News Flash:

Patriotism?

1 Decembrie 2006
1091 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Nu se mai poarta patriotismul. E depasit. Si parca nu rimeaza defel cu statutul nostru de locuitori ai satului planetar. Abia de il mai scot de la naftalina, din ratiuni electorale si in forme de o exemplara stridenta, distinsii barbati politici, cand ii cuvanteaza poporului despre semnificatia zilei de 1 Decembrie sau, tot ei, cand motiveaza jefuirea tarii prin apararea interesului national. Altminteri, oamenii de rand n-au nici obisnuinta, nici timpul sa faca declaratii de patriotism. Sunt patrioti intocmai cum respira, mananca, iubesc, muncesc. Mut in viata de toate zilele si graitor doar in ceasurile de cumpana, patriotismul lor cuprinde si respectul fata de lucrarea inaintasilor, si mandria de a le fi mostenitori legitimi, si nazuinta de a nu-i dezamagi. Insa si acest fel de patriotism pare sa deranjeze. De o vreme, o adiere internationalista a inceput a bate pe meleagurile noastre. Venita parca din senin, ea e hotarata sa erodeze cam tot ceea ce eram obisnuiti a aseza intre elementele de definitie ale unui neam: limba, credinta, istorie, cultura. Intai ni s-a indus, cu abilitate, gandul vinovatiei: a exalta valorile nationale - ni s-a dat de inteles - reprezinta o flagranta discriminare fata de alte neamuri. Drept care ni s-a recomandat o perspectiva mai inalta, de nu mondiala, macar europeana. Pe urma, am fost invitati sa ne cocotam in tarii, spre a ne minuna cat de larga ne-a devenit cuprinderea si, implicit, cat de stramt fusese orizontul nostru de pana mai ieri, intesat cu repere eminamente locale. De la o asemenea altitudine, nu se mai disting - e adevarat - detaliile, adica valorile pe care - in sublima noastra naivitate - le credeam de capatai, ci doar marile linii de forta. Dar ce conteaza, nu-i asa?, ca nu mai deosebim numele, cand numenul apare in toata abstracta lui maretie? Si mai suntem invatati ca nu exista valori definitive, la care sa ne raportam si pe care sa ne sprijinim la nevoie, ci exclusiv valori relative, contextuale, conjuncturale. Binele si adevarul si frumosul de azi abia de mai amintesc de binele si adevarul si frumosul de ieri. Azi, Stefan cel Mare nu mai e chiar atat de mare, nici Mihai Viteazul atat de viteaz, nici Alexandru cel Bun chiar asa de bun pe cat fusese odata, nici Eminescu, nici Sadoveanu, nici Arghezi, nici Blaga - sublimari ale energiilor creatoare romanesti. Si daca tot si-au pierdut puterea de reprezentare cu care au fost investiti de atatea generatii, de ce nu i-am inlocui cu altii, eventual cu niste anonimi? Receptivi la astfel de invataturi, predate nu atat de straini, cat de conationali, ne grabim sa le punem in practica. De parca ne-ar fi rusine ca le avem, le diminuam valorilor statura, le inventam slabiciuni si hibe, le aruncam in derizoriu. Ce motive de mandrie nationala poate gasi cineva in imaginile caricaturizate ale domnitorilor care au lucrat cu sabia si cu mintea pentru binele acestui neam sau ale creatorilor de expresivitate literara, plastica, muzicala? Avem un talent greu de egalat sa ne furam singuri caciula si sa ne miram pe urma de ce ne ingheata crestetul. Da, patriotismul nu se mai poarta. Din prostie ori din obedienta. Numai ca, despuiati de trecut, vom realiza, mai repede de cat ne inchipuim, ca ne infatisam lumii fara chip, adica fara identitate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1292 (s) | 24 queries | Mysql time :0.024189 (s)