News Flash:

Politica realista. Pe cand?

18 Aprilie 2000
709 Vizualizari | 0 Comentarii
In Romania de astazi constatam o blocare a gandirii si actiunii politice. S-au conturat doua grupuri mari de oameni care se ocupa cu politica, grupuri caracterizate in principal de o galagie sterila si excesiva si de o pasivitate totala a gandirii si actiunii. Fiecare grup si-a pierdut credinta in viitor si in propriile programe politice. Fiecare grup priveste mai mult la trecut, un trecut mai apropiat sau indepartat. Fiecare grup se ocupa cu o pasiune diabolica, devastatoare, de tot soiul de fantasme. De aici rezulta tolba cu incredibile povesti siropoase despre dosare, partidul coloneilor, firul rosu, documentele sustrase, atacul cu virusi si toxine, solutiile economice miraculoase scoase din maneca dreapta sau stanga, fortele oculte, amantele unguroaice, complotul iudeo-masonic etc. etc. Nu m-as mira deloc daca la toamna subiectul electoral cel mai dezbatut ar fi sexul ingerilor.
Gandirea politica nu mai poate distinge decat doua "solutii" pe care fiecare din cele doua grupuri le eticheteaza drept "solutia buna", solutia proprie si "solutia rea", solutia celuilalt. Fiecare isi face propaganda electorala dupa schema absurda "Mai bine cu dracul pe care il cunoastem, decat cu dracul pe care nu il cunoastem".
Acest soi de pasivitate a gandirii si actiunii politice este binecunoscut in management, are chiar o denumire englezeasca, "confusion gap", care in limba romana s-ar traduce cel mai bine prin "Groapa Confuziei" sau "Prapastia confuziei". Groapa Confuziei este de multa vreme un fenomen binecunoscut omenirii. Este vorba de montajul psihologic denumit si "sindromul lui Iov", sindrom care provoaca oamenilor simpli o stare de asteptare chinuitoare si paguboasa ce paralizeaza viata intregii societati.
In groapa confuziei credintei religioase a cazut Iov (Biblia, Cartea lui Iov). Era odata un om pe care il chema Iov. Si acest om era drept si fara prihana; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rau. Avea 7 feciori si 3 fete, era bogat, avea robi si nenumarate turme. Iov ducea o viata tihnita si fericita. Dar au urmat o serie de nenorociri, focul i-a omorat vitele, dusmanii i-au luat robii, o casa s-a prabusit si i-au murit toti copiii, iar Iov s-a imbolnavit de lepra. A rabdat Iov ce a rabdat, dupa care s-a revoltat impotriva lui Dumnezeu cerandu-i socoteala: "Pentru ce da Dumnezeu lumina vietii celui nenorocit si zile celui cu sufletul amarat, celor ce asteapta moartea si ea nu mai vine?" Iov a inceput sa discute indelung dilema sa cu niste cunoscuti, cu "consolatorii lui Iov". Unii consolatori ii spuneau lui Iov ca trebuie sa admita ca Dumnezeu este nedrept. Alti consolatori spuneau ca, Dumnezeu fiind drept prin definitie, Iov trebuie sa se suspecteze de o culpabilitate ascunsa. Iov a refuzat sa aleaga intre "Stiu ca sunt nevinovat" si "Dumnezeu ma loveste ca si cum m-ar pedepsi", si anume fie sa se creada vinovat, pentru a-l justifica pe Dumnezeu, fie sa-l creada nedrept pe Dumnezeu, asa cum mai intai a fost ispitit s-o faca. Si in felul acesta, Iov a ajuns sa descopere adancimile religioase, pe care Dumnezeu insusi, cand este invocat, nu le poate decat sugera, fara explicatii. In felul acesta, Iov a scapat de Groapa Confuziei, a scapat de gandul paranoic "sunt nevinovat si persecutat, deci sunt victima unui complot", dar a scapat si de solutiile ideologice oferite de consolatori, ca trebuie sa se considere vinovat sau sa accepte ideea potrivit careia Dumnezeu este doar un idol pentru care toate culpabilitatile omului sunt inexistente si iluzorii. Si lui Iov i-a aparut in minte Dumnezeu cel adevarat, in dimensiunea adancimii sale. Iov a capatat o solutie creatoare, a deschis calea catre adancimi, indeajuns, pentru a transmuta conflictele in creatie si nu intr-o nevroza destructiva. Iov a devenit un constructor vital, nu s-a limitat la o resemnare plata si a facut o mare descoperire: simtul profunzimii vietii. Iov a reusit sa descopere singur esenta adevarata a lui Dumnezeu si a credintei. Si astfel, prin cunoastere, Iov a capatat mantuirea.
