Scriitori

Ratacirile lui Mihai Eminescu odata cu revenirea in tara

Publicat: 11 iun. 2014
3
In prima parte a anului 1875 a pus ordine in biblioteca si a propus imbogatirea ei cu manuscrise si carti vechi romanesti. Tot in acest an a inceput traducerea din germana a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creanga in societatea Junimea. Ramas fara serviciu, Eminescu a primit postul de corector si redactor al partii neoficiale la ziarul local Curierul de lasi, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fara semnatura. A frecventat cu regularitate sedintele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creanga in bojdeuca sa. A facut un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, s-a imprietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a ramas, insa, idolul sau.
In 6 martie, intr-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Invatamantului, a inaintat o lista bogata de tiparituri si manuscrise vechi pentru achizitionare, iar in 14 martie, in cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferinta pe care a tiparit-o in Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influenta austriaca asupra romanilor din principate.

Vezi si Mihai Eminescu in postura de sufleor si copist 

In 26 mai a inaintat Ministerului un raport elogios asupra unei carti didactice alcatuita de Ion Creanga si altii. In 3 iunie, schimbandu-se guvernul, Eminescu a fost pus in disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013. In 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus functia de revizor scolar pentru districtele Iasi si Vaslui. In 22 iunie, prin raportul sau catre Ministerul Invatamantului, D. Petrino a cerut ca Eminescu, fost bibliotecar, sa fie urmarit pentru obiecte si carti „sustrase“. Ministerul a inaintat raportul Parchetului din Iasi.
In 1 iulie a fost invitat sa-si ia in primire noul post de revizor, iar in ziua urmatoare a predat biblioteca lui D. Petrino, autorul brosurii criticate de Eminescu prin articolul sau O scriere critica. Tot in aceasta vreme a fost inlocuit si la scoala, din cauza grevei declarate de elevii unor clase. In 10 august a inaintat Ministerului un raport asupra constatarilor facute cu ocazia conferintelor cu invatatorii din judetul Iasi. A remarcat pe institutorul Ion Creanga de la Scoala nr. 2 din Pacurari, Iasi. In 15 august s-a stins din viata la Ipotesti, mama poetului, Raluca Eminovici.

Vezi si Se implinesc 85 de ani de la dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu din Fundatie. Iata povestea  
In 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a scolilor din judetul Vaslui, iar in 17 decembrie, judecatorul de instructie in cazul raportului inaintat la Parchet de catre D. Petrino, a declarat ca „nu este loc de urmare“. In 20 septembrie 1877, i-a comunicat lui Slavici ca se simte din ce in ce mai singur, iar in 12 octombrie a precizat, catre acelasi, ca Iasii i-au devenit „nesuferiti“. In a doua jumatate a lunii octombrie, fiind invitat sa intre in redactia ziarului Timpul, Eminescu a parasit Iasii si a venit la Bucuresti, unde s-a dedicat gazetariei.
In 6 august 1879, a murit Stefan Micle. Vaduva lui Micle a venit la Bucuresti si l-a rugat sa intervina pentru urgentarea pensiei sale. Impreuna au facut planuri de casatorie nerealizabile.

Vezi si Ipoteza-soc in cazul mortii lui Eminescu  

Intr-o scrisoare din 1880 catre Henrieta, sora sa, s-a plans ca are mult de lucru si ca este bolnav trupeste, dar mai mult sufleteste. Din partea familiei a primit numai imputari, in special adresate de tatal sau. Nu a avut nici timp, nici dispozitie sa-l felicite macar pe Matei, care-i trimisese invitatie de nunta. Nu a publicat decat o poezie. Negruzzi ii scrie imputandu-i ca nu-i mai trimite nici o colaborare. A renuntat la casatoria proiectata cu Veronica Micle.
S-a reintors in tara, traind la Iasi intre 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iasi. A continuat sa publice in Convorbiri literare. A devenit bun prieten cu Ion Creanga, pe care l-a determinat sa scrie si l-a introdus la Junimea. Situatia lui materiala era nesigura; a avut necazuri in familie (i-au murit mai multi frati, i-a murit si mama). S-a indragostit de Veronica Micle.
In 1877 s-a mutat la Bucuresti, unde pana in 1883 a fost redactor, apoi redactor-sef (in 1880) la ziarul Timpul. A desfasurat o activitate publicistica exceptionala, care i-a ruinat insa sanatatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafarul etc.).
Nu a publicat nici o poezie in tot timpul anului 1882. In schimb a citit in mai multe randuri „Luceafarul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus in germana, in sedintele Junimii de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori in casa la Maiorescu. In 1 ianuarie, la gazeta, Eminescu este flancat de un director si un comitet redactional care urmau sa-i tempereze avantul sau polemic. Reorganizarea redactiei este insa inoperanta, fiindca poetul continua sa scrie in stilul sau propriu. In 13 septembrie, in absenta poetului, probabil, se citesc „iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu” in casa lui Maiorescu.
In luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme in spital. In lipsa lui se citeste la Maiorescu, in doua randuri, „Luceafarul” in limba germana.




Adauga un comentariu