News Flash:

Ovidiu Maitec - In Memoriam

2 Mai 2007
1005 Vizualizari | 0 Comentarii
Pornind din punctul indicat de Brancusi, Ovidiu Maitec a plasmuit o lume de semne si simboluri, intr-o alta viziune si cu alte accente axiologice. A murit la Paris si a fost inmormantat la Bellu, alaturi de Nichita Stanescu, Marin Preda, Pitut...
Ovidiu Maitec a copilarit intr-un sat mare din Cimpia Aradului, unde taranii si-au construit porti puternice, care inchid strict spatiul intim al omului. In dosul acestor porti se afla siguranta si linistea. Sculptorul nostru nu le-a uitat. El a creat o intreaga suita de porti si nu intimplator a denumit una dintre ele" Poarta amintirilor".
Este o poarta inchisa. Simbolul semnifica o "inchidere catre lume" si o retransare in eul propriu, unde se afla punctul de rezistenta eroica a fiintei.
Revenind, Brancusi concepe lucrurile in starea lor primordiala, in acel timp originar din Cartea Facerii. Viziunea lui este platonica. In schimb, Ovidiu Maitec percepe timpul ca "durata" si devenire. Viziunea lui este Heracliteana. " Tronurile" si " Aripile" lui sint imagini rezumative ale unui timp istoric, in care se petrece drama noastra existentiala.
Formele lor simplificate, abreviate, cuprind un indiciu vag al ideii sau realitatii la care se refera. Intre semnificant si semnificat, arta lui Ovidiu Maitec lasa un camp vast pentru exercitarea imaginatiei noastre.
Insesi calitatile intriseci ale lemnului sunt chemate sa sustina simbolul intrupat in forma. Simbolul "aripilor" este poate cel mai bogat in semnificatii din intreaga opera a lui Maitec. De cele mai multe ori, aripile sunt perfect intinse. Ele intruchipeaza o pasare in zbor planat, mai aproape de pamint decit de cer.

Pasarile lui Maitec nu se avinta niciodata in necuprinsul spatiului, ca "maiastra" lui Brancusi.
Piedestalul pe care sunt asezate semnifica pamintul de unde si-au luat zborul si unde vor reveni.
Nu ne putem implini decit aici, in acest timp si in acest loc. Pasarile lui Maitec ne indeamna la o asumare lucida a destinului.
Ovidiu Maitec a fost un om al timpului sau. El a receptat tensiunile si angoasele acestui timp, dar nu a pierdut increderea in puterea spiritului uman. Lucrarile sale degaja forta si impozanta. In spatiul pe care il ocupa, ele par de neclintit. Plecand de la traditia poporului sau Ovidiu Maitec e cioplit in lemn o opera durabila capabila deopotriva sa exprime si sa infrunte timpul istoric. Sentimentul adanc al acestei opere este tonic.
Omul vazut de Maitec este asemanator unui stejar care nu poate fi doborat de furtuna. Din lumea de semne a sculptorului Maitec iesim cu sufletul intarit, asa cum se intimpla intotdeauna cind ne intilnim cu marea arta. A plecat dintre noi, dincolo, la o suta de ani de la plecarea lui Grigorescu si la cincizeci de ani de la plecarea lui Brancusi...
Sunt semnale de omagiere ale acestor mari artisti romani in "cetatea culturii", cu care ne mandrim din cand in cand: "stiu oare muzeografii muzeului de arta ca e un an "greu" in evenimente ce se aseapta a fi spuse sau se mai asteapta vre-un milion de euro pentru a inchide paranteza necesara totusi - Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au plecat dintre Noi si sa-i trezeasca pe cei care de la care asteptam actiuni pe masura.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1755 (s) | 22 queries | Mysql time :0.042253 (s)