News Flash:

Primul Paste al celui de al treilea mileniu

14 Aprilie 2001
1268 Vizualizari | 0 Comentarii
Incheiem, plini de evlavie si sperante, cea mai importanta saptamana a lumii crestine, Saptamana Patimilor Mantuitorului, Domnul nostru Iisus Hristos. Ne apropiem de sarbatorirea primul Paste al celui de-al treilea mileniu de crestinatate si gandurile noastre se indreapta cu incredere catre viitor, invierea Domnului fiind fundamentul spiritual al unei asteptate renasteri nationale, intr-o lume tot mai dinamica dar si tulbure, care nu mai are timp sa astepte. Fiind printre cei mai vechi crestini din lume, romanii au inclus in fiinta lor istorica si spirituala aceasta mareata sarbatoare si iata ca, an de an, se pregatesc sufleteste si trupeste pentru primirea in spirit a luminii revarsate la deschiderea mormantului si iesirea Domnului din moarte, "cu moartea pe moarte calcand!"

"Daca m-am bucurat cand Dumnezeu mi-a dat cele bune, de ce sa nu ma bucur si cand ma prigoneste?", ii spune Iov femeii sale, dupa ce peste soarta sa au trecut grele incercari. Iov era unul dintre cei mai placuti Domnului, om credincios si plin de evlavie, purtator si pastrator al tuturor poruncilor. Ca sa incerce cat de mult crede Iov si cat sacrificiu poate face in numele Tatalui, acesta a trimis asupra lui grele necazuri, lepra, foc si moarte. Iar Iov, de cate ori primea cate un blestem, mai cu sarg se ruga Domnului. Asa cum, mai tarziu, evangheliile vor spune: "Cred, Doamne, ajuta-mi credintei mele!"
Nu este cu totul gratuita o paralela, sau macar un inceput din pilda lui Iov, cand vorbim, in Saptamana Mare, de soarta si drumul romanimii, de-a lungul istoriei. Si nu este un simplu joc daca am spune ca romanii au doua milenii de incercari la fel de grele ca ale lui Iov, in care credinta nu i-a parasit. Istoric vorbind, am trecut, sub vrerea altor neamuri, prin toate napraznicele incercari, prin tot ce a fost mai greu si mai umilitor. Am schimbat stapani si conducatori, am murit si am inviat, dar niciodata credinta nu ne-a parasit. Astfel, ortodoxia crestina a devenit singura institutie a neamului care nu s-a schimbat, care nu a decazut, care nu a inselat sufletul romanesc.
Mai credem, deopotriva cu Domnul, ca si acest ultim deceniu care ne-a fost dat si pe care l-am prins in viata, a fost tot o mare incercare ca a lui Iov. Nu stiu sa fi existat, in toti acesti fatidici ani, vreun lucru care sa nu dezamageasca, dupa ce i-am dat toata increderea. Nu am auzit de vreo putere politica despre care sa nu vorbim cu nemultumire, de vreo institutie fundamentala care sa nu fi mancat nervii, si asa obositi, ai romanului. Sau de vreun plan de tranzitie care sa fi adus macar liniste si sperante in suflete. Nu exista nimic din toate acestea, cu exceptia amintitei institutii a Credintei, Biserica. Toate dezamagirile acestor ani au intarit puterea si credinta. Asta ne arata ca neamul romanesc are sadita o puternica si de nestramutat constiinta a crestinismului, care vine printr-o anumita genetica. (Sa nu uitam ca suntem crestini apostolici, de vreme ce istoria spune ca, in calatoriile sale, Apostolul Andrei a poposit si pe aceste meleaguri si a fost primit cu inima deschisa, iar oamenii au crezut in Cuvantul lui, care venea de la Hristos.)

