News Flash:

Parkinson, boala tremuraturii

22 Octombrie 2010
4473 Vizualizari | 0 Comentarii
parkinson

O boală tot mai des întâlnită, mai ales la oamenii de vârsta a treia, este Parkinsonul. Din păcate, sunt semnalate destule cazuri la persoane care abia au depăşit vârsta de 50 de ani! Parkinsonul este considerat cel mai comun sindrom extrapiramidal, iar boala este cauzată de lezarea ganglionilor bazali.


Cei care suferă de această gravă afecţiune au dificultăţi în a-şi controla mişcările capului şi membrelor atunci când nu urmăresc să execute anumite mişcări. Acest simptom se numeşte tremur de repaos. Astfel apar tremurături ritmice ce dispar atunci când bolnavul execută mişcări active voluntare. Deci, persoana afectată de această boală poate lua o cană cu apă, dar atunci când stă cu mâinile relaxate, acestea îi tremură.


În ultima fază este afectată memoria


Un alt simptom se numeşte bradikinezie şi se referă la lentoarea mişcărilor şi la scăderea amplitudinii lor.


Pe parcursul evoluţiei bolii începe să se manifeste greutatea în mers, bolnavul nu-şi mai coordonează bine mişcările braţelor pe lângă corp în timpul mersului, faţa devine împietrită, simptom ce poartă numele de hipomimie. Atunci cât suferindul ridică pleoapele, sprâncenele nu urmează aceeaşi direcţie, apar şi tulburări de vorbire. Nu de puţine ori bolnavul de Parkinson, realizându-şi starea, poate să alunece spre depresie şi anxietate, are sentimente de vinovăţie şi de aceea, cei din anturajul său nu trebuie să-l culpabilizeze în niciun fel şi nici să-i atragă atenţia cu privire la tremuratul atât de neplăcut. Ar fi inutil, pentru că aceste tremurături nu pot fi controlate prin voinţă şi o permanentă atenţie asupra lor nu ar face decât să înrăutăţească situaţia. Bolnavul de Parkinson trebuie tratat ca pe un egal, fiindcă doar în ultimul stadiu al bolii îi este afectată memoria de scurtă durată. Adică după peste zece ani de boală, de cele mai multe ori.


Factorii de mediu, importanţi în instalarea bolii


Celulele nervoase afectate de Parkinson sunt într-o zonă din centrul creierului. Aceste celule produc un neurotransmiţător numit dopamină, ce mediază semnalele ce coordonează mişcările. Prin moartea acestora se ajunge la un dezechilibru al altui neurotransmiţător, iar capacitatea omului de a-şi controla mişcările este afectată. Care sunt motivele pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson nu se ştie, dar se speculează că ar fi vorba de o combinaţie între factorii de mediu şi cei genetici.


S-a constatat că expunerea prelungită la erbicide şi pesticide poate favoriza apariţia Parkinsonului, de asemenea şi apelarea la anumite droguri, cum ar fi MPTP-ul, medicamentele şi substanţele ce inhibă receptorii de dopamină, dar vinovate pot fi şi intoxicaţiile cu monoxid de carbon şi mangan, hidrocefalia, tumorile craniene. Factorii genetici cunoscuţi ca fiind implicaţi în apariţia Parkinsonului explică o foarte mică parte din cazuri, circa 5%!


Măcrişul şi coada-şoricelului, puternice remedii naturiste


Foarte folositoare în tratarea Parkinsonului sunt coada-şoricelului şi măcrişul-iepurelui. Este important de ştiut că numai folosirea măcrişului în stare crudă este de ajutor, deci nu putem să-l achiziţionăm de la Plafar. Măcrişul-iepurelui creşte în pădurile de foioase. Iată câteva remedii naturiste ce ameliorează vizibil boala. Se spală frunze şi flori de măcriş, se storc cu ajutorul unui storcător obişnuit de fructe, apoi se beau patru, cinci picături de suc din două în două ore, amestecate într-o ceşcuţă cu ceai de coada-şoricelului. Specialiştii recomandă ca sucul de măcriş să nu fie atins de metal. Pentru manipularea lui se folosesc vase de sticlă şi linguri de lemn sau plastic.


Ceaiul de coada-şoricelului se prepară dintr-o lingură cu flori peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat trei, patru minute, apoi se strecoară. Se beau două, trei căni pe zi.


Tinctura de coada-şoricelului, foarte eficientă în cazul celor afectaţi de Parkinson, se face atât din plantă proaspătă, cât şi din plantă uscată. Dacă avem plante proaspete, le tocăm, le punem într-un vas de sticlă colorată, acoperim plantele cu alcool de 38-40 de grade, punem capac şi lăsăm să stea două săptămâni la loc luminos şi călduros. Din când în când agităm vasul. Tinctura din plantă uscată se prepară exact în acelaşi mod, doar că nu mai este nevoie de tocarea plantelor.


Se recomandă consumarea a două căni pe zi de ceai de coada-şoricelului sau coada-calului în care punem câte o lingură cu bitter suedez. În concluzie, deşi Parkinsonul este o boală gravă, evoluţia este destul de lentă şi cu tratamentele adecvate şi cu înţelegere din partea familiei, suferindul poate trăi multă vreme, fără să ajungă la fazele ultime ale bolii.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1242 (s) | 22 queries | Mysql time :0.012395 (s)