Titlurile zilei

Povestea necenzurată a mecanicului de locomotivă care a evitat moartea a sute de oameni. La 75 de ani ar mai încerca o dată. A fost nevoit să renunțe la alcool și fumat

Publicat: 27 feb. 2021
Mihai Chihaia, mecanic de locomotivă pensionat, în interiorul unei locomotive
Mihai Chihaia este unul dintre cei mai vechi mecanici de locomotivă, care a practicat această meserie timp de 26 de ani, circulând pe ruta Roman - Buhăești de mii de ori. Provine dintr-o familie de CFR-iști, bunicul și tatăl său lucrând în cadrul sucursalei CFR Călători Moldova.

Unul dintre cei mai vechi mecanici de locomotivă, cu o poveste de viață desprinsă parcă din filme, este Mihai Chihaia. CFR-ist cu tradiție, a fost aproape 3 decenii la cârma locomotivelor cu aburi și hidraulice care au circulat în zona Moldovei. Pensionat de 25 de ani, ieșeanul născut în satul Bursuc Deal, comuna Lespezi, și-a descoperit și latura artistică, devenind scriitor și sculptor. Acum se pregătește să lanseze a treia carte despre viața autentică a unui mecanic de locomotivă

Povestea mecanicului de locomotivă Mihai Chihaia începe în copilărie, când îi plăcea să urmărească trenurile de marfă care circulau în apropiere de casa unde și-a petrecut cei mai frumoși ani, în satul Bursuc Deal, comuna ieșeană Lespezi. În anii ’60 știa mai multe despre trenuri decât orice alt copil de vârsta lui, „microbul CFR-istului” fiind transmis de bunicul și apoi de tatăl său, care au fost modelele sale.

„Din copilărie mi-a plăcut tot ce avea legătură cu trenurile. Primul meu contact cu un CFR-ist a fost chiar cu bunicul meu, care era pilot de locomotivă, la depoul din Pașcani. Acum nu mai există meseria asta. Îi simțeam mirosul de CFR-ist, avea un miros specific de ulei de ars, de cărbune ars, ce îl trăgeam cu nesaț în mine. Apoi a fost tăticul meu, șef de secție și șef de manevră, la Dolhasca. La dânsul am văzut clar ce înseamnă viața de CFR-ist.

Nu conta că era iarnă, vară, mergea la serviciu cu plăcere. Un factor important al deciziei mele de a mă face CFR-ist a fost și faptul că în satul meu natal locuiam la 150 de metri de calea ferată, între stațiile Lespezi și Pașcani. Copil fiind, mergeam acolo și acolo îmi făceam veacul, lângă calea ferată. Îmi plăcea să pândesc trenurile de marfă, mai ales”, își amintește Mihai Chihaia. Cei doi copii ai ceferistului au ales alte profesii.

Mihai Chihaia: „Dacă aș avea posibilitatea să plec la drum din nou, ca mecanic de locomotivă, aș merge și acum, la 75 de ani”

Ieșeanul a fost mecanic de locomotivă timp de 26 de ani. S-a urcat prima dată într-un tren cu călători când avea 24 de ani, după 8 ani de pregătire în domeniu. Trenul l-a condus de la Roman la Buhăești.

„Prima urcare pe cont propriu ca mecanic autorizat a fost pe o locomotivă cu aburi, seria 50100, din stația Roman. În perioada anilor în care am ieșit mecanic erau niște stagii de pregătire, care erau respectate cu strictețe. Am fost un an de zile mecanic la manevră, iar dacă erai capabil, erai primit ca mecanic de marfă, pe linii secundare, apoi pe trenuri de marfă pe linii principale, iar apoi la trenurile de călători. Prima plecare cu un tren de călători a fost una grea prin prisma faptului că era traseul plin de pante și rampe, curbe foarte strânse.

În anumite zone erau restricții permanente de viteză din cauza alunecărilor de teren. Am plecat cu emoții pe primul traseu, ca mecanic de locomotivă, dar după ce am ieșit din stația Roman am intrat în normal. Azi așa, mâine așa, până am ajuns mecanic nu bun, ci foarte bun. Și nu mă laud, ci o spun faptele. Dacă aș avea posibilitatea să plec la drum din nou, ca mecanic de locomotivă, aș merge și acum, la 75 de ani”, povestește Mihai Chihaia.

Mecanicul de locomotivă: „Am evitat o tragedie. Sute de oameni erau în pericol”

Mecanicul de locomotivă a parcus zeci de mii de kilometri în cei 26 de ani de experiență și a trecut și prin momente dificile. Unul dintre cele mai grele momente, când a fost la un pas de moarte, a fost atunci când era să se ciocnească cu un alt tren.

