News Flash:

"Pe toti cei tineri ii rugam sa nu ne uite"

23 Decembrie 2008
931 Vizualizari | 1 Comentarii
Maria Sofronie
• Pentru al patrulea an consecutiv, echipa de la BUNA ZIUA IASI a incercat sa aduca un strop de speranta in sufletele unor batrani care nu mai asteapta nimic de la ziua de maine • In cadrul campaniei Prietenii lui Mos Craciun, ieri a fost randul batranilor din centrele medico-sociale sa primeasca alimente, fructe, dulciuri, scutece, pijamale, lenjerii, televizoare, frigidere sau masini de spalat • "Craciunul? Pentru noi Craciunul... il asteptam cu ganduri bune si il rugam pe Dumnezeu sa fie liniste si pace. Si pe toti cei care sunt tineri ii rugam sa nu ne uite", este dorinta unei batrane din azilul de la Sculeni


O lume inchisa, fara ferestre catre anii de odinioara. Aici locuiesc cei care ar putea fi bunicii nostri, dar care nu-si pot legana in brate nepotii in seara de Ajun. Echipa de la BUNA ZIUA IASI care a coordonat campania umanitara Prietenii lui Mos Craciun a ajuns ieri in centrele medico-sociale din judetul Iasi.

Pentru acesti batrani nu mai exista nici o posibilitate de a se intoarce acasa si de multe ori nici o sansa de a mai iesi din azil. Este o lume asemenea unui colos de lut creata din suspine, uitare si tot ceea ce este un om vazut in neputinta firii sale. Din fondurile adunate in cadrul campaniei umanitare Prietenii lui Mos Craciun, demarata de catre cotidianul BUNA ZIUA IASI prin Uniunea Nationala a Presei Locale, in colaborare cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Iasi, ieri, 22 decembrie, a fost o noua zi in care au fost impartite cadourile. In prima zi a campaniei Prietenii lui Mos Craciun, o parte dintre cadouri au fost oferite direct de catre asistentii sociali, pe baze de liste, la centrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, respectiv la centrele comunale, de unde asistentii sociali le-au dat satenilor nevoiasi. O alta parte dintre cadouri a fost dusa direct la casele nevoiasilor din municipiu, deoarece acestia nu se pot deplasa sau nu figureaza pe listele asistentilor sociali. Ieri au fost distribuite cadourile la centrele medico-sociale din Sculeni, Bivolari si Raducaneni. Pe langa cadourile obisnuite, din fondurile stranse in cadrul campaniei umanitare Prietenii lui Mos Craciun, la centrul de la Sculeni au fost oferite si un frigider, o masina de spalat, detergent si paturi. La centrul de la Bivolari au fost aduse de asemenea frigidere, televizoare, calorifere si scutece, iar la Raducaneni au fost lasate batranilor un frigider, pijamale pentru toti pacientii, seturi de lenjerie pentru toate paturile din centru, dar si produse alimentare, fructe si dulciuri pentru toti bolnavii. Fiecare si-a aratat povestea sa, iluzia si deziluzia sa, adesea fara a fi necesare cuvintele.



Oameni si povesti

Caminele de batrani, cele trei centre medico-sociale din Bivolari, Sculeni si Raducaneni au in istorie propria lor drama: oamenii pentru care greutatea vietii s-a adunat, acum, intre peretii acestor cladiri. Coridorul, curtea sunt locurile unde acestia socializeaza, se intreaba, se cunosc. Acolo isi croiesc viata pentru a-si pastra integra, cat de cat, capacitatea de a visa. Indiferent cum ar arata viata lor, sufletul lor se zbate catre lumina, dar uneori lumina aceasta intarzie sa mai apara sau nu mai ajunge niciodata la ei. Din vina celorlalti, poate. "Domnule, eu... eu sunt aici in al patrulea an. Al patrulea an. Acasa? Of, acasa...Domnul meu, mama mea este din Botosani... e departe. Am ulcer varicos. Familia...Ochii mei. Ochii mei ma lasa. Am boala Reiner", a vorbit, cu greu, Catalin Damian, unul dintre bolnavii de la centrul Bivolari. Barbatul are 40 de ani. Ar vrea sa faca multe, dar nu mai poate. Acum sta linistit pe patul sau. Cu cateva minute inainte isi facea drum pe coridor, unde se sfatuia cu alti colegi sau prieteni. Mai incolo, pe alt pat, un orb. La dreapta un batran surd. La capatul acestuia e patul unui batran paralizat de picioare. Si tot asa, privirea nu mai poate cauta alte imagini intre acesti pereti de azil.



Asteptarea

Peronul garii. Privirea se intinde, se prelungeste dupa punctul unde se unesc, in imaginar, liniile ferate. Timpul ticaie si trece. Si trece. Si trenurile trec, dar nimeni drag nu coboara. Atunci, mintea ii spune ca poate urmatorul tren. Si tot asa. S-au scurs ore, multe ore. Ochii nici nu mai pot fi udati de lacrimi. Dar acestea nu se petrec in nici o gara, ci intr-un salon de camin de batrani din Sculeni, camera 20. "Eu sunt operata de apendice. Am multe boli. De sapte luni locuiesc aici. N-am casa. N-am nimic. Stateam pe la rude. Unde sa merg acasa, din cand in cand? Fata mea este la Constanta. Ascultam acum, am ascultat si ieri, am ascultat si alaltaieri mersul masinilor la radio. Ma gandeam ca poate n-ar avea cu ce sa vina fata mea. Ca a spus ca va veni la Craciun sa ma vada. Dar poate va veni cu trenul. Baiatul meu mai mare a murit. Mai bine muream eu, dar uite ca n-a fost sa fie asa. Ce pot face? Ma bucur pentru aceasta atentie din partea oamenilor care s-au gandit la noi, acesti oameni amarati", a marturisit Aneta Cozma, o alta pacienta de 81 de ani din Centrul Medico-Social Sculeni Iasi. Nu are importanta ca administratia acestui centru de la Sculeni isi face treaba, medicii si asistentii sociali pun mult suflet in ceea ce fac. La Sculeni, atata vreme cat nu vor fi facute investitii majore in ceea ce priveste amenajarea cladirilor, a gradinii, totul va ramane o mare pata pe obrazul tuturor celor care isi bat joc de banii publici.



