News Flash:

Operatiunea Shylock

21 Ianuarie 2010
1340 Vizualizari | 0 Comentarii
Operatiunea Shylock
Afisat la 08:03

Nobelul pentru cinism

De ce nu ia Philip Roth Nobelul pentru literatura? Pentru ca nu s-a lipit nicicand, strategic, de o cauza politica "generoasa", "mareata" si "nobila". Au avut parte din belsug de necrutatorul sau cinism literar si, deopotriva, "cei multi si amarati", si cei putini si avuti, si cei din proprie vointa ghetoizati. Cu luciditatea-i salbatica, Roth a intuit bine (eu impartasindu-i credinta) ca mizeria de caracter are prostul obicei de a cunoaste, din zorii Istoriei, o dimensiune universala. Nu ocoleste nici o categorie sociala, este democratic raspandita - fie ca e vorba de bogati si infatuati sau de "umiliti si obiditi". Doar gradul de ipocrizie difera, in functie, printre altele, de gradul de urbanizare si de spuza de educatie.
P. Roth nu ia Nobelul pentru literatura pentru inca un motiv: este "un evreu care nu s-a temut niciodata sa spuna adevarul despre evrei. Un evreu independent, care a avut de suferit pentru independenta lui". Roth a avut mereu un raport critic cu Puterea politica, indiferent de orientarea acesteia. Cred ca astfel ii si sade bine oricarui intelectual: "angajat" doar in masura in care vegheaza in mod critic asupra actiunilor Puterii. In fine, sulfurosul scriitor american, e posibil sa nu fi primit "prestigiosul" premiu suedez pentru ca nu s-a gudurat nicicand pe langa vreo "somitate politica" din lumea a III-a pentru a-si netezi calea catre Stockholm, nu s-a tras in poza cu acei lideri mondiali care executa echilibristica pe muchia terorismului, sub masca "fetei umane" a marxismului.
A fi sau a nu fi P. Roth
Nu stiu cate intelighente minti occidentale, corecte politic si nevricoase, s-au vazut in stare a finaliza lectura romanului Operatiunea Shylock, o scriere exploziva, care-l devoaleaza pe neimblanzitul Phil in plina furoare iconoclasta. Iata-ni-l pe cvasi-fictionalul scriitor newyorkez Philip Roth,, autosurghiunit la Londra din motive... psihomedicale (o sanatate subrezita, dependenta de antidepresive) si unele ce tin de-o nemarturisita sterilitate creativa. Naratorul nu ne permite sa ne dam seama cu claritate daca o recidiva a depresiei sale (manifestata prin apatie, accese de plans, tentative de suicid) sau o noua manifestare a tulburarii de personalitate face sa-i "apara" din neant, la mii de kilometri departare, in Tara Fagaduintei - Israel, o dublura, un barbat care-i seamana izbitor si care chiar se prezinta in toate mediile ca fiind Philip Roth, romancier american. De aici inainte, senzatia unei escrocherii epocale merge mana-n mana cu o tot mai vartos argumentata, desi paranoica de-a binelea, teorie a conspiratiei.
Dublul Roth este un militant - exact contrariul neangajatului exilat la Londra; colecteaza fonduri, participa la conferinte, tine cuvantari, intalneste oameni de seama ai mapamondului, folosindu-se cu nerusinare de ilustrul sau nume de imprumut, pentru a le face cunoscuta aiuritoarea sa gaselnita: diasporismul. Diasporismul este gandit de falsul Roth ca o replica anti-istorica data sionismului (aliyah). In vreme ce adeptii Sionului planuisera (si au izbandit, in 1948) sa fondeze o tara, Eretz Israel, intre granitele careia sa-si gaseasca adapost toata evreimea raspandita pe glob - de veacuri prada unui antisemitism toxic, iata ca, dupa patru decenii de la intemeiere, un solitar ideolog megaloman, predicand in desert la finele anilor '80, isi doreste sa reinvie viata evreiasca europeana, nimicita de Hitler intre 1939 si 1945, propunand taman opusul: o migratie a ashkenazilor (evreii central si est-europeni) dinspre Israel catre Europa - unde au lasat, intr-adevar, un gol cultural ramas pana in prezent necompensat.
Roth cel original se deplaseaza la Ierusalim intr-o misiune gazetareasca incredintata de un ziar american - a-l intervieva pe romancierul Aharon Appelfeld. Acesta-i scopul oficial al calatoriei si "alibiul" oferit consoartei sale, sceptica relativ la starea lui de sanatate sufleteasca. In fapt, scriitorul se preda cu un curaj de zile mari "taramului promis" pentru a-si descoperi si, eventual, anihila impostorul, peiorativ supranumit Moishe Pipik (Moise Buric - personajul unui joc de imaginatie din copilarie).

