News Flash:

Pocainta si îndreptare

27 Februarie 2010
1577 Vizualizari | 1 Comentarii
Parintele Calistrat de la Manastirea Vladiceni
Inca de la început trebuie sa remarcam, din pacate, usurarea cu care folosim de obicei cuvantul "pocainta"; aceasta denota faptul ca nu este înteles cum se cuvine, deci nici aprofundat prin traire asa cum ar trebui, pentru ca de fapt acest cuvant cuprinde în sine cheia întalnirii cu Dumnezeu. Cand auzim spunandu-se despre cineva ca "s-a pocait" sau ca "prin pocainta a dobandit mantuirea", înseamna nici mai mult nici mai putin decat ca a fost iertat de Dumnezeu. Pocainta este acea stare de a fi în care omul se regaseste pe sine, redobandindu-si adevarata valoare spirituala sufleteasca. Pilde de pocainta în toata puterea cuvantului regasim presarate peste tot în multimea de "Paterice", precum si în "Vietile Sfintilor", din care putem descoperi faptul ca radacina acestei stari este legata de dialogul tainic dintre sufletul omului si Duhul Lui Dumnezeu ascuns în lacrima si în tacere; tocmai de aceea primul semn al îndreptarii omului îl da curgerea "lacrimilor de pocainta" care usureaza constiinta, linistesc sufletul si spala pacatele. Pentru a putea percepe starea de pacatosenie trebuie înteles cat de adanc îsi înfige pacatul radacinile în sufletul nostru. Pacatul sau "jugul sufletului" (numit astfel pentru ca arunca lanturi grele asupra sufletului pe care îl încatuseaza prin patimi) reprezinta acea cadere la mare adancime care rezulta în distrugere spirituala si despartire de Dumnezeu. Cand ai plecat de la Dumnezeu ai pierdut Duhul Sfant. Iar odata parasit sau lepadat de Dumnezeu devii un om ca si inexistent, nu mai ai cale, sens si rost în viata. In acest sens de altfel regasim în Sfanta Scriptura cuvantul "Ce va da omul în schimb pentru sufletul sau? Ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde?" (Matei 16.26); altfel spus, chiar daca ai castiga toata lumea, dar sufletul l-ai pierde, de fapt nimic n-ai castigat. Aceasta pentru ca pacatul (nimic altceva decat lucrarea, sub inspiratie demonica, a faptelor scoase - prin "porunca iubirii" – în afara Legii) se înradacineaza în om precum radacinile unei plante se înfig adanc în pamant. In multe din scrierile sale, Sfantul Nicodim Aghioritul se refera la cele 12 trepte sau etape ale pacatuirii, pe care omul, în cursul acestui adevarat "razboi nevazut" pe care diavolul îl ridica pentru a-l subjuga pe veci, le parcurge nu silit sau fortat prin vreo constrangere oarecare, ci din propria sa libera voire. Spune în Psalmii lui David: "Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine" (Psalmi 50.12); si iarasi "Duhul Tau bun sa ma povatuiasca..." (Psalmi 142.10). Aici este primul semn ca omul nu doreste îndepartarea sa de la calea cea dreapta a Adevarului Dumnezeiesc. Dupa cum cel dintai semn al încoltirii pacatului în om este savarsirea faptei bune la vedere, din mandrie – adica pentru slava omeneasca de a fi laudat de altii. In treptele a doua, a treia si a patra ale pacatului, omul trece prin dorinta de a-si imagina pacatul, de a se îndulci de el prin închipuire, de a-i da forma si motivatie si în final, pentru a afla prilejul de a pacatui. Acesta este prima forma de pacatuire, în care pacatosul se straduieste cu orice pret sa-si îndeplineasca dorinta pacatoasa din minte.

In treptele a cincea, a sasea si a saptea ale pacatuirii, omul deja a savarsit pacatul cu fapta si-a vazut pofta împlinita, iar pacatuind, îsi adoarme constiinta, se obisnuieste cu pacatul, crezandu-l o necesitate a firii, o stare de normalitate, un lucru firesc. In treptele a opta si a noua, pacatosul a început sa se lupte în fire cu pacatul care se transforma în obisnuinta – o "a doua natura" numita "lupta în fire cu pacatul", iar în cele din urma - patima: aceasta stare a facut din om rob. Si iarasi Sfanta Scriptura spune: "adevarul va va face liberi" (Ioan 8,32 ), iar pacatul te face rob- (Ioan 8.34).

In treptele a zecea, a unsprezecea si a douasprezecea, bietul om ajunge la nemultumirea de sine. Incepe sa-l urmareasca deznadejdea si în loc de pocainta pacatosul nu mai lupta cu viata, cu neputintele, cu pacatele, ci distrus sufleteste, ajunge la deznadejde, calea si plasa diavolului în care se aduna toate sufletele care nu au vrut sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Ajunsi în aceasta stare, oamenii devin slugile diavolului pentru ca aici începe urgia sufleteasca; în loc sa alerge la Dumnezeu, la rugaciune, la pocainta, la îndreptare, ei decad pe ultima treapta a pacatului - sinuciderea. Abia acum satana se simte cel mai multumit pentru ca sufletele castigate prin sinucidere nu mai pot fi rascumparate de Biserica prin Slujbele ei, si de aceea astfel de suflete raman pe veci ale diavolului. Din pacate, în ultima vreme, datorita înmultirii greutatilor si necazurilor, tot mai multi oameni - fie din mandrie, fie din înalta parere de sine, fie dintr-o asa-zisa "demnitate" aleg sa comita suicid în loc sa alerge la Dumnezeu prin pocainta. In aceasta situatie, societatea moderna si contemporana a recurs la artificii stiintifice, înlocuind rolul suprem si inegalabil al preotului duhovnic prin serviciile "psihologului" – "omul care discuta despre suflet"; dar a discuta si analiza e una, a vindeca e cu totul alta. Preotul spala sufletul, îl dezleaga, îl îmbaiaza în Duhul Sfant si îl pecetluieste în numele Sfintei Treimi: "Spala-ma-vei si mai alb decat zapada ma vei albi" (Ps. 50.). Psihologul analizeaza, trage concluzii, recomanda remedii- surogate (un tratament, un exercitiu al mintii etc); dar nu va putea întelege niciodata ca puterea pocaintei este singura cale de a-L regasi pe Dumnezeu, cararea spre îndreptare si mantuire. "Sculandu-ma si ma voi duce la Tatal meu si îi voi spune: Tata am gresit la cer si înaintea ta", - dar aceasta bineînteles nu dupa sinucidere, ci înainte de a gandi la asa ceva – prin cercetarea constiintei: "Venindu-si în sine a zis: "cati argati ai Tatalui meu mananca paine iar eu aici pier de foame!" (Luca 15). Asadar: "cautati mai întai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui si toate celelalte se vor adauga voua." (Matei 6.33)

vietile sfintilor duhul sfant razboi nevazut
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

eu  | #97754
Doamne ajuta .Amin!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2694 (s) | 22 queries | Mysql time :0.136902 (s)