News Flash:

Pastorala de Craciun a IPS Teofan. Mesaj special pentru toti credinciosii

7 Decembrie 2017
485 Vizualizari | 0 Comentarii

† TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IASILOR SI
MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Iubitilor preoti din parohii, 
cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si 
drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu 
din Arhiepiscopia Iasilor: 
har, bucurie, iertare si ajutor 
de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – 
Tatal, Fiul si Duhul Sfant

Iubiti frati preoti,
Cinstit cin monahal,
Drept-maritori crestini,

Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la sfarsitul anului 2017 de la Nasterea lui Hristos. Inca un an se adauga la sirul anilor vietii noastre. Cantecul colindelor, participarea la sfintele slujbe, timp mai mult petrecut cu cei dragi in familie, regasirea intre prieteni aduc, in aceste zile, o iesire din ritmul tumultuos al vietuirii noastre obisnuite.

In perioada dintre Craciun si Boboteaza avem, parca, mai multa disponibilitate de a cugeta la mersul vietii noastre, la relatia noastra cu Dumnezeu si cu cei de langa noi. Exista, de asemenea, mai multa deschidere a omului spre taina credintei in Hristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat. In mod special, ne apropiem de adevarul cel mare al coborarii lui Dumnezeu printre oameni, al Nasterii Sale, dupa trup, din Sfanta Fecioara Maria. Ni se asaza in fata taina Betleemului cand, pentru prima data, Dumnezeu S-a facut, cu adevarat, cunoscut lumii. „Dumnezeu asa a iubit lumea, zice Hristos, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” „Atunci a izbucnit revelatia iubirii supreme a lui Dumnezeu fata de lume, spune Parintele Dumitru Staniloae, iubire pe masura careia nu exista alta. In acea noapte a pornit Dumnezeu sa-Si descopere oamenilor adevarata Sa fata si sa arate cat de scumpa Ii este fiinta omeneasca. Din acele ceasuri, au inceput sa afle oamenii care este adevaratul raport intre Dumnezeu si lume, au inceput sa vada ca Dumnezeu le este Tata, adica tot ce le poate fi mai apropiat si iubitor.”

Primii oameni care au cunoscut iubirea lui Dumnezeu pentru lume aratata in Nasterea lui Hristos au fost Preasfanta Fecioara Maria, batranul Iosif, pastorii si magii. Ei au fost si cei dintai traitori si marturisitori ai marelui adevar, si anume ca Dumnezeu, din iubire, coboara intre oameni si in lume, patrunde in istoria umanitatii, ramane pentru totdeauna cu noi, ne face partasi vietii celei vesnice, ridicandu-ne la slava Imparatiei Sale. 

Venirea lui Hristos a nascut bucurie sfanta si pace adevarata in sufletul magilor si al pastorilor, al Maicii Domnului si al batranului Iosif. In acelasi timp, adevarul Nasterii lui Hristos a adus tulburare regelui Irod si celor de aceeasi vietuire cu el. 

De atunci si pana astazi, viata celor care au crezut in Hristos s-a desfasurat si se desfasoara intre bucuria de a fi crestin si perspectiva de a patimi pentru aceasta. Este o realitate care n-ar trebui nici sa ne surprinda, nici sa ne descurajeze, deoarece este calea lui Hristos si a celor care i-au urmat Lui: „Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi”.

Primii crestini au cunoscut si au trait in propria lor viata aceasta tensiune intre bucuria apartenentei la Biserica lui Hristos si impotrivirea celor care n-au primit cuvantul Evangheliei. „Toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti”, a marturisit Sfantul Apostol Pavel. Si tot el ne avertizeaza, spunandu-ne: „Voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El”. 

Drept-slavitori crestini, 

In anul 2017 de la Nasterea lui Hristos, Biserica noastra a cinstit dupa cuviinta pe toti cei care in perioada anilor 1945-1989 au marturisit, uneori in mari incercari, credinta lor in Hristos. Chipul Patriarhului Justinian, de la a carui trecere in vesnicie s-au implinit 40 de ani, a fost evocat in mod deosebit pentru intreaga sa lucrare de slujire a Bisericii lui Hristos in vremuri si conditii deosebit de grele. Marturisitorii din inchisorile acelor vremuri au fost adusi, cu respectul si evlavia cuvenite, in fata constiintei noastre, uimindu-ne prin taria caracterului lor, prin puterea credintei lor si prin capacitatea starii lor de jertfa. Sfintenia multora dintre ei a devenit icoana binecuvantata din care se adapa multi crestini, astazi, in determinarea lor de marturisire a dreptei credinte, a dreptei vietuiri si a valorilor neamului si ale familiei. 

