori si stiinte despre care istoria inca nu consemneaza nimic, decat de rau, eventual. Si atunci, daca moare reforma, ea ramane un simbol metafizic, conform Mioritei, si poate fi luata de la capat, in buna traditie a Mesterului Manole. Daca acelasi lucru se intampla cu privatizarea, atunci se mai privatizeaza inca o data chiar privatizarea. Etc...

De la inaltimea istoriei unei Europe care s-a incununat de glorie si maretie, scrutand orizonturile spre Dambovita si Danubiu, o singura concluzie: unii dintre cei despre care vorbim, ori nu-si dau seama ce valoare au, si accepta inconstient statutul de mascarici, ori stiu foarte bine ca sunt mascarici, dar cu sacii in caruta. Cat despre cei din prima categorie, care sparie poporul cu pretentii de inteligenta, sa le amintim ca la Socola, pe dealurile Buciumului, se intalnesc cei mai mari imparati ai lumii, incepand cu Hristos...

Liviu Apetroaie
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1259 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014293 (s)