Boli si tratamente

Primele simptome ale diverticulitei su cum tratam aceasta boala

Publicat: 10 nov. 2014
Diverticulita este o afectiune care se caracterizeaza prin divizarea (ruperea) diverticulilor, structuri sub forma unor saci formati din pliurile mucoasei intestinale. Ruptura are ca rezultat infectarea tesuturilor care inconjoara colonul.
Colonul (intestinul gros) este un tub de o structura mare care stocheaza si elimina materialul rezidual. Presiunea din interiorul colonului cauzeaza umflarea sacilor care imping peretii colonului pe masura ce o persoana imbatraneste. Diverticulii apar mai ales dupa varsta de 40 de ani. Diverticulii pot sa apara si in esofag iar in acest caz ei pot stoca alimentele. Un singur diverticul poate masura intre 5 si 10 mm in diametru, dar uneori poate depasi 20 mm. Cea mai frecventa localizare este colonul sigmoid dar diverticulii se pot forma in orice portiune a intestinului gros. Incidenta diverticulilor este foarte scazuta la vegetarieni si la persoanele care consuma o cantitate mare de fibre alimentare.
 
Diverticuloza asimptomatica, necomplicata este diagnosticata accidental, de aceea nu sunt necesare investigatii suplimentare. In momentul in care diverticulii se inflameaza apare durerea abdominala acuta, febra si varsaturile. Inflamarea diverticulilor poarta numele de diverticulita. Pentru tratamentul formei usoare a diverticulitei medicii recomanda antibioticele, odihna si regimul alimentar. In cazurile grave, este necesara interventia chirurgicala care presupune indepartarea portiunii afectate a colonului. In multe cazuri, insa, pacientii cu diverticuloza nu dezvolta diverticulita.
 
Semne si simptome
 
Nu exista semne si simptome de manifestare a diverticulozei. Astfel, pacientii nu sunt constienti de prezenta diverticulilor. In momentul in care diverticulii se inflameaza pacientii pot resimti durere abdominala in partea stanga sau pot avea probleme de tranzit intestinal. Localizarea durerii este dependenta de spatiul in care se gasesc diverticulii. Alte simptome asociate ale diverticulitei includ: varsaturi, constipatie, diaree, greturi, scaun cu sange. In cazuri grave poate aparea obstructia intestinala. Bolile diverticulare sunt legate de interactiuni complexe care privesc structura colonului, motilitatea intestinala, dieta si factorii genetici.
 
Diverticulita afecteaza intre 20 si 50% din barbatii din tarile dezvoltate. Factorii de risc asociati pentru aparitia afectiunii sunt varsta (incidenta mare la persoanele peste 40 de ani), regimul alimentar sarac in fibre, sedentarismul (asociat cu dezvoltarea diverticulilor si inflamarea acestora, ceea ce duce la diverticulita).
 
Diagnosticul diverticulitei poate fi confirmat de o serie de teste. Radiografia Barium permite vizualizarea colonului. Diverticulii sunt observati ca niste saci umpluti cu bariu care ies in afara peretelui colonului. Vizualizarea directa a intestinului poate fi realizata cu tuburi flexibile care sunt inserate de-a lungul rectului si care avanseaza spre colon. Sigmoidoscopia si colonoscopia sunt examene medicale minim invazive care pot fi folosite in punerea diagnosticului si pentru excluderea altor boli care pot mima bolile diverticulare. Pacientii suspectati de abces diverticular cauzat de o durere constanta insotita de febra, pot beneficia de un examen cu ultrasunete sau de o tomografie computerizata care examineaza abdomenul si pelvisul pentru detectarea de puroi.
 
Tratamentul diverticulitei
 
Cei mai multi pacienti cu diverticuloza nu prezinta niciun fel de simpotme si nu au nevoie de un tratament specific. O dieta bogata in fibre si suplimente de fibre este utila pentru a preveni constipatia dar, uneori, si formarea diverticulilor. Pacientii care prezinta simptome usoare de durere abdominala datorata spasmelor musculare localizate in zona diverticulilor pot beneficia de medicamente antispasmodice. Unii medici recomanda si evitarea consumului de alune, cereale si seminte pentru a impiedica complicatiile diverticulozei. Nu se cunoaste insa cu siguranta beneficiul acestor restrictii. In momentul in care apare diverticulita, este necesara administrarea de antibiotice.
 
Lichidele si alimentele care contin fibre intr-o cantitate mica sunt recomandate a fi consummate in timpul crizelor acute ale diverticulitei. Acestea reduc cantitatea de material rezidual care trece prin colon, care, cel putin in teorie, poate agrava diverticulita. Diverticulitele severe insotite de dureri abdominale si febra necesita spitalizarea pacientilor si administrarea de antibiotice intravenos. Interventia chirurgicala este necesara la pacientii care prezinta obstructie intestinala sau abces, ori la cei care nu au inregistrat imbunatatiri ca urmare a administrarii de antibiotice. Interventia chirurgicala presupune drenajul (colectarea de puroi) si rezectia (indepartarea segmentului colonului care contine diverticuli, in special colonul sigmoid). Interventia chirurgicala de indepartare a diverticulilor care sangereaza este necesara. In acest caz este foarte importanta determinarea locului unde are loc sangerarea pentru ghidarea interventiei.
 
Cum putem preveni bolile diverticulare?
 
Odata formati, diverticulii sunt permanenti. Nu exista niciun tratament care sa previna complicatiile bolii diverticulare. Dietele bogate in fibre maresc volumul scaunului si previn constipatia si, teoretic, previn si formarea diverticulilor care pot agrava diverticuloza. Unii medici recomanda evitarea consumului de alune, seminte sau cereale pentru ca acestea pot obtura deschiderile diverticulare cauzand astfel diverticulita. Pacientii cu diverticuloza care prezinta febra, durere abdominala sau friguri trebuie sa se adreseze medicului pentru a evita aparitia unor complicatii ale bolii.


loading...

Adauga un comentariu