Cu ochii pe televizor

Pentru unii, a avea coincide cu a fi si inseamna o simpla insiruire de ani. Nimic mai mult, aceasta este ceea ce poseda ei. "Copilule, am aici sase ani. Sunt paralizata, e foarte greu. Dar nu cum este aici, ci faptul ca nu pot fi la casa mea. Viata este grea din cauza bolii mele", a precizat Maria Sofronie, de 58 de ani, tot din centrul Sculeni. Coridorul este lung, toti se cunosc aproape. Televizoarele aduc lumea de afara. Si aduc o lume poluata, in putrefactie. "Craciunul? Pentru noi Craciunul... il asteptam cu ganduri bune si il rugam pe Dumnezeu sa fie liniste si pace. Si pe toti cei care sunt tineri ii rugam sa nu ne uite. Avem nevoie de ei. La noi conteaza foarte mult orice cuvant frumos. Suntem fara familii aici. Asistentele sunt foarte amabile, dar aici n-avem pe ai nostri. Noi stam tot timpul si urmarim evenimentele de la televizor. Noi n-avem cum sa luam contact cu cele de afara. As vrea sa aud mai multe lucruri frumoase ca se petrec acolo, afara. As vrea sa uite lumea de rau, de suparare. As mai vrea ca lumea sa nu se mai certe atata. De ce se cearta atata lumea si nu este bine? Noi vedem toate acestea si ne doare. As vrea ca lumea de afara sa nu mai minta", a spus, asa ca in primul an de scoala, Ioana Nicolau, o femeie de 74 de ani din acest centru. Dar lucrurile frumoase sunt si rare.



"Casa mea este aici"

Lumea este paralizata. Fara cuvinte, lumea dispare. In fata ei te simti prost, nemernic, deoarece mintea celui din fata ta s-a blocat la cateva imagini carora le asociaza tot atatea cuvinte aproape golite de continut. Este o tara inspaimantatoare, cu atatea drame, dar mai ales cu atata stupiditate a celor care afiseaza ca sunt nemuritori. Si sunt multi astfel de nemuritori dati pe sticla mare a nenumaratelor televiziuni. "Ei... eu am multa vreme aici... Eu stiu, cred ca am 2-3 ani. Nu vad. Am 68 de ani, dar de acum am intrat pe 81 de ani. Eu m-am nascut la Romanesti. Acasa? Dar casa mea.... Dar casa mea este aicea. Aicea este casa mea, da, da. Ai mei au murit. E greu. A murit si sotul meu. De citit? Cateodata imi mai citeste cineva. Dar in ultima vreme n-a mai citit nimeni...Au fost vremuri tare grele. Dar acum s-au mai dus", povesteste Maria Sofronie. Oarba, batrana abia isi gaseste reperul in lumea reala. Insa realitatea este mai mult decat perfida, caci nimeni n-ar catadicsi sa afle de o astfel de lume oarba, o alta realitate de langa noi. Aceasta intindere este trecuta sub tacere. Pentru ca altfel ar innebuni pe multi care se imbuiba si argintii sunt singurul motiv real din viata lor. Fie ca este vorba de centrele medico-sociale de la Sculeni, Bivolari ori Raducaneni, directorii sau personalul isi fac meseria mai mult cu pasiune, uneori mai mult decat scrie in fisa postului.



Familia din azil

Dar nimic din lumea aceasta nu poate sa substituie viata de acasa cu viata din astfel de camine. Aici, poate, s-a format o familie mare, dar mama si tata nu sunt ei, ei sunt copii, ei sunt acei copii batrani care se bucura de orice vizita, de orice cuvant cald auzit. Aceste aziluri se inchid in sine si, cu bucurii marunte, isi duc viata cu inca o zi si multe nopti. Acum toti acesti oameni isi duc viata acolo si durerea lor de a fi in acele stari nu se mai aude. Pentru multi este foarte bine. Noi n-avem cum sa luam contact cu cele de afara. "As vrea sa aud mai multe lucruri frumoase ca se petrec acolo, afara. As vrea sa uite lumea de rau, de suparare. As mai vrea ca lumea sa nu se mai certe atata. De ce se cearta atata lumea si nu este bine? Noi vedem toate acestea si ne doare. As vrea ca lumea de afara sa nu mai minta", spunea batrana Ioana Nicolau de la centrul din Sculeni. Dar cuvintele ei nu razbat dincolo de zidurile lacomiei, invidiei, urii celorlalti, celor care fac mult din lumea aceasta. Datorita dumneavoastra, oamenii cu sufletul mare care ati aderat la acest maraton umanitar, acesti batrani au avut parte de o clipa de fericire, de un strop de speranta. Si nu ne vom opri aici. Maratonul umanitar Prietenii lui Mos Craciun merge mai departe.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

asteptarea
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

jojo  | #51940
Felicitari bzi pentru laudabila initiativa a Dvs. Felicitari si tuturor celor care au ajutat in orice mod aceasta campanie.Bravo d-lui Breaur si celorlalti colegi din convoi. Despre cei de la care se astepta un semn cit de mic, pentru ca este Craciunul, sa auzim ,totusi ,numai de bine.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2664 (s) | 22 queries | Mysql time :0.153108 (s)