News Flash:

Orasul ingropat

17 Noiembrie 2000
1180 Vizualizari | 0 Comentarii
Incontestabil, municipiul Iasi este unul dintre cele mai vechi din tara si are legendele sale. Una dintre cele mai cunoscute este aceea despre tunelul subteran care porneste de la fosta curte domneasca, situata langa actualul Palat al Culturii. Tot sub oras se afla numeroase vestigii ale cladirilor din epoci apuse. O mare parte din istorie este ascunsa sub constructii recente, care pun ruinele in pericol. Tunelul, ipoteza neconfirmata Foarte multi ieseni au auzit povestea conform careia sub oras se afla un tunel care permitea domnitorului si suitei sale sa evadeze in caz de primejdie. Se spune ca aceasta galerie se intindea de la Curtea Domneasca, ale carei vestigii sunt inca vizibile intre Palatul Culturii si hotelul Moldova, pana la Manastirea Cetatuia. La Institutul de Arheologie al Academiei Romane, cercetatorii au fost initial reticenti in a oferi informatii, intrucat aceasta teorie este considerata, conform declaratiilor prof. Iconomu, "o erezie". Explicatiile au venit si din partea prof. Victor Spinei. Conform studiilor geologice, solul din zona orasului este putin rezistent, in urma cu mai multe mii de ani aici aflandu-se marea Thetys. Asadar, forarea unei galerii s-ar fi dovedit o munca de Sisif, intrucat aceasta s-ar fi prabusit relativ repede. In plus, un tunel ar fi trebuit ranforsat cu piatra dura, care este destul de greu de gasit in regiune. Un alt impediment ar fi faptul ca, in conditiile tehnice caracteristice Evului Mediu romanesc, o asemenea constructie era foarte dificil de realizat. Chiar si in zilele noastre, a fost de parere prof. Spinei, o asemenea galerie ar implica mari probleme tehnice, iar costurile ar fi astronomice. Din punct de vedere arhitectural, tunelul ar fi trebuit forat la mare adancime pentru a se evita infiltratiile din raul Bahlui si ar fi necesitat din loc in loc fose de ventilatie, astfel incat cel care l-ar fi traversat sa nu moara asfixiat. Diferentele de nivel dintre Palat si Cetatuia reprezinta, de asemenea, o problema aproape insurmontabila: de la fosta Curte Domneasca, galeria ar fi trebuit sa coboare mult sub nivelul Bahluiului, iar apoi sa urce din nou pe dealul unde este situata Manastirea Cetatuia. Singurul care ar fi putut suporta cheltuielile de forare a tunelului in perioada medievala ar fi fost domnitorul. Totusi, in cronici nu apare nici o mentiune despre asemenea amenajare. Conform istoriei, capitala Moldovei s-a mutat de la Suceava la Iasi in timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu. Incepand cu aceasta perioada, Moldova a fost, in proportii diferite, sub dominatie otomana, platind tribut Inaltei Porti. Vechile fortificatii au fost distruse, pentru a se evita formarea unor nuclee de rezistenta, iar noile constructii erau lipsite de ziduri de aparare. Doar manastirile aveau posibilitatea de a fi fortificate, ceea ce le facea loc de refugiu in caz de forta majora. Singura teorie plauzibila ramane aceea a unei iesiri secundare din palatul domnitorului, care sa cuprinda si un segment subteran. Geneza legendei tunelului de salvare se poate explica prin faptul ca actualul Centru Civic a fost nucleul orasului medieval, unde locuiau negustorii care si-au construit pivnite ale caror lungimi ajungeau la 30-40 de metri. Cand s-au realizat fundatiile noilor cladiri, aceste beciuri au dat impresia ca sub oras se afla o retea subterana de mare anvergura. Pana la proba contrarie, controversata galerie ramane un subiect de legenda urbana. Beton si murdarie peste istorie Ingropate sub noul oras, edificat in perioada 1960-1989, vestigiile mai sunt inca vizibile in unele locuri. De exemplu, pe bdul Stefan cel Mare, sub cubul de metal, se afla fundatiile unei constructii civile din secolul al XV-lea. Sub acestea, arheologii au descoperit urme datand din secolul al XIV-lea. Specialistii au emis ipoteza ca este vorba despre o biserica. Situl a fost descoperit si studiat in urma cu aproximativ 20 de ani, ulterior fiind ingropat sub beton. O mare parte din ruine au fost distruse de fundatiile noilor cladiri. Astazi, aceste vestigii servesc drept adapost boschetarilor. Mizeria se depune pe zi ce trece, iar zidurile sunt intr-o stare avansata de degradare. Prostul gust si-a pus amprenta, fiind construite niste scari de acces din beton, ale caror balustrade vopsite in galben atenteaza la imaginea sitului arheologic. Putini ieseni isi mai amintesc faptul ca sub actualul Teatru de Vara, aflat intr-o stare avansata de degradare, se afla ruinele vechii Curti Domnesti, din care se mai pot vedea astazi doar cateva ziduri langa hotelul Moldova. Prof. Victor Spinei afirma ca, de fapt, vestigiile sunt cu mult mai vechi, intrucat s-au gasit si urme ale civilizatiilor pre-Cucuteni, Cucuteni B, dar si ruine ale unor asezari dacice. Din pacate, acestea nu se pot vizita prea usor, intrucat Teatrul de Vara, inclusiv ceea ce se afla sub el, a trecut in posesia Primariei municipiului Iasi, portile de acces fiind incuiate. Situatia grava a ruinelor din Iasi a fost explicata de prof. Victor Spinei prin faptul ca exista costuri relativ mari pentru intretinerea unui monument istoric. Matei BOSTAN
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1477 (s) | 22 queries | Mysql time :0.040222 (s)