Consecinta fireasca a acestor intemeieri spirituale, zilele acestea am vazut mai multa bucurie si optimism pe fetele semenilor nostri. Vine Pastele si oamenii au luat in serios acest lucru, asa cum au facut intotdeauna. Romanii gasesc drept obligatie sa iasa inaintea Mantuitorului care inviaza din morti cu sufletul curat. Este primul Paste din mileniul III si acest lucru are si efect psihologic. Oamenii asa il gandesc. in plus, acest prim Paste din noul mileniu este al tuturor crestinilor, doua miliarde pe Terra, pentru ca in aceasta duminica vor sarbatori invierea Domnului toate cultele crestine; si ortodocsi, si catolici, si protestanti si toti cei care s-au botezat sub semnul crucii. Asa s-a intamplat anul acesta si este poate un semn al reunirii neamurilor sub crucea lui Hristos Domnul, acum cand incercarile si ispitele Antihristului sunt din ce in ce mai la vedere. Si poate a venit vremea cand cei din urma incep sa ajunga mai in fata.
Poate asta simt romanii care alearga grabiti pe strazi si prin piete, punand la bataie micile economii, cercetand mieii, ca sa nu cumpere caini, intreband de una si de alta, de cum se fac cozonacii, ori cat de asezat e vinul. Agitatie mare si pe la usile bisericilor, unde oamenii, desi asupriti de alti pacatosi, tot pacatosi se simt in fata Domnului. in fine, un tablou dinamic, atasat unei primaveri plina de promisiuni...

Dintr-o alta perspectiva, invierea Domnului are semnificatii dogmatice si morale cu totul aparte. Principala sarbatoare a crestinilor, invierea, a legitimat insusi crestinismul si a dat acea mare certitudine pe care o cerea, la un moment dat, Toma, numit si Necredinciosul. invierea este simbolul suprem al fiintei divine a lui Iisus si imboldul care a facut ca doua milenii comunitatile crestine sa reziste si sa sporeasca material si spiritual. Este, astfel, cu totul natural ca bunii credinciosi sa-si puna toate sperantele in lumina de la miez de noapte din prima duminica de dupa prima luna plina, ulterioara echinoctiului de primavara, asa cum stabilea, in anul 325, Sinodul intrunit in Conciliul de la Niceea.
Si, la fel de natural, prin inviere ramanem pe coordonatele fundamentale pe care le-a transmis Hristos apostolilor sai: Credinta, Nadejdea, Dragostea. Pe care poporul roman le are, cu sau fara vize pentru Europa...

Anul acesta, printr-o fericita coincidenta calendaristica, toate confesiunile crestine vor sarbatori Sfintele Paste in aceeasi duminica, semn binefacator, care indeamna la comuniune si armonie. in ceea ce ne priveste, avem toate argumentele spirituale spre a chema pe toti romanii la o unire de suflet si la un efort comun care sa ne ridice si sa ne indrepte cu tarie catre tintele pe care le privim cu nesiguranta, inca. in definitiv, aceasta este si semnificatia, peste veacuri, a invierii Domnului. Suferintele si patimile sale s-au savarsit tocmai pentru a risipi intunericul si raul din lume, iar invierea pentru a lumina aceasta lume. Hristos a venit intre noi in numele Iubirii si a ramas in aceasta lume prin iubire, aratand astfel Calea, Adevarul si Viata care trebuie traite in armonie.
A sosit vremea sa fim si practicanti ai acestor precepte fundamentale ale crestinismului, iar faptuirea noastra sa fie mereu savarsita pentru cultivarea lor. Dumnezeu nu iubeste saracia, ci cumpatarea. inca pacatuim in fata Sa prin faptul ca nu punem ordine si in viata noastra, care de la el este lasata, si ca nu grabim reanvierea unui neam cu radacina divina.
Odata cu aceasta promitatoare primavara, care a trezit multe sperante in noi, Sfintele Paste trebuie sa fie acest nou inceput, care sa lase in urma toate greutatile si neamplinirile acestor ani de grea incercare si care sa ne mobilizeze intr-un mod mult mai practic si eficient. Semnale pozitive exista, unele lucruri se misca, aratand ca totul este posibil. Am dovedit ca avem rabdare si ca putem face orice sacrificiu daca este cerut ca fundament al unei renasteri, al unui mai bine. Am aratat ca suntem drept-credinciosi si ca Biserica este intemeiata in inimile noastre. E vremea sa fim si mai fericiti, caci nimic nu-i place mai mult lui Dumnezeu decat omul care are liniste si multumire in suflet.
Acum si mereu, cu toata iubirea sa spunem "Hristos a inviat!" si un "Etern Paste Fericit al tuturor".
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1268 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014778 (s)

loading...