Pericol maxim, lângă orașul Iași! Imagini șocante cu una dintre cele mai vechi construcții din România. Totul este la un pas să dispară pentru totdeauna – GALERIE FOTO

Una dintre cele mai vechi construcții istorice din România, aflată lângă orașul Iași, a ajuns o ruină. Aceasta este la un pas de prăbușire. În prim-plan este „Biserica lui Cujbă” din satul Poiana cu Cetate, comuna Grajduri. Locul unde a fost construit monumentul ecleziastic este menționat, pentru prima dată, într-un document de la Ștefan cel Mare, din 7 octombrie 1503

Una dintre cele mai vechi construcții istorice din România, aflată lângă orașul Iași, a ajuns o ruină! Mai mult, aceasta este la un pas de prăbușire. Imaginile, legate de modul în care arată monumentul istoric acum, sunt de groază. Este vorba despre „Biserica lui Cujbă” din satul Poiana cu Cetate, comuna Grajduri. Despre așezarea unde a fost construit monumentul ecleziastic se face referire, pentru prima dată, într-un document de la Ștefan cel Mare, din 7 octombrie 1503. Specialiștii și istoricii trag un semnal de alarmă și arată că e nevoie de o intervenție, în regim de urgență, pentru a se salva de la distrugere valorosul edificiu de cult.

„Monumentul poate fi conservat și trebuie să se facă acest lucru cât mai urgent deoarece există riscul foarte mare de a colapsa, adică de a se dărâma zidurile și bolțile care au mai rămas. Nu se impune, neapărat, o reconstituire, ci poate fi protejat cu o suprastructură care să ofere, deopotrivă, condiții de protecție, dar și vizitarea ruinelor. Se impune de urgență intervenție în a se sprijini fragmentele de boltă care se mai păstrează. Aici trebuie făcute și săpături arheologice”, a avertizat conf. univ. dr. Vasile Cotiugă, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Primăria promite că va interveni! Până atunci,”Biserica lui Cujbă” este lăsată la voia întâmplării

În acest context, primăria Grajduri, în patrimoniul căreia se află „Biserica lui Cujbă”, a promis că se va interveni pentru protejarea monumentului și demararea unui proiect de reabilitare și restaurare. Până atunci, totul este lăsat la voia întâmplării, cu toate că vorbim de una dintre cele mai vechi biserici din întreaga țară.

„Proiectul de reabilitare și de restaurare la «Biserica lui Cujbă» a primit avizul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. Chiar Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) Iași va contribui cu bani la implementarea acestuia. Acum, sunt o serie de proceduri legale ce trebuie parcurse, iar lucrurile nu se mișcă așa cum ne-am dori noi. Ca sursă de finanțare a restaurării și reabilitării ar putea fi și Planul Național de Redresare și Reziliență, dar urmează să vedem ceea ce se va întâmpla”, a precizat și Bobi Apăvăloaie, istoricul și arheologul mandatat de Ministerul Culturii cu atribuții de director al DJC Iași până la momentul în care se va organiza un nou concurs pentru această poziție.

Locul unde a fost construit monumentul ecleziastic este menționat, pentru prima dată, într-un document de la Ștefan cel Mare

Înainte de a prezenta ruinele rămase de la așa-numita „Biserica lui Cujbă”, trebuie amintit faptul că despre satul Poiana cu Cetate, unde a fost construit monumentul ecleziastic, pentru prima dată se vorbește într-un document de la Ștefan cel Mare, din 7 octombrie 1503, când marele domn al Moldovei, prezentând hotarul Mănăstirii Dobrovăț și a celor 5 sate, pe care tocmai le cumpărase de la boierul Crîstina, vorbește și de Poiana Cetățelii. Aceeași poiană, dar cu numele de Poiana cu Cetate, este prezentă și într-un document de la 12 noiembrie 1628 emis de Mitropolitul Sucevei, Anastasie, prin care se întărea Mănăstirii Bârnova și jumătate din această poiană, poiană cu fâneață, cumpărată de la Marica, fiica Chirenei, o strănepoată a vornicului Duma Negru, care avuse o cetate în zonă. Proprietatea avea să fie întărită în același an și de domnul Moldovei, Miron Barnovschi.

