News Flash:

Perplexitatile iubitorului de arta

7 August 2008
853 Vizualizari | 0 Comentarii
Perplexitatile iubitorului de arta
- Am impresia, amice, ca "m-am prostit di tat", ca sa intrebuintez replica definitiva a consoartei domnului Misu St. Popescu din In jurul unui divort de Topirceanu.
- Pai, daca ti-ai dat seama, se cheama ca situatia nu e chiar atat de grava.
- Nu e cazul sa fii ironic! Fapt e ca, de la un timp incoace, incercarile mele de a fi la curent cu ultimele noutati artistice ma arunca intr-o stare de perplexitate. Ma uit la un tablou in jurul caruia s-a facut valva, citesc o carte despre care s-au scris sute de articole si zau daca pricep ceva.
- Poate ca nu esti pregatit sa le primesti mesajul.
- Asa mi-am zis si eu. Drept care m-am apucat sa studiez articolele asupra-le, doar ma voi lumina cat de cat.
- Si?
- Si nimic. Ca sa fiu sincer, nici din comentariile critice n-am inteles mare lucru.
- Peste poate! De cand haul, rostul criticii e tocmai acela de a-i dumiri pe nedumeriti.

- Adicatelea, ceva-ceva am inteles eu, dar era fara legatura si cu tabloul, si cu cartea.
- Vezi? Critica ti-a aratat cararea spre inima operelor, dar tu n-ai fost in stare sa o urmezi.
- Aiurea! Pictura in cauza reprezenta, cam in felul cum deseneaza copiii de gradinita, doua siluete, cu niste organe sexuale atarnand pana la pamant, iar cronicarul vorbea de "tristetea metafizica" ce razbate din panza, probabil unde baietandrii schitati acolo aratau cam plouati, si despre "sentimentul incompletitudinii, specific omului postmodern", probabil unde dimensiunile organelor reproducatoare ii impiedicasera sa-si afle partenere pe potriva.
- Sa fi fost in locul respectivului cronicar, as fi dus interpretarea inca mai departe, sustinand, pe baza proportiilor de exceptie ale organelor, fie ca opera, da-mi voie sa o numesc astfel, este un protest fata de tratamentul discriminatoriu aplicat minoritarilor in lumea de azi, fie ca ea acuza fatis nepasarea crasa a societatii de consum fata de tinerii superdotati, la urma urmelor - si ei aflati in minoritate.
- Bati campii! Tabloul era o prostie de cam un metru pe un metru. Cat despre autorul lui, se vedea cat de colo ca habar n-are nici sa deseneze, nici sa armonizeze culorile, stridente ca o costumatie de toapa.
- Se prea poate ca toate semnele de amatorism enumerate sa fi fost premeditate, avand tocmai rostul de a-ti atrage atentia. Ceea ce se pare ca au si reusit.
- Greu de crezut, fiindca si celelalte piese din expozitie sugerau acelasi lucru cu aproximativ aceleasi mijloace. De unde trag concluzia ca atata poate talentul "artistului".
- Nu te pripi! Destui tineri cu evidenta aplecare artistica se abat cu buna stiinta de la calea spre care ii indruma inclinatia fireasca. Chiar daca simt ca au ceva aparte de spus, prefera sa se adapteze cerintelor momentului. Au vazut ca are cautare arta hotarata sa socheze cu orice pret, ca un pumn cazut din senin pe un obraz visator, si, punandu-si la pastrare proiectele artistice de suflet, isi caznesc mintea sa inventeze solutii care de care mai nastrusnice de producere a perplexitatii. La fel se intampla si in literatura cu tinerii promitatori, insa mai slabi de inger. E totusi de asteptat ca, mai tarziu, cand dorinta de notorietate va ceda dinaintea crezului artistic adevarat, sa revena unde le e locul, in cuprinsul picturii sau al literaturii.
- Plasticianul pe care l-am admirat eu nu se numara cu siguranta printre ratacitii de talent; e doar un biet ratacit printre pictori.
- Cine stie! Partea proasta e ca aceasta moda a artei-revolver, careia ii dau credit deplin pana si institutii publice de felul Institutului Cultural Roman, permite accesul nestingherit al imposturii. Caci, la acest nivel, deosebirea dintre artist si sarlatan e inca greu de facut. Pana si criticii, de la care asteptam, nu-i asa?, despartirea apelor de uscat, sunt in dificultate. Si, ca sa nu greseasca, lauda de-a valma, "descoperind" peste tot semne de neindoios talent.
- Pai, daca si criticii bajbaie, ce sa mai zic de noi, simplii amatori de arta!
- Noi n-avem decat sa ne inarmam cu rabdare. Si sa ne intoarcem, pana una-alta, la operele care au stiut sa ne umple cu folos putinele clipe de ragaz.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1336 (s) | 24 queries | Mysql time :0.021677 (s)