Magazin

Osteoporoza: ce este si cand sa ne gandim la ea

Publicat: 23 sept. 2016
1
Termenul de osteoporoza se refera la reducerea densitatii minerale osoase, dar apare de asemenea si o dezorganizare a arhitecturii osoase normale, ceea ce duce in timp la un risc crescut de fracturi (cel mai frecvent la nivelul soldului, incheieturii mainii sau la nivel vertebral – tasarile). De remarcat ca osteoporoza este clinic silentioasa pana cand apare fractura si nu determina o durere scheletala generalizata.
Fractura de fragilitate se considera atunci cand apare fara vreun traumatism major,sau prin cadere de la acelasi nivel sau mai putin. In anul 2000 au fost raportate la nivel mondial aproximativ 9 milioane de fracturi osteoporotice. Fracturile reprezinta o cauza majora de morbiditate in populatie, de aceea au fost introduse metode de screening pentru depistarea precoce si preventia aparitiei osteoporozeisi a fracturilor. Se recomanda evaluarea factorilor de risc pentru fractura in cazul tuturor adultilor, in special femeile aflate la menopauza, barbati cu o varsta mai mare de 60 de ani sau in cazul oricarui individ care prezinta o fractura de fragilitate.
Densitatea minerala osoasa (DMO) maxima este achizitionata incepand din copilarie si in timpul dezvoltarii pubertare, de aceea este nevoie de un aport adecvat de vitamin D si calciu. Urmeaza apoi o perioada de stabilitate a densitatii la varsta adulta dar dupa varsta de 40 de ani, apare un declin al acesteia la ambele sexe. Aparitia menopauzei (prindeficitul de estrogeni) induce o pierdere mai accelerata a masei osoase. 
Printre factorii care previn atingerea densitatii osoase maxime se numara:
  • Deficitul de vitamina D si aportul inadecvat de calciu
  • Bolile intestinale ce previn absorbtia corecta a nutrientilor si vitaminelor
  • Bolile renale cronice
  • Anorexia nervoasa
  • Amenoreea indusa de efortul fizic excesiv (uneori si in cazul sportivelor de performanta)
  • Imobilizare indelungata in copilarie
  • Pubertatea tardiva
  • Fibroza chistica
  • Sindromul Marfan
  • Spondilita anchilopoetica
Screeningul pentru depistarea osteoporozei presupune un istoric complet, examinare clinica, analize de laborator si teste imagistice. In anul 2008, Organizatia Mondiala a Sanatatii a introdus o metoda de evaluare a riscului de fractura (FRAX – Fracture Risk Assessment Tool: https://www.shef.ac.uk/FRAX/tool.jsp?lang=ro). Acest scor estimeaza probabilitatea de fractura de sold si fractura majora (coloana vertebrala, umar, incheietura mainii) la 10 ani.
Factorii clinici care crescriscul de fractura sunt:
  • Varsta avansata
  • Antecedente personale de fracturi
  • Terapia cu corticosteroizi (pe o perioada mai mare de 3 luni)
  • Istoric parental de fracturi
  • Fumatul activ
  • Greutate scazuta (
  • Consumul excesiv de alcool
  • Artrita reumatoida
  • Cauze de osteoporoza secundara (excesul de hormoni tiroidieni netratat, diabetul zaharat tip 1 insulino-necesitant, hipogonadism sau menopauza precoce la
Alte cauze de osteoporoza care trebuie corect investigate sunt:
  • Bolile endocrine – sindromul Cushing – exces de corticosteroizi, deficitul de hormon de crestere, hiperparatiroidismul – adenom al glandei paratiroide care determina resorbtie osoasa crescuta prin concentratiile crescute de parathormon, acromegalia asociata cu hipogonadism.
  • Cancerele si chimioterapia asociata acestora, care de cele mai multe ori afecteaza gonadele (ovarele si testiculele)
  • Medicamentele: heparina (cand este administrata pe termen lung, in particular in sarcina), anticonvulsivantele utilizate pe termen indelungat.
  • Terapia de deprivare androgenica in cazul pacientilor cu cancer de prostata.
  • Terapia cu inhibitori ai aromatazei la pacientele cu cancer mamar.
  • Bolile ereditare – osteogeneza imperfecta cunoscuta si ca boala oaselor de sticla
Cum diagnosticam si investigam osteoporoza?
Odata stabilit riscul crescut de fractura al pacientului, se determina densitatea minerala osoasa. Metoda de diagnostic standard este densitometria osoasa prin dubla absorbtiometrie cu raze X (DXA). Se efectueaza la nivelul coloanei lombare sau/si sold si in unele cazuri si la nivelul radiusului. Densitometria cu ultrasunete la nivel calcanean nu trebuie substituita metodei DXA, deoarece nu are valoare diagnostica si nici valoare de screening.
Se recomanda determinarea DMO prin DXA in cazul femeilor > 65 de ani sau mai tinere de 65 de ani dar cu factori clinici de risc de fractura. Pentru barbati se recomanda evaluarea dupa varsta de 70 de ani sau mai devreme daca exista manifestari clinice de densitate minerala osoasa scazuta sau factori de risc pentru fracturi.
Organizatia Mondiala a Sanatatii si Fundatia Internationala de Osteoporoza au stabilit ca un scor T de -2.5 DS sau mai mic in cadrul investigatiei DXA este diagnostic de osteoporoza. 
Pacientii sunt indrumati apoi spre medicul endocrinolog pentru investigatii suplimentare (laborator si imagistica) si excluderea unor cauze secundare de osteoporoza. In unele cazuri poate fi necesara si o radiografie de coloana vertebrala pentru a evidentia tasari vertebrale. 
Cum prevenim si tratam osteoporoza?
Dieta – Suplimentarea cu calciu trebuie sa fie adjuncta tratametului medicamentos atat la femeile cu osteoporoza, post-menopauza, cat si pentru preventia pierderii osoase. Vitamina D este la fel de importanta deoarece ajuta la absortia calciului si este esentiala pentru sanatatea oaselor. Deficitul de vitamina D a devenit o problema frecventa, majoritatea pacientilor cu fractura de sold fiind deficitari. 
Activitatea fizica – Imobilizarea prelungita determina o pierdere accelerata a densitatii minerale osoase in special la varstnici de aceea se recomanda activitate fizica zilnica moderata pentru a creste forta musculara si a creste densitatea minerala osoasa. 
Stil de viata – Avand in vedere asocierea dintre tabagism si risc de fractura, se recomanda stoparea fumatului si reducerea aportului de alcool. 
Tratament farmaceutic – Tratamentul antiosteoporotic este recomandat pacientilor cu scor T mai mic de -2.5 DS sau cu istoric de fractura de sold sau tasare vertebrala. Medicamentele utilizate pot sa previna resorbtia osoasa (antiresorbtive) sau pot sa stimuleze formarea de os nou (anabolice).Cei mai cunoscuti agenti antiresorbtivi sunt bifosfonatii. Administrarea acestora se poate face fie zilnic, saptamanal, lunar sau chiar si anual, in anumite conditii, si este necesara monitorizarea periodica a pacientilor.  




Adauga un comentariu