Local

Povestea profesorului ieșean, implicat în cele mai periculoase expediții din lume! Dorin-Sorin Baciu a trăit tot timpul la limită. Concluzia universitarului: „Putem să dispărem ca specie” – FOTO

Publicat: 16 oct. 2021
Instantanee cu ieșeanul, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu, Facultatea de Geografie și Geologie a Universității
Povestea și trăirile, la limita extremă, avute de profesorul universitar din Iași, Dorin-Sorin Baciu (60 de ani), pe cei mai înalți munții ai lumii și în zone mai puțin cunoscute, de-a lungul a peste un sfert de secol

Uimitoarea poveste a expedițiilor, făcute pe cei mai înalți munți ai lumii sau în zone extreme și mai puțin cunoscute, a unui profesor din Iași! Prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu, în vârstă de 60 de ani, a ajuns acum la o concluzie îngrozitoare legată de ceea ce se întâmplă cu oamenii – GALERIE FOTO

După un sfert de secol în care a făcut expediții pe cei mai înalți munți ai lumii sau în zone extreme și mai puțin cunoscute, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu, Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Cuza” din Iași, rememorează povestea uimitoare a marii sale pasiuni: alpinismul! Acum, universitarul ieșean a ajuns la o concluzie îngrozitoare legată de ceea ce li s-ar putea întâmpla oamenilor în contextul pandemiei de COVID-19

Ieșeanul, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu, Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, are o uimitoare poveste a expedițiilor, făcute pe cei mai înalți munți ai lumii sau în zone extreme și mai puțin cunoscute, de-a lungul a peste un sfert de secol.

De precizat că acesta are o fascinantă activitate ca alipinist, după 1990 ajungând: 1993 – Caucazul de Nord, ascensiunea celui mai înalt vârf din Europa – Elbrus 5.642 metri, realizarea unui traseu în premiera românească, traversarea a două vârfuri de 4.000 metri, Nakratau și Doguzorun, ascensiune în perna vârfului Ushba; în 1995 ascensiune pe Muntele Kilimandjaro – 5.895 metri, cel mai înalt vârf de pe continentul african, și escaladarea Muntelui Kenya – 5.199 metri, al doilea ca înălțime din Africa; în 2007 pe Aconcagua – 6.962 metri, cel mai înalt vârf din America de Sud; în 2009 pe Mera Peak la 6.476 metri pe Himalaya, primul pas spre Everest. În aceste temerare aventuri, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu a dus pe culmi și drapelul UAIC.

Tânărul Dorin-Sorin Baciu a vrut să meargă la Marină, dar părinții i-au spus că e periculos

În perioada liceului, tânărul Dorin-Sorin Baciu a vrut să meargă la Marină, dar părinții i-au spus că e periculos! A ales să devină geolog și să ajungă pe urmele exploratorului și biologului Emil Racoviță.

„Da, eu mi-aș fi dorit să merg la Marină, doar că părinții mi-au spus că e periculos pe mare și că trebuie să rămân acasă… Studiind la actualul Colegiu Național «Emil Racoviță», pe hol era o imagine a marelui explorator și biolog în Antarctica și am decis să merg pe urmele expedițiilor acestuia. Așadar, am ales geologia. Asta pentru că e Știința Pământului care îți oferă șansa să înveți o serie de lucruri esențiale… Spre exemplu, hainele de pe noi sunt jumătate sintetice și făcute din petrol, iar o parte din hrana noastră este făcută tot din petrol!

De unde este petrolul? Din Pământ… Apoi, cu ce facem energie electrică, în afară de apă și puterea atomului? Cu cărbune, din Pământ! Aceasta este latura economică a geologiei. Primii geologi au început din preistorie, când au produs unealta, cea care ne-a ajutat să mâncăm, dar și să ne dăm în cap, asta ca să cucerim noi teritorii. De aceea am ales un asemenea drum în viață”, mărturisește prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu.

Suntem o specie inteligentă, dar și extrem de sensibilă

Mai departe, universitarul și exploratorul consideră că civilizația umană se confruntă cu o mare problemă, în contextul pandemiei de COVID-19.

„Acum, când ne confruntăm cu o mare problemă, anume cu un virus global pe care nu reușim să-l înțelegem, putem să dispărem ca specie. E un mare semnal de întrebare legată de ceea ce va urma… Suntem o specie inteligentă, dar și extrem de sensibilă. Dar, dacă acum ne-am confrunta și cu o serie de cataclisme naturale oare ce s-ar întâmpla? Acum primim un semn că suntem foarte sensibili și fragili ca specie. Ori, geologia ne ajută să înțelegem cel mai bine de ce anumite specii, inclusiv terestre sau marine, au dispărut”, avertizează prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu.

Cuceritorul de pe Dhaulagiri

Românul are un palmares atunci când vine vorba de escaladarea marilor înălțimi montane. În 1996 a ajuns pe Dhaulagiri – 8.167 metri, în Himalaya și pe al șaselea vârf al lumii. După această activitate, alături de Nicolae Tomescu, a scris lucrarea intitulată „Acolo unde se sfârșesc munții… Himalaya”.

„Am ales să călătoresc pe pământ, să fac descoperiri în România și în lume. Dincolo de geologie, marea mea pasiune a fost alpinismul. Nu ca profesionist, ci ca amator, și am avut șansa să călătoresc și să urc, iar Himalaya este visul oricărui aplinist. Am călătorit pe mulți munți, am colectat și multe roci. Partea științifică pe care mi-am dorit-o, anume peștii fosili de peste 30 de milioane de ani, a fost și ea mereu arealul căruia m-am dedicat. Am îmbrăcat haina frumoasă a exploratorului. Am avut șansă în viață. Am fost și la National Geographic, am ajuns și la Moscova, în Cehia, Croația, Germania și le-am propus cercetătorilor de acolo să lucrăm împreună”, rememorează universitarul de la „Cuza„.