Caderea in Groapa Confuziei a politicianului roman este de fapt dracul de care trebuie sa ne temem cel mai tare. Dracul pretinde ca ne este aliat, in realitate dracul este chinul si nenorocirea noastra. Montajul de tip "Sindromul lui Iov" este unul psihologic foarte puternic in rau, pagubos si patologic. Daca tine prea mult, este un soi de nebunie neinteligenta. Mai mult, politicienii atinsi de "Sindromul lui Iov" sunt de fapt niste mari timizi care nu reusesc sa-si dea seama ca viata este extrem de frumoasa si bogata, ca pot exista multe alte solutii valoroase daca s-ar accepta o schimbare rationala autentica.
Fara indoiala, o schimbare autentica reprezinta intotdeauna o mare durere de cap. Este foarte dificil sa fii curajos cand de obicei esti timid, nu te pricepi sa faci ceva ca lumea si te ploconesti altora. Sau esti un mediocru activ, cu stiinta de carte pana la genunchiul broastei, ai un tupeu fara margini si nu stii altceva decat sa traiesti in minciuna pe spinarea altora.
Dar daca stai bine pe propriile tale picioare, daca ai facut ceva solid in viata pentru tine, pentru familia ta, pentru copiii tai, pentru semenii tai si crezi cu tarie ca tu si poporul tau pot sa traiasca mai bine, daca stii ce se poate face si ce trebuie sa faci, schimbarea autentica este intotdeauna posibila. Solutia optima, adica cea mai buna, solutia eficienta, cu cheltuiala minima si rezultate maxime, este de a iesi din Groapa Confuziei si a adopta un alt montaj psihologic pe care il voi numi "Politica Realista".
A face politica realista nu este decat un indemn la putina intelepciune, care inseamna a considera lumea asa cum este ea, a elimina solutiile utopice, a termina cu prostiile, cu discutiile sterile de genul barfei "Ai auzit ca, a spus...", "Ai auzit ce vrea sa faca Y?". A face politica realista inseamna a rezolva cu buna credinta problemele societatii in termeni tehnici, conform standardelor europene, a nu respinge prosteste solutiile bune pe considerente de "sos ideologic" sau "disciplina de partid", a trai senin in prezent fara a regreta trecutul, a nu avea vise desarte despre viitor.
A face politica realista inseamna a renunta la vendeta politica si la galagia in mass-media, galagie care nu se mai termina de vreo zece ani incoace si care a consumat si consuma importante resurse ale tarii. O imagine buna a cuiva care vorbeste frumos la televiziune sau are o poza bine colorata, bine retusata, lipita pe toate gardurile, nu inseamna in mod automat ca avem de-a face cu un om priceput, onest si valoros caruia sa ii incredintezi destinul tau. Imaginea este doar o imagine; imaginea buna poate sa apartina fie unui om de caracter, fie unui sarlatan, sau pur si simplu unui om mic, fara nici un fel de viziune.
A face politica realista inseamna a incerca la modul cinstit si loial sa rezolvi in chip profesionist problemele dificile de astazi ale poporului roman.
A face politica realista inseamna "Sa taci si sa faci!"
