News Flash:

Radicalii liberi    

7 Decembrie 2017
289 Vizualizari | 0 Comentarii
Sorin Rosca Stanescu

In Romania, strada se radicalizeaza. Cand spun strada, ma refer la acele persoane fizice si la acele ONG-uri care, intr-un mod relativ frecvent, initaza miscari de protest si participa la ele, protestele circumscriindu-se, cel putin declarativ, luptei anticoruptie, pastrarii intacte a statului de drept si nesubordonarii Justitiei. Daca acestea sunt obiectivele reale sau nu, aceasta este o dilema care va continua sa framante opinia publica. Daca Romania este sau nu expusa unor atacuri cum sunt cele reclamate de demonstranti, din nou trebuie sa stabilim cu certitudine. Dar indiferent de raspunsul la intrebarile de mai sus, un fapt este cert. Un grup relativ restrans de cetateni s-a radicalizat si are tendinta de a radicaliza grupuri mai mari. Sa analizam ultimele evenimente din aceasa perspectiva.

O parte consistenta a societatii considera ca nu avem in acest moment un stat de drept functional. Dupa ce a fost votata democratic o majoritate parlamentara, acesti romani asteapta schimbari tocmai in sensul de a inlocui statul politienesc sau statul paralel sau statul nedrept cu ceea ce societatea moderna intelege printr-un stat de drept. Aceeasi majoritate a cetatenilor care a obtinut castig de cauza in alegeri, considera ca statul a ramas la fel de corupt, daca nu cumva este si mai corupt decat in urma cu 10-15 ani. Si ca trebuie facut ceva in sensul combaterii acestui fenomen. In fine, tot ei, oamenii reprezentand aceasta majoritate, cred ca Justitia este subordonata politic si asa a fost in ultimii 10-15 ani si ca trebuie facut ceva pentru ca judecatorii, cei care sunt responsabili de aplicarea actului de Justitie, sa poata actiona supusi unui numar mai mic de constrangeri, dar unor exigente mai mari in ceea ce priveste responsabilitatea.

In timp ce, cu chiu cu vai, majoritatea parlamentara rezultata din alegerile de acum un an incearca sa materilizeze aceste deziderate si solicitari ale celor ii garanteza statutul, o minoritate alcatuita din cetateni care nu au votat sau din cetateni care s-au prezentat la vot dar au sustinut partide care au pierdut alegerile, devine din ce in ce mai frustrata, se manifesta din ce in ce mai vizibil si se radicalizeaza din ce in ce mai mult.

Nu ma refer, fireste, in prima ipostaza, la 55% dintre cetatenii cu drept de vot ai Romaniei iar in a doua ipostaza la diferenta de 45%. Sunt constient de faptul ca nu toti s-au prezentat la vot. Din acest motiv, legitimitatea reala a celor aflati la putere este mult sub procentul rezultat la capatul procesului electoral. La fel cum legitimitatea opozitiei este si ea mult sub procentul reprezentarii acesteia in Parlament. Exista asadar o masa imensa de cetateni, care nu s-a exprimat la vot, dar intre scrutinuri are legitimitatea de a  se pronunta si de a se manifesta intr-un sens sau altul. Fie sustinand majoritatea, fie luptand impotriva acestei majoritati. Asa se ajunge de altfel uneori in statele democratice ale planetei la schimbari de paradigma politica chiar in interiorul unui ciclu electoral. Asa s-a intamplat si in Romania cand, desi a existat o majoritate de Stanga, a fost instalat un guvern asa-zis tehnocrat, condus de Dacian Ciolos, care a administrat tara mai degraba prin masuri de Dreapta.

Romania trece printr-o serie intreaga de transformari, unele accelerate, asa cum si trebuie sa se intample cu o tara, care doar cu 27 de ani in urma a iesit din prapastia comunista. Un ritm accelerat insa al schimbarii poate creea excrescente, poate favoriza aparitia monstrilor sociali sau politici si poate genera si aparitia unor miscari extremiste. Este exact ceea ce se intampla astazi in aceasa tara.

Opozitia se simte frustrata in Parlament. Uneori, pe buna dreptate. Mai ales in conditiile in care majoritatea PSD plus ALDE, din dorinta de a-si impune cat mai repede punctele de vedere si a-si implementa politicile, ignora minoritatea parlamentara si, prin tot felul de tertipuri, nu permite dezbaterea si adoptarea, atunci cand este cazul, a amendamentelor facute de senatorii si deputatii opozitiei. Aceste fenomen devine cu atat mai important cu cat in acest moment opozitia insasi este foarte slab pregatita, asi spune necalificata pentru a actiona profesionist si eficient in forul legislativ. Ar trebui ca fiecare partid de opozitie sa dispuna – si nu doar declarativ si formal – de comisii de specialitate, conduse de specialisti si nu de politruci, alcatuite din oameni bine pregatit in domeniile respective si capabile sa formuleze critici bine articulate la adresa guvernantilor si sa propuna politici alternative. Acest lucru nu se intampla. Realitatea trista este ca opozitia da dovada in Parlament de mult prea mult amatorism. Fapt speculat de parlamentarii majoritatii.

