Titlurile zilei

Povestea medicului rezident ce și-a schimbat viața după experiența în SUA! „America e pentru minți deschise, pentru cei pregătiţi să îşi ţină viaţa în mâini”

Publicat: 19 aug. 2022
Fata cu halat
America e pentru oamenii cu viața în propriile mâini

Veronica Pașcu este numele unei tinere ieșence, absolventă a Universității de Medicină din Iași, medic rezident în București, ce și-a schimbat viața total după experiența americană, facilitată de programul „Work and Travel”. Tânăra, în vârstă de 26 de ani, a învățat ce înseamnă munca pe tărâm american, primii bani obținându-i acolo. Dacă înainte de a petrece o vară întreagă peste ocean Veronica era o persoană negativistă, lipsită de entuziasm și energie, lucrurile s-au schimbat acum

Orele întregi de muncă dintr-un restaurant american au făcut-o să înțeleagă ce înseamnă viața fără ajutorul părinților. În plus, oamenii frumoși pe care i-a cunoscut au ajutat-o să treacă peste „micile depresii”, văzând care sunt problemele cu adevărat grave

Medic rezident în experiența americană

Veronica Pașcu are doar 26 de ani, dar multă energie și poftă de viață, după ce, în urmă cu un an, și-a îndeplinit un mare vis, cel de a merge în America.

Dacă înainte de a călca pe pământ american i se părea că nu are o viață tocmai perfectă și că banii se obțin ușor, după ce s-a întors din SUA gândirea i s-a schimbat complet, devenind un om mult mai activ.

În ziua care a părăsit America, Veronica și-a dat seama că singura sa teamă este cea de bătrânețe.

„Sunt Veronica și mi-e frică să îmbătrânesc!

Mi-am dorit enorm să particip la acest program, nimic nu mergea bine pe moment. Azi, prietenii îmi ziceau că mergem, mâine, că nu e nimic sigur, ai mei îmi făceau periodic dușuri reci cu texte ca: «În America zici? Bine, du-te, dar mâine vii acasă că vreau să mă ajuți la ceva».

 Vara a trecut extraordinar de greu. Eu stăteam cu nasul în cărți și seriale de dimineața până seara, până când am început facultatea. Toți prietenii s-au retras. Oricum, îmi cam pierdusem speranța.

Mai târziu, s-a întâmplat ca în perioada respectivă fratele meu să lucreze la un proiect în Canada. Destinul a făcut ca tot în perioada aceea să vorbesc cu un fost coleg de liceu care fusese în vara respectivă în State și, din vorbă în vorbă, să îmi spună că e o experiență de neuitat și că mă va ajuta cu acte, formalități, sfaturi, doar să mă înscriu. Și, astfel, dorința a fost reaprinsă. Aşa că, într-o seară, mi-am făcut curaj și am zis: «Ok, voi face asta singură, e visul meu şi voi lupta pentru el». Ulterior, mi-am mai convins doi colegi.

 În drum spre locul unde urma să locuim, mă uitam fascinată pe geam. Nimic nu era ca America pe care o aveam eu în cap, ci mai curând ca în laboratorul lui Dexter”, a declarat Veronica Pașcu.

De la o zi la alta, tânăra observa diferențele majore și încerca să se adapteze.

„Am ieşit în următoarele zile împreună cu colegii mei să vedem împrejurimile şi am avut parte de o mulţime de peripeţii, şocul cultural începând: am pozat în nişte ciudaţi când aşteptam culoarea verde la semafor, fără să ştim că, de fapt, pentru pietoni verdele nu există, ne-am uitat dubios la femeia de la Walmart când am văzut că ne pune fiecare articol în plasă separată, ne-am simţit ciudat să vedem că oamenii zâmbesc acolo.

Ziua mea de naștere petrecută acolo a reprezentat un moment de graniţă în ceea ce priveşte oamenii pe care i-am cunoscut în SUA. Dacă până atunci am crezut că sunt singură acolo şi cele 3 luni vor trece extraordinar de greu, ziua mea avea să schimbe radical asta. Atunci am realizat că poţi întâlni oameni ce te pot iubi chiar şi la mii de mile de casă, că prima impresie pe care ţi-o formezi despre un om nu e neapărat cea corectă şi că toată povestea asta cu „Work&Travel” e aşa cum ţi-o faci tu.

Depresia se terminase, începusem să văd total altfel lucrurile şi, dacă până atunci mă frustra faptul că nimeni şi nimic nu era pe gustul meu, atunci am început să-mi deschid mintea şi să îmbrăţişez tot ce era nou.

Pentru că asta înseamnă America, odată ce ai găsit puterea şi încrederea să dai jos ochelarii de cal, cu siguranţă ceea ce urmează e schimbarea”, a adăugat Veronica Pașcu.

