Psalmul 101: O rugăciune specială pentru toți creștinii

Psalmul 101 este o rugăciune care vine în ajutor oamenilor aflați în nevoie, celor care suferă, celor bolnavi sau celor care sunt victimele unor probleme create de dușmani.

Se spune că această rugăciune ne ajută să scăpăm de pericolele care ne amenință. Așadar, pentru cei ce se tem că ar putea întâmpina astfel de necazuri în viețile lor, acest psalm este soluția perfectă.

Ce fel de rugăciune este Psalmul 101

Psalmul reprezintă dialogul nostru cu Dumnezeu, din viața de zi cu zi, experiența conviețuirii noastre cu El. Astfel, înțelegem că această rugăciune nu ilustrează numai momentele când ne închinăm sau când ne implicăm în activități religioase.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Aceasta apare ca rugăciunea omului sărac sau păcătos, mai bine spus, care își recunoaște cu patimă și căință, supărările și greșelile în fața Domnului.

Psalmul 101: Rugăciunea omului suferind

La începutul psalmului este vorba despre o strigare, însă Sfântul Ioan Gură de Aur spune că aceasta „nu numeşte intensitatea glasului, ci dispoziţia minţii”. Putem înțelege că acea strigare nu reprezintă rugăciunea făcută din obicei, ci rugăciunea care vine din inimă, dintr-o nevoie apăsătoare de Dumnezeu. Întorcerea feței poate fi o referire subtilă la un obicei vechi prin care păgânii, necredincioșii își întorceau fața de la cei care se rugau la Dumnezeu pentru a nu-i vedea sau auzi.

Următoarele versete ilustrează suferința intensă prin care trece credinciosul.

„Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!

Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!

În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!

Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.

Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.

De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.

Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.

Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.”

În versetele care urmează sunt înfățișate chinurile aduse de cei cu care credinciosul care se roagă are ceva de împărțit. Se spune că deși omul duce lipsa celor „d-ale gurii”, dacă este binecuvântat cu Duhul sfânt acesta îi este suficient pentru a-și continua existența.

Sfinții Părinți afirmă „Şi dacă se naşte în inima lui bucuria Duhului, aceasta hrăneşte sufletul şi îngraşă trupul şi le întăreşte pe amândouă, încât nu se mai moleşesc şi nu mai slăbesc în putere […]. Unul ca acesta vine degrabă la puţinătatea hranei şi a băuturii. Căci lacrimile i se fac lui Pâine. Şi aşa ajunge să se hrănească cu Duhul Sfânt”.

„Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.

Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,

Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.

Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.

Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.

Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.

Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.

şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.

Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.”

Psalmul se încheie cu o mulțumire și un omagiu adus la adresa lui Dumnezeu.

„Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.

Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.

Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.”

Psalmul 101 este cea mai potrivită rugăciune pentru credincioșii care își admit păcatele, se roagă din inimă și înfățișează căință, mai ales atunci când se află într-un impas.