Deci frustrarea in Parlament creste si atinge cote de nervozitate. Parlamentarii Opozitiei dau tonul depasirii nivelului normal al unei dezbateri politice si recurgerii la violente. Mai intai de tip verbal si, apoi, chiar de tip fizic.

Ei bine, exemplul dat de aceasta minoritate parlamentara neprofesionista, nepregatita pentru a face opozitie, frustrata, agitata, dezbinata, anarhica in manfestarile ei din Legislativ, a dat tonul unor procese similare in randul a ceea ce am putea numi opozitia civica.

Numarul cetatenilor care au votat in favoarea opozitiei, adunat cu numarul cetatenilor care nu s-au prezentat la urne este imens. De ordinul milioanelor de persoane. Asa cum este si firesc, guvernarea, mai ales atunci cand este inconsecventa , cand face greseli vadite, cand are ezitari impardonabile si cand isi aplica singura motiuni de cenzura, pentru a-si darama propriul Executiv, se erodeaza si tendinta de fiecare data este ca, treptat, sa piarda sustinere populara in favoarea opozitiei. Nici acest fenomen tipic unor democratii consolidate nu se intampla in Romania de azi decat in mica masura. Daca opozitia din Parlament este inconsistenta, inconsistenta este si opozitia din strada. Daca opozitia din Parlament este frustrata, devine din ce in ce mai nervoasa si isi pierde din ce in ce mai des controlul, exact acelasi fenomen se extrapoleaza si in ceea ce priveste opozitia societatii civile.

Avem acum toate ingredientele din care se prepara de obicei atitudini sau chiar grupuri si organizatii de tip radical. Sau extremist. Si cum altfel ar putea fi caracterizate cateva atitudini, gesturi si fapte atat ale opozitiei parlamentare cat si ale opoziiei din strada? Sa le enumeram.

1). Organizarea de manifestatii neautorizate legal, neasumate de o entitate anume sau de un numar de entitati, astfel incat excesele si violentele nu ar putea fi imputate de catre autoritati decat eventual unor persoane fizice alese aleatoiu.

2). Utilizarea unor sloganuri violente, in special prin atacuri si injurii impotriva unor persoane.

3). Netolerarea la aceste manifestatii a unor participanti, nu neaparat cu puncte de vedere alternative, dar cu diferente oricat ar fie ele de mici de opinie.

4). Agresarea oamenilor care asigura ordinea acestor manifestatii ilegale, asa cum s-a intamplat si recent in cazul echipajelor ecvestre. De aici si replica mea ”dar cu caii ce-ati avut?”

5). Hartuirea, facuta tot prin mijloace ilegale, a unor persoane de catre varfuri ale acestor grupuri radicale, cum este de pilda un individ pe nume Malin Bot.

6). Atacarea violenta, chiar si in templul cartii, a unor personalitati din cultura, din politica sau din presa, care isi manifesta alte puncte de vedere decat cele exprimate de radicalii liberi.

7). Manifestari neconforme in Legislativ a unor parlamentari, reprezentanti ai opozitiei si care recurg acolo la gesturi, la fapte si la un limbaj specific in cel mai bun caz strazii si in niciu caz unui for parlamentar.

8). Extinderea acestor forme de violenta in limbaj, gestica si comportament si in cadrul dezbaterilor televizate, posturile de stiri ele insele transformandu-se in instrumente din ce in ce mai agresiv combatante.

9). Transferarea acestui tip de razboi rece, incurajat de unii actori politici iresponsabili, si in mediul online, care, la randul sau, devine in ce in ce mai violent.

Toate aceste fenomene, carora le putem adauga multe altele, au creat in Romania un climat de razboi rece intre principalii actori politici, care a condus la radicalizarea unor grupuri socio-profesionale, a grupurilor diferite de ONG-uri si de persoane. Radicalii liberi sunt din ce in ce mai numerosi, din ce in ce mai agresivi si pun in pericol in plan intern stabilitatea politica a Romaniei si insasi democratia, atata cata e, iar in plan extern, afecteaza grav imaginea acestei tari.

Intr-o democratie reala, consolidata, patidele politice, organizatiile de tot felul si cetatenii sunt liberi sa-si manifeste opiniile si sentimentele, fara sa primeasca pentru asta un pumn peste gura, dar, in acelasi timp, nimeni nu este liber sa se comporte ca un radical scapat de sub control si in niciun caz nu pot fi tolerate miscarile de tip extremist. Realitatea este ca Opozitia politica slaba, dar din ce in ce mai isterica din aceasta tara, tine sa dea nastere unor monstrii ai societatii civile. Si de aici pana la anarhie nu mai este decat un pas. Atata timp cat autoritatile sunt slabe si ezita sa actioneze conform legii.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romania ong parlament psd alde parlamentarii opozitiei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1473 (s) | 21 queries | Mysql time :0.035597 (s)