There's no business like Shoah business
Odata ajuns in zona de neostoita beligeranta a Orientului Mijlociu, Roth se trezeste abatut de la telul sau oficial si curtat de tot soiul de grupari pro si antisemite, inghesuindu-se care mai de care sa-i exploateze notorietatea in scop de PR (intamplator sau nu, initialele omului de litere). Adevarat antierou de roman de spionaj - tatonat, intimidat, rapit, confiscat, manipulat, racolat, confundat... Adeptii nou-nascutului proiect diasporist vor sa-l foloseasca de interfata pentru negocierile cu conducatorii Europei Centrale, in vederea reinstalarii si reimproprietaririi evreilor polonezi, maghiari, romani, ucrainieni in tarile de bastina. Palestinienii, la randul lor, prinsesera de veste ca nord-americanul nu se avea prea bine cu comunitatea evreiasca din SUA (deci, prin extensie, nici cu semintia lui in corpore), data fiind opozitia sa publica, scandaloasa, fata de institutionalizarea si comercializarea nerusinata a Holocaustului. Drept care, nadajduiesc si acestia ca-l vor putea atrage in tabara proprie (ce urmarea dezisraelizarea teritoriilor ocupate), incurajandu-l sa-si joace mai departe si deja promisul rol de anti-Moise - lider suprarealist al exodului postmodern al populatiei israeliene de origine ashkenada. Toate factiunile au un punct comun: ii solicita aproape ultimativ autorului Complexului lui Portnoy sa se pronunte franc cu privire la problema evreiasca.
Israelul victorios nu a avut parte nici o singura zi de linistea mult visata de bine intentionatii teoreticieni ai sionismului. De altfel, un personaj hatru afirma cu amaraciune ca acest tanar stat nu-i prea rasfata pe cei carora le-a intrat in tabieturi, pe alte meleaguri, servirea cafelei pe terasele din inima oraselor. Spectrul exploziei sinucigase bantuie pretutindeni in "Tara Sfanta". Unii comentatori (vezi Avraham Burg), exasperati de escaladarea zilnica a violentei, nu ezita sa faca o paralela indrazneata intre Israel si Germania Republicii de la Weimar - ambele, inselatoare si fecunde incubatoare de frustrare si de intoleranta.

Le Roi Lire
Operatiunea Shylock, desi puternic politizata, este cartea placerii de a citi, iar regele neincoronat (mai degraba incornorat) al acestei placeri solitare mi-a fost, in trecutul recent, Philip Roth. Se poate sa nu simtiti neaparat nevoia de a va reintoarce la ea, cat de curand, pentru o a doua lectura, dar veti recunoaste ca se achita onorabil de rostul ei primordial: acela de a oferi rafinata placere estetica si incantare imediata, fara a cadea, totusi, in pacatele facile ale creatiilor de pur consum. Captivante inserturi documentariste, fragmente de scrisori si jurnale, programe politice, extrase ample din istoria Israelului si cea a tribulatiilor evreilor prin lume, nedisimulate elemente de fictiune, alternanta real-imaginar, stilul metalic-chirurgical specific acestui autor, toate bine tonifiate de umorul rothian, cand fin, cand acid-brutal, insa omniprezent si omnipotent - "Cartea de care te agati in timp ce te astepti la tot ce poate fi mai rau e o carte pe care s-ar putea sa nu mai reusesti s-o rezumi vreodata in mod coerent, dar sigur n-ai sa uiti nicicand cum te-ai agatat de ea". Imi place strasnic cum ma minte Roth!
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1322 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014382 (s)

loading...