Povestea fabuloasă a unui ieșean care a ajuns la vârsta de 100 de ani! De emoție, mama bărbatului a decedat când l-a revăzut. „În lagăr, consumau excesiv sare ca să moară” – FOTO

O poveste desprinsă parcă din cărțile de istorie, despre un ieșean care a luptat în Cel de-Al Doilea Război Mondial. Constantin Niculăeș s-a născut în satul Giurgești, comuna Costești, județul Iași. Acesta a împlinit, pe data de 20 octombrie 2021, frumoasa vârstă de 100 de ani. Ieșeanul a plecat în armată la vârsta de 19 ani, iar timp de aproape 4 ani și jumătate a fost prizonier. Familia credea că a murit și l-au declarat dispărut

Ieșeanul Constantin Niculăeș a fost unul dintre prizionerii de război de pe Frontul de Est capturați în fosta U.R.S.S., după ce a luptat la Cotul Donului, zona Stalingrad, la sfârșitul anului 1942, începutul anului 1943. La vârsta de 19 ani a fost înrolat în armată, unde a luptat în Cel de-Al Doilea Război Mondial. Fiica veteranului a cules povești impresionante de la tatăl ei, o adevărată lecție de istorie, trăită pe viu de ieșean.

„Tata, Constantin Niculăeș, s-a născut pe data de 20 octombrie 1921 și a fost luat în armată la 19 ani, în 20 de februarie 1940, în garnizoana de la Fălticeni. A fost repartizat la regimentul 8 Vânători, Cernăuți. A făcut instrucție militară, trageri cu tot armamentul. După perioada de instrucție a făcut școala de cadre la Dorohoi. A fost făcut caporal și, participând la lupte pe linia frontului, a fost făcut mai apoi sergent. Luptând, a trecut granița peste Prut, pe la Ungheni și a ajuns până la Stalingrad.

Rușii au contraatacat și i-au împins înapoi în România până în zona Neamțului, la Vânători. Au fost învinși și luați prizonieri în localitatea Galbeni, între Roman și Bacău. Rușii i-au încolonat în convoaie și i-au dus pe jos până în Basarabia, la Fălești. Au mers pe jos o zi și o noapte. De acolo au fost duși la Bălți cu trenul și apoi la Orobinsky, lângă Moscova. Au călătorit cu trenul marfar aproximativ 6 zile. Au mâncat pesmet. Pesmetul era uscat ca piatra. Apa era foarte puțină. Se oprea trenul prin gări și bătrânii ruși le dădeau apă soldaților pe furiș”, a declarat fiica Stratenia Cozari.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

În edițiile anterioare ale „BZI” a fost prezentată povestea unuia dintre ultimii veterani de război ai Iașului, colonelul Mihai Ciobanu.

Mama veteranului a făcut infarct după ce și-a revăzut fiul pe care îl considera mort

Familia îl credea mort, nimeni nu aștepta să se mai întoarcă. După ce a stat în prizonierat aproape 4 ani și jumătate, fără a putea da de știre acasă că este în viață, timp în care a muncit la o fabrică de conserve, s-a întors acasă, în România, la Giurgești. Mama ieșeanului a făcut infarct și a decedat din cauza emoțiilor când și-a revăzut fiul, crezut mort. Cât timp a fost prizonierul rușilor, ieșeanul, împreună cu ceilalți prizonieri, a fost băgat în barăci de lemn și a fost obligat să muncească în fabrici de conserve și de ulei.

Constantin Niculăeș a povestit familiei că a călătorit două zile și o noapte, a lucrat la refacerea orașului și că a fost o perioadă extrem de grea. Acesta a precizat că, în lagăr, unii prizonieri consumau excesiv sare ca să moară. Toți au fost eliberați în 21 mai 1948, când au venit diplomați de la ambasada americană. Atunci au fost eliberați 2.000 de prizonieri din România și trimiși cu trenul până la Focșani. Au fost însoțiți de un colonel rus și au primit bilet de tren spre localitatea de domiciliu.

„Tata a căzut în apă până la gât și cu greu, cu ajutorul unor lemne lungi, a fost tras de colegii lui din apă. Și-a pierdut cunoștința și s-a trezit într-o căsuță. Două rusoaice bătrâne îl îngrijeau și plângeau amintindu-și de fii lor pierduți în război. Altădată a căzut de la etaj atunci când dădea jos tencuiala deteriorată de pe ziduri. Dumnezeu l-a apărat pentru că a căzut în exterior, unde era rumeguș. În interior erau unelte și materiale de construcții.

Când a ajuns acasă dimineața, casa nu mai exista, familia rămasă stătea la vecini. Bunicul a murit înainte să ajungă tata acasă, iar bunica – imediat după ce a ajuns tata. Se pare că a făcut infarct, doborâtă de emoții. Apoi a murit fratele tatei, Dumitru, care era invalid de război. Avea numai 24 de ani. Ca să poată să-și îngroape mama și fratele a dat în arendă pământul pentru o perioadă de 5 ani. Giulgiul era din tifon, doar atât s-a putut face”, a precizat Stratenia Cozari, fiica veteranului.

Veteranul de război avea 7 fete

Stratenia Cozari, una dintre cele 7 fiice ale veteranului Constantin Niculăeș, a stat de vorbă cu părinții săi, pe vremea când trăia și mama sa, și a cules de la ei cele mai frumoase povești. În prezent, una dintre cele 7 fiice ale familiei Niculăeș a decedat, la fel și mama acestora. Fiica ieșeanului și-a notat toate povestirile pe care vrea să le păstreze ca amintire, pentru generațiile viitoare. Femeia povestește că, în 1944, în Postul mare, prin aprilie, frontul de război a ajuns la Giurgești, iar familia mamei și celelalte familii au fost evacuate, unele bunuri personale au fost îngropate în pământ, dar nu au mai fost găsite niciodată.

