News Flash:

Principiile criticii literare junimiste - o reeditare asteptata

22 Ianuarie 2001
1193 Vizualizari | 0 Comentarii
O importanta deschidere de an pentru critica literara ieseana ne-o propune cunoscutul universitar iesean Dan Manuca, aducand publicului interesat o noua varianta stiintifica si istorica privitoare la fenomenul junimist de acum peste un secol. Vorbim, asadar, de o noua aparitie de la Editura Junimea, semnata de amintitul profesor universitar si intitulata "Principiile criticii literare junimiste", o carte care sintetizeaza in 270 de pagini atat momentele de varf ale acestui fenomen de mare importanta in istoria culturii noastre, cat si momentele cronologice la fel de esentiale care au insotit miscarea junimista in epoca. In fapt, ne aflam in fata editiei a II-a a lucrarii aparute in 1975 si intitulate "Critica literara junimista (1864 - 1885)", care primea la acea vreme Premiul "B.P. Hasdeu" al Academiei Romane, doar ca, de aceasta data, avem de-a face cu un text revazut si substantial amplificat, in urma cercetarilor autorului din ultimele doua decenii si jumatate. Profesorul Dan Manuca pune in circulatie un volum mare de informatie, selectat si reconstruit din peste o suta de lucrari de specialitate precum si din investigatiile personale, iar cartea se deschide cu un studiu al criticii literare prejunimiste, adica al acelei vetre spirituale care a facut posibila aparitia, cresterea si impunerea junimismului la Iasi, una dintre miscarile culturale de referinta ale intregii culturi romane. Avem apoi sa descoperim ca junimismul ia nastere ca un grup formal si de presiune, in contextul istoric al jumatatii de secol XIX, dupa care lectorul participa la o dezbatere despre fundamentele "esteticii junimiste", si in ce mod poate ea fi statuata ca atare, partea importanta a cercetarii fiind repartizata "criticii adevarate". In acest registru, autorul a imaginat o trama de referinta, gandind junimismul ca pe un curent preocupat in egala masura de valoare si unitate, statornicia frumosului, logica operei, variatie si autenticitate, fiziologie si geniu, ca si de influenta mediului, scop si rezultat, geniul poporului, opinia publica ori viabilitatea tipului.
Din punct de vedere al desfasurarii socio-istorice, junimismul este inteles, in paginile de fata, atat ca un ecou al moderatiei realismului, cat si ca rezultat al modelelor clasicismului si a celui european, militand pentru o limba clasica si o deontologie a criticii literare.
Asadar, reperele pe care le pune la baza autorul se inscriu pe o paleta foarte larga a discursului de tip criticist si istorico-literar, iar cercetarile facute se finalizeaza intr-o carte bine documentata si specializata, care se constituie intr-un instrument necesar tuturor celor care se dedica cercetarii literare si scrisului, in general. Recursul la acest tip de istorie este justificat de Dan Manuca la inceputul volumului, printr-un motto semnat de figura centrala a junimismului, Titu Maiorescu: "Fiecare om este produsul timpului sau si chiar daca el incearca sa-si depaseasca epoca si sa creeze un ideal, acesta nu poate fi (daca este un ideal adevarat si nu o himera) decat numai o combinatie de elemente care exista in timpul sau".
Finalizand discursul acestei noi carti trecute in bibliografia personala, Dan Manuca apreciaza: "Ca orice grupare politica, Junimea s-a straduit sa recruteze in tabara sa cat mai multi partizani, cu deosebire din randul tinerilor(...). De la sine inteles ca prin intreaga ei atitudine, Junimea nu putea provoca decat iritare, ceea ce de altfel a si urmarit. Nu a facut insa din aceasta un secret, ci, dimpotriva, a tinut sa o afirme public, tocmai pentru a spori si mai mult exacerbarea, poate si din dorinta de a verifica taria opiniilor proprii in confruntare cu adversarii. (...) Dar motivul de capetenie pentru care junimistii au cautat sa fie cat mai provocatori cu putinta este de ordin sociologic. Pentru ei, rostul criticii sta in a dezbate deschis problema literaturii in fata publicului, ajutandu-l sa-si formeze o opinie si sa-si indrepte astfel preferintele intr-o anumita directie. (...) Este adevarat ca, prin distantarea pe care o presupunea, zeflemeaua inlesnea impartialitatea si implicit judecata de valoare, care gasea un teren prielnic prin libera ei manifestare. Dar este si mai adevarat ca zeflemeaua nu a menajat nici o susceptibilitate; dimpotriva, ea a avut insusirea sa provoace poate cea mai profunda nemultumire, atat printre scriitori, cat si printre cititori. De fapt, era ceea ce s-a si urmarit: Junimea atragea astfel atentia asupra ei, punandu-si adversarii in inferioritate".
Suntem in fata unui argument bine ales si avem posibilitatea de a intelege, prin aceasta carte, atat geniul eminescian, talentul de narator al lui Creanga, cat si perenitatea operelor unor alti mari scriitori ai vremii care sunt indestructibili, legati de fenomenul junimist, si de care suntem legati, la randul nostru, noi cei de acum.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1372 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018537 (s)

loading...