News Flash:

Putina muzica intr-o lume de zgomote

7 August 2000
1615 Vizualizari | 0 Comentarii
•"Atunci cand esti cinstit cu tine si cu cei din jur, de cele mai multe ori nu reusesti" •"Un om care spune lucrurilor pe nume este considerat nebun sau trebuie eliminat"

Teatrul liric iesean nu a dus niciodata lipsa de mezzo-soprane valoroase. Viorica Cortez, Mihaela Agache, ca sa dam doar doua nume, au dus faima scolii iesene de canto peste hotare. De cativa ani, alaturi de Evredica Filipovici, s-a afirmat tot mai mult Anca Violeta Paraschiv, o mezzo-soprana cu o prezenta scenica si o intindere vocala de invidiat. Calitatile sale interpretative au facut-o remarcata si peste hotare, dovada fiind invitatiile pe care le primeste de la diferite opere.
- Cine este si ce gandeste Anca Violeta Paraschiv, in fata careia se afla un viitor deosebit?
- Am terminat conservatorul din Iasi in 1997. Am inceput canto la varsta de 14 ani, cu o profesoara extraordinara, Felicia Tarnavschi. Si tot la acea varsta am inceput si lectiile de pian. De asemenea, basul George Popa m-a ajutat foarte mult. Sansa mea a fost ca, atunci cand am ajuns la Opera Romana din Iasi, in 1990, sa ma bucur de intelegerea maestrului Corneliu Calistru, care a ajutat foarte multi tineri. M-a incurajat intotdeauna si vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale. Va dati seama ca daca un director de opera nu te intelege si mai este si prim-dirijor, atunci este foarte rau. Un noroc pe langa atatea ghinioane.
- Sunteti una dintre artistele care au avut sansa ca inca de la o varsta frageda sa jucati in roluri mari.
- Foarte mult timp am luptat, si lupt in continuare, pentru a nu renunta, in ciuda vicisitudinilor, la aceasta profesie extraordinar de frumoasa. La patru ani imi doream sa ajung cantareata de muzica usoara, dar intalnind-o pe profesoara Felicia Tarnavschi mi-a spus ca ar fi mai bine sa fac opera, pentru ca am o voce frumoasa si o intindere mare, calitati cu care nu se pot lauda multi. Ce am avut de spus am cam spus la Opera Romana din Iasi. Am trecut de la roluri mici, la roluri mari, cum a fost Carmen (un vis al meu care s-a implinit). La sfarsitul acestei stagiuni am debutat in opera "Samson si Dalila", jucand rolul Dalilei.
- Vorbeati de vicisitudini. La ce va referiti?
- Ca toti artistii din Romania, ma confrunt si eu cu lipsa banilor. Am un salariu extrem de mic - 1,7 milioane de lei; in afara de faptul ca nu avem casa, nu avem cum sa ne facem o garderoba potrivita, nu avem nici cu ce sa ne cumparam mancare. Un artist trebuie sa fie mereu in forma. Asta nu o poti face oricum. Suntem descalcifiati si vai de capul nostru. Adeseori ajungem in situatii de cersetorie in stil modern, cum o numesc eu. In plus, tatal meu a decedat dupa o boala crunta.
Cand apari pe scena, colegii, regizorii, dirijorul si, nu in ultimul rand publicul, asteapta sa fii extraordinar. Cum poti sa fii extraordinar cand ai o mama care munceste din greu sa-si plateasca intretinerea, lumina si altele. Toti avem probleme. Multi mi-au spus sa-mi schimb profesia. Nu inteleg de ce ar trebui sa las la o parte o munca de o viata pentru ca am un salariu foarte mic. Atunci cand esti cinstit cu tine si cu cei din jur, de cele mai multe ori nu reusesti. Eu vreau sa ma numar printre acei care reusesc, chiar daca ma bazez pe munca mea, pe forta mea de a trece peste toate necazurile. De cate ori am fost la concursuri internationale, am observat un lucru: problemele oamenilor de acolo sunt legate de plictiseala care ti-o da viata buna pe care o duci. Nu mai stii cum sa-ti cheltuiesti banii, cum sa-ti petreci timpul. Cei cu talent au un salariu pe masura si nu se confrunta cu lipsa banilor.
- Razbate revolta din cuvintele dvs.
- Sunt o nemultumita, deoarece am trecut prin multe si am vazut nenumarate nedreptati. La conservatorul din Iasi, de exemplu, lucrurile sunt incurcate. Se incearca trecerea sub tacere a anumitor lucruri, pentru ca este o chestie de fatada, comunista. In momentul in care cineva zice ca-ti face un bine, de fapt, nu-ti face un bine; dar profesorii de la conservator sunt obligati sa-ti faca un bine, pentru ca de asta sunt profesori. De foarte multe ori, problema se pune in felul urmator: ti-a facut un bine, atunci niciodata sa nu vorbesti despre felul lui oribil de a fi. Asa mi s-a intamplat si mie cu o profesoara, foarte buna din punct de vedere profesional, dar care lasa mult de dorit ca om. Mult timp am tacut, platind un tribut pe care l-au platit foarte multi fosti si actuali colegi. Un profesor de la conservator, pentru a face ore cu tine, iti cere bani, desi el este obligat sa faca aceste cursuri. Daca nu-i duci cadouri constand in diferite obiecte, de cele mai multe ori de o reala valoare, nu are ce discuta cu tine. Foarte putini studenti si chiar absolventi au curajul sa spuna acest lucru, de teama sa nu fie persecutati.

