Actualitate

Povesti din mediul monden si politic iesean. Iata unde s-a intamplat totul – GALERIE FOTO

Publicat: 13 aug. 2015

@ Fac parte din cele mai tari si incitante amanunte din lumea mondena sau politica din Iasi @ Unele dintre ele au in spate o serie de detalii si picanterii extrem de interesante @ Scenele si povestile au avut loc intr-o serie de locatii unice din fosta capitala a Moldovei @ Din pacate, foarte putine date mai exista despre acestea

Pana la inceputul secolului al XX-lea, Iasul era presarat, in special in zona centrala, strada Lapusneanu, Fundatie sau Copou, de edificii extrem de frumoase si cu variate destinatii. De la hanuri celebre la biserici, crasme sau pravalii, toate acestea au un trecut aparte. De asemenea, ele au fost martorele „tacute” a numeroase intalniri din lumea buna a urbei. 

Citeste si: Imagini extraordinare, in premiera, cu secvente din Iasul de acum o suta de ani – GALERIE FOTO

De la Clubul Ciocanarilor la Hanul lui Topor

Pe acest segment, cu toate ca au disparut in negura vremurilor, regasim asa-numitul „Club al ciocanarilor” sau Hanul lui Topor. Acestea erau unele dintre cele mai importante puncte de atractie pentru iesenii dornici de petrecere, de mancare si bautura buna. „Înfiintate înca din perioada medievala a orasului, folosite ca locuri unde drumetii îsi aveau asigurate cazarea si masa, hanurile din vechiul targ au devenit cu timpul centre comerciale importante. Cladirile de un cat sau doua se deosebeau putin de casele boieresti de la tara, fiind prevazute cu pivnite încapatoare în care erau depozitate alimentele si butoaiele cu vin si cu tuica. Vremea a înghitit multe din vechile hanuri ale Iasului de altadata. Sa încercam o incursiune în atmosfera plina de pitoresc a vechilor hanuri iesene, ridicate la intrarile în oras sau pe ulitele prafuite ale targului. Astfel, doua dintre cele mai putin cunoscute astazi sunt Clubul Ciocanarilor sau Hanul lui Topor. Primul, denumit intr-o vreme Hanul Parlita, era situat chiar pe fosta Ulita Mare, din ce pricini, nu atragea atentia musteriilor. Pentru ca era în vremea construirii caii ferate Suceava-Pascani-Iasi, unui hangiu sugubat i-a venit ideea sa atarne deasupra usii locantei din coltul ulitei o firma pe care era scris: «La drumu’ de fier». Ideea nu a fost chiar proasta, pentru ca în zilele urmatoare localul s-a umplut, iar nori grosi de fum de la lulelele musteriilor ieseau pe ferestre. Mai mult, mesterii straini care lucrau la drumul de fier, veniti din Polonia si Austria, au transformat încaperile într-un fel de club al «ciocanarilor», unde-si fumau linistiti luleaua alaturi de o halba gulerata cu bere. Peste asta, cei care urcau spre Ticau prin Sararie, in calea lor se afla Hanul lui Topor, un soi de Hanul Ancutei, unde o pastrama de oaie si o carafa de vin erau binevenite. Si, tare se mai amuza Eminescu cand Creanga, nadusit din cale-afara, îsi facea vant cu poala de la camesoi”, descrie Petru Iosipescu.   

Citeste si: Nu poti crede asa ceva! O cladire de patrimoniu din centrul Iasului, transformata in toaleta publica – GALERIE FOTO

Casele si pravaliile evreilor, demolate pentru a fi ridicata Casa Patrata

Chiar daca astazi orice cetatean a vazut si stie ce este Casa Patrata, putini cunosc ce se afla in zona inainte de a fi ridicata. Cunoscutul arhitect Nicolae Vericeanu a inceput sa lucreze la proiectul Casei Patrate in 1964. Cinci ani mai tarziu, constructia era deja in functiune. Pe locul acesteia erau pravalii si case evreiesti care s-au demolat. Curios, dupa 1989, unii dintre urmasii acestora au revendicat, atat terenul, cat si imobilul, insa nu au avut castig de cauza.

Palatul bancherului Iacob Neuschotz de pe Cuza Voda

O alta constructie emblematica pentru centrul Iasului, existenta partial si astazi, este palatul bancherului Iacob Neuschotz sau Jacques de Neuschotz. Acesta l-a ridicat intre anul 1901 si pana in 1911. La mijlocul secolului al XIX-lea, Neuschotz era cunoscut si ca mare binefacator al comunitatii evreiesti din Iasi. „Palatul era, se pare, si sediu al afacerilor proprii, el preferând sa locuiasca efectiv, cel putin în ultimii ani de viata, în vila sa «Mon Repos» din Copou – cumparata de la Mihail Kogalniceanu. Detinea, oricum, mai multe imobile în oras: pe Strada Mare (Stefan cel Mare de astazi – n.r.), unde a fost amenajat asa-numitul hotel «de Nord», pe Strada de Jos, unde s-a înfiintat «Orfelinatul Iacob si Fanny Neuschotz». Succesul proprietarului, care «s-a înaltat dintr-un unghiu întunecos al târgutorului Herta, într-un palat splendid din Iasi» era, în ochii contemporanilor, ilustrat în buna masura chiar prin frumusetea acestui edificiu. Stilul arhitectural ilustrat aici, ca si în alte «locuinte burgheze» de secol XIX, cum ar fi casa profesorului Gh. Bogdan de pe strada Berthelot din Copou sau casa Wachtel de pe bulevardul Independentei, este considerat a fi «eclectic» de «scoala franceza»”, se arata in documentele Directiei Judetene pentru Cultura (DJC).

Citeste si: Smecherii Iasului isi dadeau intalnire aici! Primarul are un plan incredibil – FOTO

Biserica Sf. Nicolae cel Sarac din Muntenimea Iasilor

Un alt monument remarcabil al urbei, astazi disparut, este si Biserica Sfantul Nicolae cel Sarac, plasata în „Marginimea de Mijloc a Iasilor„, la intersectia strazilor Pacurari, Vasile Conta si Lapusneanu. A fost loc de închinare pentru breasla lacatusilor si caretasilor din targ. Întemeiata probabil la 1672, biserica a fost demolata la începutul secolului al XX-lea. În secolele al XIX-lea si al XX-lea, Biserica Sfanta Parascheva din Pacurari depindea de ea.

Citeste si: Momente incredibile petrecute in centrul Iasului! Dezvaluirile sunt tulburatoare – GALERIE FOTO

„Documentele de pe parcursul secolului al XVIII-lea pastrate mentioneaza slujitori ai bisericii si indica faptul ca lacasul ajunsese un punct de reper, fiind mentionat în acte de danie si vânzare. Suferind distrugeri în urma unui cutremur, biserica a fost refacuta «de iznoava» dupa 1803. Daca în catagrafia din 1844 lacasul era în stare buna, catre sfârsitul secolului se deteriorase foarte tare, astfel ca o comisie a primariei a stabilit în 1906 ca ea trebuia demolata, avariata fiind din cauza lasarii pamântului. Epitropia a amânat de mai multe ori demolarea, care a avut loc în 1913. Primaria a cerut în anul urmator acordul Mitropoliei pentru reconstruire, însa acest lucru nu a mai avut loc”, se mai arata in documentele DJC.





Adauga un comentariu