News Flash:

Pastorul Cel Bun si biruinta Lui asupra diavolului

6 Noiembrie 2010
1168 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Prin Cruce si Înviere Iisus Hristos ne-a izbavit din robia mortii si a diavolului. Dar, odata izbaviti si dezlegati de acest blestem al mortii vesnice, ne-a crescut si responsabilitatea de aparare prin propria noastra vointa, ca a unora înzestrati cu liberul arbitru: "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine" (Matei 16.24) - de ispitele diavolului, care este gata permanent spre a ne ispiti; de aceea, avem îndemnul scris: "Neîncetat va rugati" (I Tesaloniceni 5.17) si "Privegheati si va rugati sa nu cadeti în ispita" (Marcu 14.38). Pe de alta parte, învatatura filocalica a
Sfintilor Parinti (numiti si "neptici" sau "trezvitori", adica îndemnatori si practicanti ai nevointelor ascetice) ne spune ca diavolul se dezlantuie cu toata forta întunericului, "cautând pe cine sa înghita"; când silinta noastra în rugaciune nu împlineste masura izbândei, avem arma de temut, Cinstita Cruce: "Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o noua!" (Slujba Utreniei, Glasul 8). A purta crucea în suflet, în inima, în minte, în vointa înseamna a fi cu Hristos: "Însemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale Doamne" (Psalmi 4.6). Crucea ne pecetluieste prin botez si lupta: "Fa-l Doamne vrednic ostas pâna la sfârsit" (din slujba Sfântului Botez). Aici vedem clar ca puterile întunericului pândesc sufletul sa-l îngenuncheze: "Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la înaltime" (Psalmi 55.2). Dar când rugaciunea biruie puterile întunericului la nivel inteligibil si prin paza mintii si trezvia atentiei, satana nu se lasa învins, el urmeaza sa-l lupte pe crestin prin trup. Si, astfel, ispiteste imaginatia, cautând sa însele ratiunea firii omenesti, pentru a dezlantui în noi poftele patimilor de tot felul. Nu ne referim aici la pacate grosolane, ci la pofta, la gând, la întinarea mintii: "Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui" (Matei 5.28). Este începutul caderii sufletesti - învoirea poftei cu pacatul. Spune Sfântul Apostol Pavel: "Caci lupta noastra nu este împotriva trupului si a sângelui, ci împotriva începatoriilor, împotriva stapâniilor, împotriva stapânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii, care sunt în vazduh" (Efeseni 6.12). Diavolul are curse nenumarate, nestiute si necunoscute, de aceea (în rugaciunea "Tatal nostru") ne rugam Tatalui sa nu ne paraseasca nici macar o clipa harul Duhului Sfânt, "sa nu ne duca în ispita" (Matei 6.13) vointa noastra slaba, si, de aceea, cerem de la Dumnezeu: "Si ne izbaveste de cel viclean" (Matei 6.13). De aceea, este condamnabila cunoasterea fara Dumnezeu, deoarece cadem prin minte ca oarecând Adam la Pomul Cunostintei binelui si raului - daca nu strigam permanent catre Dumnezeu: "Pururea lauda Lui în gura mea" (Psalmi 33.1). Dar Pastorul Cel Bun Iisus Hristos, vazând caderea si nimicnicia vointei noastre (precum spune Sfântul Apostol Pavel: "Duhul este osârduitor dar trupul este neputincios" - Matei 26.41), ne-a daruit pe lânga arma Crucii (tot Sfântul Pavel: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!" (Galateni 6.14) - si Cinstitul Trup si Scumpul Sau Sânge, ca sa-L mâncam si sa-L bem pentru izbavire, curatire, sfintire, pentru întarire si biruinta. A spus Domnul Hristos: "De Ma iubiti, paziti poruncile Mele" (Ioan 14.15). Dar acelasi text al Sfintei Evanghelii ne arata: "Ca Pastorul cel bun Îsi pune viata pentru oile Sale" (Ioan 10.11). Hristos Si-a dat (pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mântuire) propriul Sau Trup si Sânge, pentru ca diavolul sa nu mai poata niciodata birui asupra sufletului omului. Tocmai de aceea si Marele Antonie, "Doctorul Egiptului" spunea: "De va vrea omul - de dimineata pâna seara se va mântui!". Din noaptea sfânta a Învierii Lui Hristos si pâna astazi, calea mântuirii este sigur una si aceeasi: crucea, smerenia, jertfa, rugaciunea si împartasirea cu Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Acestea ramân cele mai de temut arme, de care diavolii se tem si se cutremura: "Ca întru Numele Lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamântesti si al celor de dedesubt!" (Filipeni 2.10). Hristos este totul în lupta cu întunericul: "sunteti lumina întru Domnul; umblati ca fii ai luminii!" (Efeseni 5.8), "Dumnezeu este lumina si nici un întuneric nu este întru El" (Ioan 1,5).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.5479 (s) | 22 queries | Mysql time :0.427613 (s)