Blocat la 7.000 de metri altitudine…! A fost la un pas să moară asfixiat în cort

Acesta a reliefat și o serie dintre momentele cele mai dificile din timpul expedițiilor ca alpinist. Cu toate că a fost la un pas de moarte, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu spune că e un risc asumat și că nu trebuie să faci un act de bravadă din asta.

„Am fost în 2003 în Caucazul de Nord, unde am făcut descoperiri extrem de interesante. În 2013 am revenit în Caucaz, zonă izolată și periculoasă. Acolo m-a impresionat un bătrânel care, stând la cort, eu fiind alături de un coleg rus, când am zis român, imediat a început să-și amintească de soldații români care au luptat acolo în Al Doilea Război Mondial. Pe munte îți asumi o responsabilitate.

O experiență dură a fost în 1996, pe Dhaulagiri… Nu am ajuns acolo și am fost blocați la 7.000 de metri altitudine! Am stat 3 zile în cort și era să murim asfixiați în cort pentru că era o vreme foarte dificilă, furtună, ninsoare. Dar îți asumi acest risc și nu faci un gest de bravadă din asta. Nu doar Himalaya te pune să trăiești în pericol. Când ești jos, îți dorești să ajungi acolo sus, dar, acolo fiind, îți doresti să ajungi cât mai repede acasă. Dar una este satisfacția când ești tânăr și ai reușite. Acum, e rândul lor să urce pe munți, să exploreze. Eu îmi știu limitele și, acum, fizic, nu aș mai face față la asemenea incursiuni montane extreme”, consideră geologul și aplinistul.

Avertisment pentru homo sapiens sapiens. De la maimuța care a coborât din copac și a dat cu bâta pentru a cuceri lumea, la problemele grave contemporane din natură

 

Într-o analiză lucidă, profundă și premonitoare, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu trage un semnal de alarmă în legătură cu problemele climatice și de mediu din lumea contemporană. Acesta arată că nu trebuie să mergi în Himalaya ca să vezi ceea ce se întâmplă cu natura, ce facem noi pentru ea.

„Acolo, pe munte, tot cu oameni te întâlnești. Se topesc ghețarii… Eu, în studenție, mergeam pe Ceahlău, acolo era o «cameră» în munte, plină cu gheață, un mini-ghețar. Era o aventură atunci, coboram pe coardă, făceam chef la Cabana Dochia. Ori, acum câțiva ani, când am revenit acolo, ghețarul a dispărut… Era să mor și de atunci nu mă mai întorc acolo. Acum suportăm aceste consecințe ale încălzirii globale pe care le vedem lângă noi. Schimbările le văd și le simt. Acum, noi, ca specie, trebuie să conștientizăm că doar 30 la sută este uscat, iar restul apă…

Am mai multe locuri dacă sunt pește, dar eu, pe uscat, depind de soare, oxigen, iar pe fondul acestor transformări ar trebui să mă gândesc că eu, ca specie, aș putea să dispar. Așadar, în natură trebuie să fie un echilibru, dar natura are «grijă» să echilibreze totul. Din păcate, noi, ca specie inteligentă, am creat un dezechilibru și otrăvim aerul și apa, tocmai cele care garantează existența vieții. E întrebarea mea pentru homo sapiens sapiens: cum de am ajuns de la maimuța care a coborât din copac și a dat cu bâta pentru a cuceri lumea, care a ajuns în Cosmos și acum face ceea ce face…?”, conchide, cu tâlc, prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu.

Un interviu special, alături de profesorul Baciu, poate fi urmărit AICI: https://www.facebook.com/bzilive/videos/301888611369246.

Universitarul Dorin-Sorin Baciu este specializat în Paleontologia vertebratelor (pești fosili) și în Geologie structurală

Prof. univ. dr. Dorin-Sorin Baciu este specializat în Paleontologia vertebratelor (pești fosili) și în Geologie structurală. Are numeroase activități de cercetare și de specializare pe acest plan ce au cuprins numeroase și fructuoase călătorii în Munții Carpați. A participat inclusiv la un stagiu de perfecționare la Institutul „Smithsonian” Washington D.C. – Statele Unite ale Americii (SUA) în cadrul programului de revizuire a holotipurilor aparținând familiilor Zeidae, Caproidae și Triacanthidae. În 2001 devine doctor în Paleontologie – stratigrafie, Universitatea „Cuza” din Iași, titlul tezei fiind „Studiul ihtiofaunei oligocene și miocen inferioare din pânza de Tarcău și Vrancea – sectorul central și nordic”, coordonator științific fiind prof. univ. dr. Liviu Ionesi, membru al Academiei Române.

Este ing. geolog la Stațiunea de cercetare și producție salmonicolă Potoci – Bicaz, Neamț respectiv muzeograf – paleontolog la Muzeul de Științe Naturale Piatra Neamț. Are valoroase articole cotate ISI sau recunoscute pe plan național și internațional, participă la esențiale proiecte, programe de cercetare din România și peste hotare. A fost coordonator principal în cadrul programului „Reconstrucția ecologică a Muntelui Ceahlău”, program finanțat de Ministerul Mediului din Danemarca.

Este membru în Societatea Paleontologilor din România și al Society of Petroleum Engineers. Este laureat al Premiului Academiei Române „Grigore Cobălcescu”. În 2003 este co-investigator principal în cadrul unei expediții științifice în Caucazul de Nord – Rusia, 2003-2004 – membru în cadrul unui program finanțat de NATO, 2009, iulie-august, co-investigator principal în cadrul expediției științifice pe Valea Rinului – Germania.





Comentarii
Adauga un comentariu