„O singură dată am simțit că am scăpat pe cineva de la moarte și o să vă explic de ce. Veneam cu un tren de călători de la Iași spre Roman. Am fost primit în stația Buhăiești la linia 2 directă. Am primit ordin să trec pe alt sistem de circulație, pentru că totul se făcea pe baza unui ordin de circulație, cum se face și acum. Era o circulație centralizată. Când s-a făcut timpul de plecare, după ce s-au urcat oamenii în tren și mi-a dat impiegatul semnalul de plecare, am plecat. Pentru că aveam o deformație profesională, spun eu, eu urmăream mereu macazele. Erau macaze manuale, care prin poziția dreptunghi îmi arătau în ce direcție merg.

Când mai aveam 20 de metri până la macaz am observat că macazul este pe poziție directă înainte, care corespundea drumului spre stația Vaslui și nicidecum spre Roman, cu abatere la dreapta, atacat pe la călcâi. Am frânat rapid, am chemat impiegatul de mișcare să vadă că e greșit macazul. Impiegatul a refăcut traseul și am plecat. După ce am parcurs 500 de metri am văzut că se apropia un alt tren, în intersecția unde era macazul pus greșit. Deci, dacă mergeam pe primă rută, înainte, și nu la dreapta, ne ciocneam. Spun eu că am evitat o tragedie. Sute de oameni erau în pericol”, își amintește Mihai Chihaia.

Mihai Chihaia: „Îmi este frică să merg cu un mecanic, cu trenul, abia școlit, pentru că este lipsit de experiență”

Mecanicul susține că nu s-ar urca într-un tren cu un mecanic de locomotivă abia școlit, chiar dacă trenurile sunt acum moderne.

„Tehnologia ușurează munca mecanicului, dar toată ușurarea asta care apare din tehnologia nouă are și dezavantaje. Acum, mecanicul trebuie să presteze munca a doi oameni. Pe vremuri, mecanicul avea un ajutor de mecanic, cu sarcini bine stabilite, care se ocupa cu ungerea motorului, cu curățenia, și chiar în timpul parcursului. Mecanicul doar conducea locomotiva. Acum este foarte tehnică locomotiva pe interior, dar și pe exterior, îți vine să fugi când o vezi. Pe mine mă macină o întrebare.

Nu știu cum să denumesc un mecanic de locomotivă de acum pentru că el este între vatman și un operator în fața unui pupitru. El asta este acum. Sare direct de la liceu sau postliceală la facultate, după niște cursuri făcute cum au fost făcute. Îmi este frică să merg cu un astfel de mecanic, cu trenul, pentru că este lipsit de experiență. Dacă este pus în fața unei situații neprevăzute, nu știu cum reacționează”, susține Mihai Chihaia, care spune că în după Revoluție a scăzut interesul tinerilor pentru această meserie, rămânând mai puțini mecanici și din cauza faptului că s-au scos mai multe trenuri din circulație.

Ce spune mecanicul de locomotivă despre accidentele feroviare care au loc frecvent în ultimii ani?

În ceea ce privește infrastructura feroviară, Mihai Chihaia spune că trebuie făcute investiții serioase, cât mai repede.

„Raportat la viteza de circulație, Dumnezeu mă ierte! Parcă mai repede mergeam atunci, față de acum, când sunt toate locomotivele moderne. Și aici nu e vorba de mecanicul de locomotivă, ci de infrastructura care este tratată cu dispreț, cu toate că oamenii care lucrează la infrastructură sunt cei mai necăjiți oameni din CFR. Sunt oamenii, care în râs spuneau alții, ascund pietroaie sub traversă. Sunt oamenii în mâinile cărora era viața mea. Mergeau 7-8 kilometri pe zi și băteau cu ciocanul la fiecare șurub. Infrastructură ne trebuie. Dar trebuie și călătorul educat. În orice tren, oricât de nou ar fi, apare vandalismul”, explică mecanicul de locomotivă, care spune despre șoferii implicați în accidente feroviare că sunt inconștienți.

„Eu aș refuza să suflu în etilotest, să-mi ia poliția alcoolemia. Păi cum să fie vina mea când șoferii sunt neatenți? O locomotivă de câteva sute de tone nu poate fi oprită așa, cu una, cu două. Îmi trebuie măcar o zonă de frânare de 150 de metri și asta depinde de viteza cu care conduc mastodontul”, mai explică Mihai Chihaia.

Cel mai recent accident feroviar din Iași a avut loc în localitatea Vlădeni, pe data de 14 februarie 2021. În tragicul accident și-au pierdut viața un tănâr și o fată de 20 de ani.

Mihai Chihaia: „Nu cred că o să ajung în viața asta, cel puțin în România, să mă urc într-un tren de mare viteză”

Ieșeanul speră că și în România vor apărea trenuri de mare viteză și nu crede că mai apucă să călătorească cu o asemenea bijuterie pe roți.