Toate documentele arată foarte clar că încă din secolul al XV-lea este cunoscută poiana numită Poiana cu Cetate

La 11 august 1693, într-o mărturie hotarnică dată de la Albești de către Iancul, vornicul de gloată, pentru stabilirea hotarului dintre Mănăstirea Bârnova și satele Boroșești și Albești, este amintită și Poiana cu Cetate, aflată în proprietatea mănăstirii. Deci, din toate documentele se poate înțelege foarte clar că încă din secolul al XV-lea este cunoscută poiana numită Poiana cu Cetate, al cărei nume poate să provină de la faptul că în zonă se găseau urmele unei foste cetăți, a vornicului Duma Negru (1433-1442), pe locul căreia se dezvoltase satul Muncei, cum se arată într-un document de la începutul domniei lui Ștefan cel Mare (8 octombrie 1462).

Mulți istorici consideră că numele Poiana cu Cetate ar proveni de la cetatea lui Duma Negru

Cert este că mulți istorici consideră că numele Poiana cu Cetate ar proveni de la cetatea lui Duma Negru, pe locul căreia este prezent satul Muncei. Mai departe, marele vornic Ionașco Cujbă apare în documente din 1609, căpitan și staroste (1609-1624), ajuns vornic de poartă (reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești) în Sfatul Domnesc. Nu există niciun document care să ateste că marele vornic a cumpărat vreo parte din poiana Poiana cu Cetate, cum nu știm dacă actualul sat Poiana cu Cetate, pe teritoriul căruia se află biserica, ocupa efectiv locul fostei poieni.

Din observațiile de pe teren, se pare că inițial a fost ridicată o biserică doar din piatră, probabil, cândva prin deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, care a suferit, mai ales la partea superioară, prin prăbușirea bolților, în urma celor trei mari cutremure din secolul al XVII-lea și de la începutul celui următor. Reparațiile făcute, cel mai probabil, în secolul al XVIII-lea, au constat din demantelarea până la nivelul la care zidurile s-au păstrat în stare bună și refacerea părții superioare a acestora, a bolților și poate realizarea turnului de deasupra pronaosului doar din cărămidă, tehnică specifică acestui veac.

În secolul al XVII-lea, în zonă exista o curte boierească în jurul căreia s-a format un sat

Oricare ar fi fost momentul de început al construcției, cert este faptul că în secolul al XVII-lea aici exista o curte boierească (altfel nu s-ar fi ridicat o biserică), în jurul căreia s-a format un sat, așa cum o atestă cercetările arheologice de suprafață, care au pus în evidență prezența ceramicii din secolul al XVII-lea în jurul ruinelor. De altfel, Ionașco Cujbă avea proprietăți în zonă, el având în stăpânire satul Ruleni, azi parte a satului Protopopești, aflat la sud de satul Poiana cu Cetate. O hartă din 1863 indică în partea de nord a satului Poiana cu Cetate o biserică, care funcționa la 1865. Am putea spune că la această dată biserica nu mai funcționa, cutremurul din toamna anului 1840 ruinând-o complet.

Ruinele bisericii, care se găsesc pe partea dreaptă a drumului ce duce spre Protopopești, comuna Tăcuta, județul Vaslui, se păstrează pe aproximativ 2/3 din înălțime, având bolțile prăbușite. Partea inferioară a zidurilor (cu grosimea de 1 metru) este din piatră, construită în tehnica secolului al XVII-lea, pentru ca partea superioară, deasupra ferestrelor, să fie zidită din cărămidă arsă, tehnică folosită cu deosebire în secolului al XVIII-lea. Planul bisericii este unul clasic, triconic, având altar, naos și pronaos. Lungimea bisericii la interior este de 16.10 metri, iar lățimea este de 9 metri (cu excepția absidelor).