America e pentru oamenii ce-și iau viața în propriile mâini

Veronica îi sfătuiește pe toți tinerii interesați de o asemenea experiență să se gândească bine înainte de a face acest pas, pentru că nu în toate cazurile persoanele reușesc să vadă binele și să se acomodeze cu viața de acolo.

„America e pentru minți deschise, pentru cei pentru care libertatea deplină e cel mai important lucru, e pentru cei capabili să zâmbească, dar, în acelaşi timp, e doar pentru oamenii muncitori şi doar pentru cei pregătiţi să îşi ţină viaţa în mâini, măcar pentru 4 luni. Așadar, dacă în România cardurile părinţilor sunt şi cardurile tale, dacă atunci când te trimite mama să iei pâine eşti revoltat că te munceşte sau dacă spui că îţi doreşti libertate, dar ai înjurat doi oameni de acelaşi sex pentru că se ţineau de mână sau alţi doi cu tenul mai măsliniu care se adresau unul altuia cu «fă», nu te înscrie. Serios, e o investiţie a multor resurse şi te asigur că nu îţi va plăcea, deci nu merită!

Prietenii mei ştiu că sunt un candidat bun pentru ultimul om de pe planetă, în sensul că nu sunt cel mai sociabil om, de aceea mi-a fost puţin greu la început să fiu relaxată cu clienţii, să fac glume de doi dolari cu ei, să îi fac să se simtă bine, dar îmi place să cred că am reuşit asta pe parcurs. S-au întâmplat o mulţime de lucruri de-a lungul verii, unele mai plăcute, altele mai puţin, unele mai fericite, altele mai triste, dar, în orice caz, Taverna Cretekou va rămâne pentru mine primul meu job, locul unde am învăţat ce sunt banii, am învăţat cât de diferiţi sunt oamenii, am învăţat că doi oameni nu au nevoie de o vârstă apropiată şi uneori nici de o limbă comună pentru a se apropia, pentru că un zâmbet poate trece orice graniţă”, a adăugat Veronica Pașcu.




Comentarii
  • Cind ti-e frica de batrinete la 26 de ani inseamna ca stai prost cu partea de sus.Articolul se doreste a fi o pledoarie pentru America,tara tuturor posibilitatilor dar care nu e pentru oricine.

  • Saraca tharanka, a venit in US si s-a pisat pe ea de emotie. Si acum tine lectii.
    Fetita, America nu-i pentru emotivi. Aici lucrurile merg (si merg bine) pentru ca oamenii isi traiesc viata, nu ii contempla filosofic unghiurile.
    Daca esti medic si tot ce ai reusit in US in 4 luni este sa speli vase intr-un restaurant, locuind la gramada ca in ghetto, cauta-ti viitorul pe la tara sau spala vase prin vreo tara europeana.
    A, si nu mai publica emotii umede prin ziar. N-ai feisbuci ?

  • Bai prostovan, era studenta când a plecat in US, nu lucrează in bar ca absolventa de medicina. Voiam sa te întreb dacă n-ai feisbuci sa scrii jegurile acolo. Sigur wi, pentru ca n-ai viata off-line, dar nu citește nici quru ce postezi tu acolo, ești un depresiv jalnic și nebăgat în seama.

  • Toate bune și frumoase dar de ce nu vorbește și de orele nesfârșite de muncă pentru 10 dolari pe oră, și de discriminarea clară când studenții lor primesc cele mai bune mese cu bacșișurile cele mai mari și ceilalți doar ce rămâne și de chiria exorbitantă plătită pentru un pat cu mai mulți în cameră și de economiile pe care trebuie să le faci ca să-ți poți plăti imprumutul din bancă pentru finanțarea călătoriei și de mâncarea cea mai ieftină pe care o cumperi din cauza asta și care e o mizerie? Visele sunt frumoase dar trebuie văzut și restul: faci două job-uri, peste 14-16 ore de muncă pe zi ca să poți strânge ceva, megi cu biccleta ca să faci economie, accepți câte ore ți se alocă deși când ai pecat știai că o să lucrezi program normal în fiecare zi dar….Ce să mai vorbim de cultură, că cei mai mulți nici nu au auzit de România, București. Sunt și lucruri bune dar nu e totul roz!

  • Vorbiti…este adevarat. Pentru cei care nu fac alergii de la munca este local perfect. Putirosii, asistatii social nu au ce cauta in America . Da , mai minte ingusta, or ce ai lucra, chiar si la curatat WC ul, nu vei fi injosit de nimeni.

  • Natalițo- mangalițo, fata a povestit despre experienta ei. Dacă tu ai fost luata la picioare-n cur și mai și suferi de paranoia acuta, nu-i musai sa fi pățit și ea la fel . Ai scris jumătate de pagina în care ai spus numai nasoale. Ghinion, se pare ca nu ești respectata deloc sau luata-n serios.

Adauga un comentariu