News Flash:

Patriotism anapoda

30 Aprilie 2009
897 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru DOBRESCU
Cu toate ca dezbaterea "dosarului Cosbuc" s-a prelungit pana spre zilele noastre, el n-a primit inca o solutie limpede. Noi avem o reteta infailibila de rezolvare a problemelor delicate, pe care le ingropam cu abilitate sub un strat gros de ambiguitate. Cat de radicale si de neimpacat, opiniile asupra-le ajung, in cele din urma, sa convietuiasca in buna pace, aidoma fetelor lui Ianus: se poate si asa, dar se poate, deopotriva, si invers. Adevarul nostru e invariabil dublu, prin urmare convenabil tuturor. E foarte adevarat - admitem - ca subiectul cutarei comedii a lui Alecsandri e luat, cateodata pana la replica, din cutare vodevil frantuzesc; insa - ne grabim a adauga - poetul de la Mircesti s-a priceput ca nimeni altul sa-i dea o haina curat romaneasca. Iar meritul acesta enorm e in masura sa compenseze maruntul inconvenient al insusirii subiectului, a dialogurilor, chiar a vorbelor de spirit. Ce conteaza ca saraca noastra literatura din prima jumatate a veacului al XIX-lea - cum ne place sa o minimalizam cu un pagubos aer de superioritate - dovedeste, la o examinare atenta, ca stia demult sa distinga fara gres intre plagiat, imitatie si creatie originala? Ce conteaza, de asemenea, ca mult-putinul spirit creator, strivit, la un moment dat, de sumedenia traducerilor nedeclarate si a imitarilor vizibile de la o posta, a simtit nevoia sa puna piciorul in prag, cerand prin articolul de directiva al «Daciei literare» abandonarea acestor pe cat de lesnicioase, pe atat de neproductive obisnuinte? Noi continuam, in virtutea unui patriotism inteles anapoda, sa inventam scuze, circumstante atenuante, sa slefuim asprimea evidentelor inconvenabile, ca si cum prea abundentele si, de aceea, batatoarele la ochi explicatii ar putea schimba realitatea insasi. Pana si atunci cand statutul de traducere sau de imitatie al unei scrieri autohtone e dincolo de indoiala, suntem pregatiti sa "salvam" aparentele, intrecandu-ne a demonstra fie ca ea e infinit superioara modelului, fie ca problema originalitatii se pune, in cazul sau, "in alti termeni". Iar daca explicatiile si justificarile noastre nu ajung, inmormantam pur si simplu chestiunea, facand tot ce ne sta in puteri spre a impiedica adevarul sa intre in patrimoniul locurilor comune ale istoriei literare.
Urmarea? Iat-o: cu toate ca sursele poemelor «Venetia» si «La steaua» sunt demult cunoscute eminescologilor, numarul comentatorilor ocupati cu detalierea "originalitatii" ideilor cuprinse in ele continua sa creasca, de parca nimeni n-ar fi auzit de Cajetano Cerri si de Gottfried Keller, ultimul parca mai indreptatit, la o adica, sa primeasca, in virtutea acestui tip de demers recuperator, titlul de anticipator al teoriei einsteiniene a relativitatii.
Nici in privinta lui Cosbuc lucrurile n-au stat altfel. Dupa uriasul scandal declansat de aparitia volumului «Balade si idile» (1893), prelungit pana catre 1900, si dupa reluarea chestiunii de catre Lovinescu, N. Draganu si Leca Morariu in anii imediat urmatori intaiului razboi mondial, controversata originalitate a anumitor poeme cosbuciene a incetat sa mai intre in atentia criticii. Nici macar cele doua editii critice existente nu verifica acuzatiile cu seriozitate si pana la capat, preferand, cand nu le sugereaza inconsistenta, sa gloseze indecis pe marginea lor. Cat despre exegezele critice, ce sa mai vorbim? De la Vladimir Streinu la Petru Poanta, ele examineaza fara discriminare ansamblul productiei literare a lui Cosbuc, inclusiv textele litigioase, tratate de parca nici o indoiala nu ar starui asupra-le. Or, a vedea care este partea poetului nostru si care a modelelor sale reprezinta o operatiune premergatoare oricarui efort de definire a creatiei propriu-zise. Departe de a urmari sa scoata un autor din campul interesului general prin concentrarea asupra unor simple detalii, cum se credea mai acum doua decenii si se mai crede si azi, rostul ei e, dimpotriva, acela de a contura mai precis teritoriul pe care spiritul critic poate sa se miste neimpiedicat de prejudecati. Altminteri, riscul de a descoperi intr-o traducere respectuoasa tablouri vivante ale vietii noastre rurale, raspunsuri specific nationale la intrebari eterne si subtilitati psihologice macar la fel de specifice ne va insoti ca o umbra credincioasa.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1359 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014440 (s)