A face politica realista inseamna pierderea treptata a "importantei de sine" a politicianului roman. Importanta de sine invata politicianul roman sa se ia prea mult in serios, sa fie orgolios, sa se creada atat de important incat sa se simta deranjat de orice fleac. Orgoliul dicteaza cea mai mare parte a existentei unora; gandul ca au fost jigniti le macina intreaga viata. Daca esti arogant, importanta de sine te faci sa crezi ca esti deasupra oricui, ca esti cel mai important lucru din lume, nu mai poti aprecia in mod realist lumea din jurul tau. Esti ca un cal cu ochelari, tot ceea ce vezi esti doar tu insuti, rupt de altceva. Esti gata sa o iei la goana, sa "iti dai demisia", atunci cand lucrurile nu merg cum vrei tu. Crezi ca aceasta demonstreaza ca ai caracter. E un nonsens! De fapt esti slab si ingamfat! Te consideri nemuritor si invulnerabil si, iresponsabil fiind, crezi ca iti poti permite sa faci toate copilariile din lume, sa te joci prosteste cu viata ta si a semenilor supunandu-i unor experimente ridicole! Trebuie scapat de acest simt al importantei disproportionate pe care ti-o atribui! Ca politician, trebuie sa revii pe Pamant, trebuie sa stii adevarul adevarat, ca nu esti cu nimic special fata de alt om din nici un punct de vedere! Nu te mai lasa coplesit de importanta de sine!
A face politica realista inseamna a renunta la sfetnicul cel rau care ne insoteste intreaga viata si care se cheama "compatimirea de sine". Pentru ca te simti important, te gandesti tot timpul ca ai fi meritat un tratament mai bun, conditii mai bune, functii si onoruri mai mari. Pentru ca nu ai avut sansele care le consideri ca ti se cuveneau, esti ezitant, nu te apuci de treaba la modul serios si responsabil. Daca cineva se decide sa faca ceva, trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce face. Indiferent ce face, trebuie sa stie pentru ce o face, apoi sa actioneze fara sa aiba dubii sau regrete. Un om responsabil este un om hotarat care actioneaza si nu pierde timpul cu tot soiul de discutii despre apa de ploaie.
A face politica realista inseamna a consulta in momentele dificile singurul sfetnic inteligent care ne insoteste intreaga viata. Acest sfetnic inteligent este "moartea". Moartea este insotitorul nostru etern. Cum spune un mare scriitor contemporan, moartea se afla intotdeauna la stanga noastra, la o lungime de brat. Moartea te urmareste intotdeauna si o va face pana ce te va atinge. Cand ai dubii, intoarce capul catre moartea ta si intreab-o. Vei simti fiorul mortii, moartea iti va spune ca te inseli, "Nu fii ingrijorat, totul este O.K, nu s-a intamplat nimic important, nu te-am atins inca!". Atunci stii ce ai de facut. Consultarea zilnica a sfetnicului inteligent iti confera constiinta ca nu esti o fiinta nemuritoare, ca nu ai decat putin timp la dispozitie pe acest pamant. Si atunci devii un om responsabil, incepi sa faci ce trebuie si cum trebuie. Daca vrei, poti atinge chiar perfectiunea, bineinteles daca nu traiesti doar ca sa faci umbra pamantului. Cand simti si actionezi ca o fiinta nemuritoare care are la dispozitie tot timpul de pe lume, nu esti un om desavarsit! Trebuie sa te trezesti, sa privesti in jur si sa intelegi ca impresia ta ca ai destul timp la dispozitie este o idiotenie. Nu exista supravietuitori pe acest Pamant! Fara constiinta mortii nu exista perfectiune, nu exista mari realizari nici in politica, nici in alte domenii!
Solutia finala poate fi data numai de alegatori. Alegatorii trebuie sa decida, intre a fi condusi de mediocri activi, dar smecheri, si sa traiasca prost, si intre a fi condusi de oameni de treaba care stiu rostul lumii acesteia si sa capete sansa sa traiasca mai bine. Pentru alegeri, fiecare roman trebuie sa invete sa devina un luptator, un viteaz, sa se inarmeze. Fiecare sa-si ia revolver, sa puna pe teava un singur glont, insa un glont special, care se numeste buletin de vot. Fiecare din noi sa se uite bine in jur si fara frica sa depisteze mascaricii, adica acei politicieni, mici tirani sau tiranei, care isi urmaresc doar interesele proprii, dar nu actioneaza deloc pentru semenii lor si in schimb vorbesc, vorbesc, vorbesc, critica, trancanesc, propun solutii miraculoase, pe scurt sacaie necontenit, distragand atentia de la lucrurile esentiale. Trageti in mascarici fratilor!
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2257 (s) | 22 queries | Mysql time :0.083950 (s)