Au încărcat în carul cu boi, copiii mici ai vecinilor, au luat doar o plapumă și câteva hăinuțe în mare grabă, au legat vaca după căruță, vițeaua și optsprezece oi și au plecat. S-au reîntors abia după ruperea liniei de front, când nu au mai găsit nimic. Aceștia au adunat din tranșee scânduri, uși, geamuri stricate pe care le-au reparat și au început construirea unei căsuțe formate din tindă și o cameră.

„Aceste informații le-am cules în august, 2013: mama, Niculăeș Elena, s-a născut în 20 februarie 1929, al cincilea copil din cei 10 ai bunicii. Bunica a fost infirmieră la Palatul lui Cuza din Rugnioasa în Primul Război Mondial. Bunicul a rămas invalid, rănit la Oituz, înainte de căsătorie, tot în Primul Război Mondial. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, frații mamei, Dumitru și Ion, au fost luați în armată si trimiși pe front. Dumitru a trimis ultima scrisoare în mai 1945 din munții Tatra.

Apoi nu s-a mai știut nimic de el. Ion a scăpat cu viață, s-a căsătorit în Banat și s-a întors pe meleagurile natale la câțiva ani după terminarea războiului, la vârsta de 15 ani. În 1994, când au plecat pe traseul: Târgu Frumos-Gănești-Buznea-Roman-Gârleni, până au ajuns în Bacău, au călătorit cu căruța bunicul invalid și copiii mici, iar ceilalți pe jos, din aprilie până în august. Când s-au întors nu mai existau nici măcar pereții casei, totul era un câmp cu buruieni. Căsuța, construită în toamna anului 1944, a rezistat până la moartea bunicii, în 1986”, a adăugat Stratenia Cozari.

Ieșeanul a fost sărbătorit la frumoasa vârstă de 100 de ani

Constantin Niculăeș a împlinit, pe data de 20 octombrie 2021, frumoasa vârstă de 100 de ani. Cele 6 fiice ale sale i-au fost alături la acest eveniment și s-au bucurat împreună de moment. Stratenia Cozari a ținut să mai precizeze câteva detalii ce au marcat existența familiei sale, de exemplu povestea de dragoste a părinților săi, dar și momente mai puțin fericite din timpul războiului. Veteranul și-a cunoscut soția, care era vecină cu el, și s-au căsătorit în 26 octombrie 1948. Cei doi s-au iubit foarte mult, iar soția acestuia spunea mereu că bărbatul a fost pentru ea un erou. După 3 luni de la întoarcerea acasă a primit prin poștă Decorația Bărbăție și Credință. Ieșeanul Constantin Niculăeș, la vârsta de 27 de ani, împreună cu fratele său, Vasile, mai mic cu 5 ani, au construit o casă din chirpici acoperită cu pănuși de porumb.

„Pentru mama mea, tata a fost eroul ei. L-a îngrijit, l-a iubit, l-a iertat. Împreună au crescut 7 fete iubitoare de învățătură, care au fost și sunt mândria lor. Mama s-a stins în 25 martie 2016, după 67 de ani de căsătorie. Dumnezeu ne-a dat bucuria să-i sărbătorim cei 100 de ani ai tatălui nostru în 20 octombrie 2021. În primăvara anului 1945, fratele mamei, Gheorghiță, a plecat cu bunicul la arat. Ogorul lor a fost curățat de mine, de Gheorghiță, care a învățat să le dezamorseze în perioda când a făcut premilitara. Câmpul vecinilor nu era curățat. Boii au scăpat, iar el a fugit să ii prindă.

A călcat pe o mină care a explodat și i-a împrăștiat corpul. Durerea a fost cumplită pentru întreaga familie. La 16 ani, mama a luat greutățile casei în spate. Mergea cu bunicul invalid la arat, la prășit, la secerat, la toate treburile casei. La 19 ani l-a cunoscut pe tata. Era un copil năzdrăvan care făcea multe pozne. Tatăl lui era fumător înrăit. Când nu avea țigări, certa copiii și pe bunica, uneori îi bătea. Tata a fost marcat de aceste incidente și a jurat că nu va fuma niciodată. Și s-a ținut de cuvânt”, a încheiat povestea Stratenia.

Constantin Niculăeș a dobândit gradul maxim la care se putea ajunge din trupă

Veteranul Constantin Niculăeș, născut la data de 20 octombrie 1921, în satul Giurgești, comuna Costești, provine dintr-o familie simplă, de țărani, iar la doar 19 ani, când era un tânăr fără prea multă experiență, s-a înrolat voluntar în armată, în anul 1940. După doi ani în premilitară, a fost trimis pe front, din cauza implicării directe a armatei române în teatrele de operațiuni din cele două campanii, Campania din Est, în perioada 22 iunie 1941-23 august 1944, alături de Axă, cât și în Campania din Vest, începând cu data de 23 august 1944 și până pe 9 mai 1945, alături de Aliați.

Ieșeanul a făcut parte din Regimentul de Vânători, decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul, dobândind la aceea vreme gradul de sergent, gradul maxim la care se putea ajunge din trupă. A fost un bun țintaș, dovadă fiind șnurul de bun trăgător de pe umărul stâng al uniformei sale militare. Reporterii „BZI” au prezentat în edițiile anterioare ale cotidianului povestea unui veteran de război, în vârstă de 99 de ani, care s-a vindecat de COVID-19.