Eveniment-Social

Pentru un monument istoric, celebru în toată România, și anume Mănăstirea și Castelul de la Miclăușeni Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei are proiect de restaurare și reabilitare (EXCLUSIV)

Publicat: 07 oct. 2020
Pentru un monument istoric, celebru în toată România, și anume Mănăstirea și Castelul de la Miclăușeni Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei face noi pași pentru reabilitare și restaurare
Mitropolia Moldovei și Bucovinei face noi pași pentru a reabilita Mănăstirea și Castelul de la Miclăușeni Iași

Noi pași pentru reabilitarea și restaurarea unui monument istoric, celebru în toată România, și anume Mănăstirea și Castelul de la Miclăușeni Iași. Aici, Mitropolia Moldovei și Bucovinei este proprietar. Deja, la Direcția Județeană pentru Cultură Iași a fost depusă documentația de schimbare a grupei valorice de clasare a ansamblului și a monumentelor aparținând Mănăstirii Miclăușeni, comuna Butea, județul Iași. Acesta a fost ridicat între anii 1880-1904 chiar de Gheorghe Sturdza, pe locul unui vechi conac boieresc. Totuși, începutul adevărat pentru ceea ce se află astăzi în această zonă pleacă din negura vremurilor, de la începutul anului 1400

Mitropolia Moldovei și Bucovinei (MMB), noi pași pentru a reabilita Mănăstirea și Castelul de la Miclăușeni Iași. La Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) Iași a fost depusă documentația de schimbare a grupei valorice de clasare a ansamblului și a monumentelor aparținând Mănăstirii Miclăușeni, comuna Butea, județul Iași. Proiectant și elaborator este arh. Corneliu Ciobănașu. Totul se află în zona regimului de protecție: 1430 IS-II-a-B-04199 Mănăstirea Miclăușeni ce datează din secolele XVII-XIX; 1431 IS-II-m-B-04199.01 Biserica „Sf. Voievozi”, „Buna Vestire”; 1432 IS-II-m-B-04199.02 Castelul Sturdza, sec. XVII, reclădit la 1752.

Faimosul Castel de la Miclăușeni Iași a fost ridicat între anii 1880-1904 chiar de Gheorghe Sturdza

Castelul de la Miclăușeni a fost ridicat între anii 1880-1904 chiar de Gheorghe Sturdza, pe locul unui vechi conac boieresc. Totuși, începutul adevărat pentru ceea ce se află astăzi în această zonă pleacă, din negura vremurilor, de la începutul anului 1400. Castelul Miclăușeni reprezintă o bijuterie arhitectonică, în stil neogotic. Un incendiu nimicitor l-a devastat, distrugerea sa cu brutalitate fiind făcută de către soldații ruși. După instaurarea Regimului Comunist în România, acesta a fost transformat în școală – cămin pentru copiii cu handicap psihic.

În fapt, la Micălușeni este vorba despre un întreg ansamblu monumental ce cuprinde și un edificiu de cult (Biserica „Sf. Voievozi” datând din 1787) sau pădurea ce împrejmuiește această zonă. Asemeni Palatului de la Ruginoasa sau a Conacului P.P. Carp de la Țibănești, enigmaticul Castel Sturdza te transpune, în doar câteva minute, într-o altă lume, plină de parfum romantic și amintiri sensibile legate de ceea ce s-a petrecut aici de-a lungul a mai bine de un secol.

Castelul de la Miclăușeni, de la vornicul Miclăuș la Gheorghe Sturdza

Ca dovadă a faptului că vorbim despre un loc ce are o istorie de peste jumătate de mileniu, trebuie aratat că, după anul 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropiere de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). La începutul secolului al XVII-lea, vistiernicul a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni lui Lupu Prăjescu și nepoatei sale Safta, fiului său, totul cu heleștee și cu prisăci. La sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1697), urmașii lui Lupu Prăjescu, neavând urmași, au lăsat domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza, cu care se înrudeau.

La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolar sau Surugiu. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Fiul său, Dimitrie, a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățisat ideile revoluționarilor de la 1848. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina (Catinca). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863.





Adauga un comentariu