In anul acesta, inchinat in mod deosebit marturisitorilor din timpul comunismului, a fost subliniata si jertfa crestinilor din afara inchisorilor. Mamele si bunicile noastre au fost adevarate femei purtatoare de mirul credintei in familiile lor, impartasindu-si copiii cu Tainele Bisericii si educandu-i in duhul credintei in Dumnezeu. Multi dintre ierarhii si preotii acelor vremuri, precum si vietuitorii sfintelor manastiri au marturisit credinta lor in conditii foarte grele de cele mai multe ori. Au zidit si au reparat biserici, au scris si tiparit carti de zidire sufleteasca, au propovaduit cuvantul Evangheliei, intampinand multe greutati. Tot ei au trait durerea desfiintarii unor eparhii, manastiri si scoli teologice, a daramarii unor biserici, a abuzurilor de tot felul la adresa familiilor de preot sau de detinuti politici. Pentru toti, sarbatoarea Nasterii Domnului venea ca un balsam de mangaiere si de intarire intru nadejdea unor vremuri mai bune si mai drepte care intarziau sa apara. 

Iubiti fii si fiice din Biserica lui Hristos,

In vremurile pe care le traim astazi, cu partile lor bune si rele, drepte si nedrepte, marturisirea credintei celei adevarate si lupta pentru vietuirea cea dreapta sunt la fel de importante ca in toate momentele istoriei Bisericii. Cuvintele Domnului Hristos legate de necesitatea marturisirii sunt tot atat de valabile astazi precum atunci cand au fost rostite: „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”.

Raportarea noastra la sarbatoarea Nasterii Domnului nu trebuie sa fie o raportare ca la un eveniment petrecut candva in istorie, fara legatura cu viata noastra de azi. Sarbatoarea Craciunului nu este doar un prilej de a petrece cat mai placut in sanul familiei, de a schimba daruri intre noi, de a ne bucura de o masa mai aleasa impreuna cu cei dragi. Nasterea Domnului trebuie inteleasa, traita si marturisita ca un eveniment permanent real, viu si cu urmari asupra vietii noastre. „Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste”, spune cantarea Bisericii; „Astazi S-a nascut Hristos”, glasuieste colindul. Sarbatoarea Nasterii Domnului are, asadar, un sens continuu prezent, profund, duhovnicesc, care ne priveste direct si pe fiecare in parte. Ea este o chemare la constientizarea statutului nostru de crestin, adica de cunoscator, traitor si marturisitor al Adevarului, Hristos-Dumnezeu. Ceea ce au implinit pastorii si magii la Betleem si atitudinea marturisitoare a crestinilor din vremuri mai vechi si mai noi constituie datoria, mandatul si lucrarea noastra, a crestinilor de azi.

In primul rand, crestinul este chemat sa inteleaga lumea in care traieste, sa vada directia in care aceasta se indreapta si sa actioneze in consecinta. O analiza atenta si onesta a ceea ce se petrece inlauntrul si in afara noastra arata o viata tot mai agitata, o permanenta goana dupa timp pentru a face cat mai repede tot mai multe lucruri. Este multa agitatie, mult zgomot si insuportabila tensiune. Constatam, in acelasi timp, diminuarea si chiar pierderea constiintei a ceea ce este bine sau rau cu adevarat. Cele considerate altadata certitudini si convingeri de nezdruncinat se clatina rand pe rand, se dizolva una dupa alta intr-un ritm ametitor. In locul lor apare o stare de indoiala, de nesiguranta, de pierdere a directiei. Normalitatea, asa cum este ea vazuta in Scriptura si de bunul simt de odinioara, nu mai este privita ca o directie sanatoasa, demna de urmat. In aceasta cugetare contrara Evangheliei cad uneori si crestinii ortodocsi, si aceasta este cu atat mai dureros. 

„Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”, rosteste preotul la fiecare Liturghie. Starea de veghe, osebirea duhurilor si lamurirea lucrurilor, uneori in cuptorul incercarilor, sunt si trebuie sa fie painea si apa crestinului ortodox adevarat. Atitudinea lui marturisitoare cuprinde, in principal, trei directii: credinta cea adevarata, familia si valorile crestine ale neamului.

Marturisirea credintei celei drepte si adevarate este datoria de baza a crestinului. Aceasta inseamna asezarea noastra statornica in Biserica, adica in comuniune si continuitate cu Sfintii Apostoli, Sfintii Parinti si Parintii duhovnicesti contemporani. Raportarea noastra in adevar si dragoste la aceste trei repere ne apara de erezii, rataciri si schisme. 
Familia este supusa astazi unor mari presiuni. Pe de o parte, grija excesiva pentru cariera si bunastare materiala creeaza mari probleme familiei, cu consecinte grele asupra relatiei dintre barbat si femeie si, in mod special, asupra copiilor lor. Pe de alta parte, asistam la tendinte tot mai agresive de a impune alte forme de convietuire, straine familiei traditionale, adancind si mai mult confuzia si dezbinarea intre oameni. Crestinul este chemat sa constientizeze acest lucru si sa se angajeze constant si curajos in apararea familiei. 
Apararea familiei este strans legata de marturisirea valorilor crestine ale neamului caci un popor renaste in mod special prin familii adevarate sau slabeste si dispare prin lipsa acestora. Este, apoi, necesara mentinerea legaturii cu sirul de veacuri al inaintasilor si cunoasterea mostenirii primite de la stramosi. Pretuirea idealurilor acestora, grija pentru bunul mers al neamului in prezent si pentru mostenirea pe care o vom lasa celor care vin dupa noi trebuie sa faca parte din preocuparile unui crestin adevarat care isi asuma conditia de ortodox si de roman.

Marturisirea credintei ortodoxe, a valorilor familiei si ale neamului este posibila numai in masura in care omul isi innoieste mai intai viata sa, se lupta cu propriile sale slabiciuni si patimi si se imbraca tot mai mult in Hristos. „Dobandeste pacea (launtrica) si mii in jurul tau se vor mantui”, spune Sfantul Serafim de Sarov. Omul pacificat launtric, iubitor de simplitate, eliberat de dorinta de a domina, sfinteste totul in jurul sau si, prin aceasta, devine adevaratul marturisitor: „Lumea din jurul lui: mediul inconjurator concret, familia, scoala, biroul, primeste prin el un suflu de dragoste, de bucurie, de pace, de blandete, de bunatate, de fidelitate, de bunavointa – aceste roade ale Duhului Sfant”. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca pe crestin „totul sa-l arate crestin: mersul, privirea, imbracamintea, glasul. Va spun acestea, nu pentru a ne lauda ca suntem crestini, ci pentru a ne pune viata in randuiala spre folosul celor ce ne vad”.

Iubiti frati si surori intru Hristos-Domnul,

In atmosfera sfanta a sarbatorii Nasterii Domnului, aducem in fata ochilor mintii si a inimii voastre chipul binecuvantat al Preasfintei Fecioare Maria, al batranului Iosif, al ingerilor, al magilor si al pastorilor. Suntem chemati sa ne regasim si noi in chipurile lor, sa tindem spre viata lor, iar marturisirea lor sa fie puterea marturisirii noastre. Sfintenia Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, modestia batranului Iosif, simplitatea pastorilor, intelepciunea si curajul magilor sunt izvoare de viata care ne pot adapa credinta si ne pot intari in atitudinea noastra marturisitoare. 

Il rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca harul trairii credintei noastre ortodoxe in toata profunzimea, cuprinderea si adevarul ei. Il rugam, de asemenea, sa ne apere familia si neamul si sa ne intareasca si pe noi intru marturisirea acestor fundamentale valori. Bucuria, pacea, linistea si adevarul care izvorasc din Pestera Betleemului sa ne cuprinda pe noi toti, pe cei dragi ai nostri si pe toata lumea!

Va doresc tuturor o sarbatoare a Nasterii Domnului cu multa pace sufleteasca si un Nou An cu nadejde si impliniri frumoase in viata proprie, a familiei, a Bisericii si a Neamului. 

Al vostru parinte si frate impreuna lucrator in Via Bisericii lui Hristos,

† Teofan
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

drept-slavitori crestini
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1504 (s) | 21 queries | Mysql time :0.017056 (s)