„Nu cred că o să ajung în viața asta, cel puțin în România, să mă urc într-un tren de mare viteză. Mi-aș dori să fac două ore până la București. Cui nu i-ar plăcea? Dar nu cred că vor fi aceste modificări. Eu am văzut toată Europa cu trenul, cu rucsacul și cortul în spate”, susține CFR-istul care imediat după pensionare și-a descoperit și latura artistică și a început să sculpteze și să scrie cărți.

„Imediat după Revoluție am plecat câțiva ani în Israel și Italia, unde am muncit în construcții. Apoi m-am reîntors în țară și m-am apucat de sculptură. Acum cioplesc, sculptez în lemn, în oase de vită. Am avut expoziții de sculptură, joc șah, pescuiesc. Am scris o carte despre un orfan care a ajuns mecanic de locomotivă. Astea mi-au mai rămas. De băut și fumat m-am lăsat acum 20 de ani. M-am îndreptat cu fața la garsoniera ce o am lângă nevastă-mea, la cimitir (n.r.- râde). Asta e viața noastră. S-a dus viața, de fapt”, povestește cu nostalgie Mihai Chihaia.

Zona metropolitană a Iașului ar putea fi conectată prin intermediul unui transport feroviar

Proiectul legat de noul tren metropolitan de la Iași poate cuprinde mai multe linii din jurul orașului. Ministerul Transporturilor și Consiliul Județean Iași au avut o primă rundă de discuții legată de acest proiect de transport rapid în municipiul Iași. În calcul au fost luate mai multe linii, precum Lețcani – Iași sau Holboca – Iași. Deciziile finale vor fi luate de către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), for care cuprinde toate localitățile din zona metropolitană Iași. În trecut, autoritățile județene au mai luat în calcul proiectul pentru înființarea unei rețele de transport metropolitan, însă nu s-a concretizat nimic.





Comentarii
  • Deși e bine intenționat, pe alocuri se exprima greșit. Dacă elevul face mai multa teorie și mai putina practica, nu va învata nimic.
    Incepatorul trebuie sa urce într-o locomotiva ca să știe cum se merge.

  • Toata aprecierea pentru acest om. Fiind interesat de orice lucru ce nu-l putem face in reailtate, mi-am luat ultimul simulator de trenuri. Daca diferite modele de locomotive electrice le-am condus pana la „stea de aur”, la locomotiva veche pe abur, am stat doua zile pana sa ma dumiresc de ce nu pot reface presiunea in cazan, desi bucseam cuptorul cu carbuni . 4 valve de invartit sa refaci nivelul de apa dar, mai mult, cuptorul nu trebuie alimentat mai mult de 60%. Si aceste lucruri nu le afli de nicaieri,nici din tutoriale, ci scormonind pe forumuri.. Ca sa nu mai vorbim de blowback-urile din tunele, cand nu se deschidea valva de abur la cos, cand iti bufnea focul in cabina. F.F. interesant domeniul, un domeniu ce tine de istoria civilizatiei umane, pana la urma. O gramada de lucruri ar avea de povestit acest om. I-as cumpara cartea.

  • Vă mulțumesc pentru apreciere. Da a fost o viață grea , dar frumoasă . Și mai am o convingere. Trebuie să te naști pentru a fi mecanic, nu oricine poate face această meserie. Despre carte contactați-mă pe messenger

  • Mi se pare cam scurt reportajul, se vede ca are multe de povestit domnul, are si graiul moldovenesc o dulceata, parca ai tot sta sa asculti povesti cu si despre trenuri si gari. Aproape mi-au dat lacrimile, seamana mult cu bunicul meu. E o anumita nostalgie, gandul la tineretea trecuta, la o viata asezata si plina de realizari; si apoi timpul scurt pana la plecarea din viata, exact ca orarul trenului care nu sufera modificari. Oare ce ramane? Gara are ceva care vrajeste, e un loc sacru, de genul celui din „La tiganci” de Mircea Eliade, un loc unde curge un timp mitic. Timp care din pacate a cenzurat si povestea acestui om. Pentru mine e un erou. Usor-usor o sa dispara toti cei care au legatura cu un trecut simplu, dar mai frumos. Tare as fi vrut sa traiesc in acele timpuri pline de speranta.

  • S-a născut ptr a fi mecanic și aș vrea să ne relateze multe intimplări din viața de cfr-ist . Sint fan CFR din 1956 . In ziua de 27 mai 1978 , am fost ultimul călător din ultimul tren de pe linia cu cremalieră , Bouțari – Sarmisegetusa : locomotiva 40 007 este la Muzeul de la Dej și au fost atunci de serviciu , mecanicul Ion Radu și fokistul Viorel Timișanu .

Adauga un comentariu