Scriitori

Pastorel Teodoreanu, boemul nonconformist

Publicat: 01 iul. 2014
Pastorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 1894, Dorohoi – d. 1964) a fost un avocat si scriitor roman, cunoscut epigramist, gurmand si iubitor de vinuri, membru de seama al boemei iesene si bucurestene. A ramas in literatura romana prin epigramele sale. Romanul sau cel mai cunoscut este Hronicul mascariciului Valatuc, pe care criticul literar George Calinescu il compara cu Gargantua si Pantagruel. E fratele romancierului Ionel Teodoreanu.
Debuteaza cu versuri in saptamanalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaboreaza la mai multe reviste (Viata romaneasca, Versuri si proza, Insemnari literare, Adevarul, Adevarul literar si artistic, Gandirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literara si artistica, Bilete de papagal, Romania literara, Jurnalul literar, Revista Fundatiilor Regale, Universul literar, Vremea si la multe alte publicatii, iar dupa a doua conflagratie mondiala la Lumea lui George Calinescu si mai tarziu la Magazin).

Vezi si Corinna, amanta poetului Ovidiu
Primul volum publicat a fost Hronicul mascariciului Valatuc, aducandu-i scriitorului pretuirea unor critici prestigiosi, precum Paul Zarifopol. Activitatea literara a continuat insa mai mult intermitent. In anii ’30 i-au aparut doua volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai si Vin si apa, trei carti de proza: Mici satisfactii, Un porc de cane si Bercu Leibovici si doua volume de publicistica diversa, sub genericul Tamaie si otrava. Poeziile apar in volumul Caiet din 1938. A scris in colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur pus in scena la Nationalul bucurestean in stagiunea 1929/1930. In 1957, 1966 si 1989 au aparut antologii din proza sa, iar in 1972 un volum, tot antologic, de Versuri. In anul 1973 apare postum volumul Gastronomice, reeditat in 2000.

Vezi si Mircea Eliade despre cei mai fericiti ani ai Romaniei 

Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat si oral, iar in timpul regimului comunist chiar clandestin. Dupa 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opozitia spirituala fata de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din pacate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu ii apartin, iar altele circula in mai multe variante care nu ii mai pot fi atribuite epigramistului.
Al. O. Teodoreanu a realizat (in colaborare cu Jean Grosu) o traducere in limba romana a romanului Peripetiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, publicata in 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurandu-se de un deosebit succes. Neindoielnic, savoarea acestei traduceri se datoreaza geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu.
Pasiunea sa de gurmand si iubitor de vinuri se baza pe calitatile sale gustative remarcabile. Este indeobste cunoscut faptul ca Pastorel Teodoreanu era chemat intotdeauna sa arbitreze orice disputa in domeniul identificarii si categorisirii degustarii produselor obtinute din struguri, adica vinuri si coniacuri.
Calitatile sale gustative si experienta deosebit de variata si complexa pe care o avea in degustarea vinurilor romanesti, in special, il facea capabil sa identifice cu o „precizie uluitoare” nu numai soiul de vin, podgoria si anul fabricatiei, dar si alte amanunte, cum ar fi orientarea geografica a locului pe care se gasea via din care se fabricase vinul, cat de pur era acesta (in sensul folosirii unei singure varietati de, sa zicem, Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv in locul unde se gasea via etc.
A scris si un Tratat despre vinuri, coniacuri si tehnica degustarii acestora, care din pacate, ramanand doar in manuscris, este astazi considerat pierdut.


loading...

Adauga un comentariu