Acum, nu te asculta nimeni

- Inca de la inceputul studentiei ati cantat si la opera.
- In 1993 am ajuns solista. Am facut roluri mici si roluri mari. Am fost destul de prudenta sa nu fac roluri mari de la bun inceput, pentru ca astea duc la terminarea vocii. Daca ai terminat cu vocea, nu se mai uita nimeni la tine. Viata asta pe care o ducem este un cimitir imens, care ne-a adus la capatul rabdarii. Mi se spunea de foarte multe ori: "Draga, cand urci pe scena, trebuie sa uiti de toate necazurile". Eu eram studenta si nu mancam cu saptamanile; un covrig si o cana cu ceai. Daca urc pe scena si ma roade foamea, nu pot sa iau acutele la fel de bine ca atunci cand sunt satula. Probabil ca asta este blestemul nostru, sa vorbim in vant. Inainte de '89, daca vorbeai, te arestau; acum, nu te asculta nimeni. Pana la urma, vorba tatalui meu, tot violenta rezolva ceva.
- Cunosc destui artisti care, nemultumiti de conditiile din tara, s-au stabilit in strainatate. Dvs. nu plecati?
- Nimeni, absolut nimeni, nu ar vrea sa stea aici in saracie, in disperarea care te aduce in pragul nebuniei. Ni se spune sa nu facem galagie, sa fim docili, usor de manuit si supus. Un om care spune lucrurilor pe nume este luat drept nebun sau trebuie eliminat. Toti am vrea sa plecam de aici. Ca sa ramai in strainatate trebuie sa ai relatii. Cand ajungi acolo si spui ca esti din Romania, strainul stie ce vrei. De curand, am facut un turneu in Spania si am stat de vorba cu impresarul acestui turneu. Intreband-l de burse, am observat in privirea acestei persoane ca din moment in moment astepta sa o intreb daca pot ramane si eu acolo. Nu am facut acest lucru, pentru ca nu-mi place sa fortez nota. Tot ce realizez trebuie sa aiba o armonie. Cel mai tare imi este teama ca, atunci cand voi imbatrani si voi privi in urma, sa spun cate am sa-mi reprosez: uite de cate ori am fortat nota si poate nu era cazul. Eu vreau sa-mi urmez drumul intr-o armonie, daca se poate numi asa, dar totul este o discrepanta si zgarie pe suflet. Viata nu mai are muzica, ci doar zgomot.
- Vad aici trei invitatii: una la Concursul International de Canto de la Toulouse (Franta), alta la Concursul International de Canto de la Bilbao (Spania) si cealalta la Concursul International de Canto de la Hertogenbosch (Austria). Veti participa?
- La primul dintre acestea, cel din Franta, ar trebui sa plec la 15 septembrie. Din pacate, nu am bani si sunt si acum in cautare de sponsori. Dar, multi sponsori sunt interesati de paradele de moda sau de sport. De multe ori mi s-a soptit la ureche: "Daca ai fi model, ar fi altceva"... Asa incat deplasarea la aceste concursuri, care ar fi de un real folos pentru cariera mea muzicala, sta sub semnul incertitudinii.
Magda OLTEANU

Redactia ziarului "Ziua de Iasi" isi anunta disponibilitatea de a contribui la sponsorizarea unei deplasari a Ancai Violeta Paraschiv, sperand ca si alti iubitori de arta din Iasi o vor ajuta sa ne reprezinte la aceste prestigioase manifestari internationale.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1460 (s) | 22 queries | Mysql time :0.034322 (s)