News Flash:

Reantalnire cu "revizorul" Gogol

16 Iulie 2001
1226 Vizualizari | 0 Comentarii
"Ce anume reprezinta aproape fiecare dintre nuvelele lui? O comedie care incepe cu prostii, continua cu prostii, se termina cu lacrimi si care, in cele din urma, se cheama viata." V. G. Belinski Anul trecut, universitarul iesean si criticul literar Emil Iordache oferea circuitului cultural romanesc ultima parte a unei lucrari de referinta: publica, la Polirom Iasi, traducerea volumului al treilea al importantului "Jurnal de scriitor", semnat de F. M. Dostoievski. N-a trebuit sa treaca prea mult timp si ne-am ales, in traducerea aceluiasi Emil Iordache, cu o alta opera de capatai: cea a lui N. V. Gogol. Saptamana aceasta, Polirom a dat librariilor volumul al doilea (din cele trei) al scrierilor clasicului rus, cu un continut substantial: "Nuvele si teatru". Dupa aparitia primei carti, continand celebrele scrieri gogoliene "Serile in catunul de langa Dikanka" si "Mirgorod", si in asteptarea celei de-a treia, in care ni se pregateste la fel de celebrul text "Suflete moarte", precum si un studiu, intitulat "Enigmaticul Gogol", acest al doilea volum, mirosind proaspat a cerneala si lac de coperta, are in centrul sau inconfundabila piesa de teatru "Revizorul", incadrata, in deschidere, de sapte nuvele, la fel de importante (intre care "Nevski Prospect" este chiar coplesitoare, ca si "insemnarile unui nebun"), si o alta opera dramaturgica, surprinzatoare si iradianta - "Casatoria". in plus, contributia speciala a lui Emil Iordache, dincolo de o actualizare necesara a textelor lui Gogol, consta in redactarea stiintifica a unei serii de note, aproape indispensabile pentru o comprehensiune cat mai completa a acestor scrieri. Pornind de la explicatii etimologice, continuand cu precizari tinand de istoria si civilizatia ruseasca si incoronand cu elemente de hermeneutica si filosofie, Emil Iordache aduce acele precizari care integreaza universul gogolian in constiinta unui cititor aplicat, deschis si interesat. Sunt la fel de convins ca si studiul dedicat "Enigmaticului Gogol" (pe care-l astept si din curiozitate, si care va aparea zilele acestea in cel de-al treilea volum) va aduce multe lamuriri asupra "enigmaticului Gogol", unul dintre cei mai "grei" - din punct de vedere literar, dar si biografic - autor al intregii culturii slave. Daca acestui volum ii vom dedica o parte din zambetul nostru, cu mici grimase fata de toate intamplarile cu care ne vom confrunta, va fi poate si pentru argumentul pe care insusi Gogol il face public, si pe care Emil Iordache il tipareste pe ultima coperta: "Pricina acelei veselii care s-a facut remarcata in primele mele scrieri se explica printr-o anume necesitate sufleteasca. Ma incercau accese de deprimare, inexplicabile chiar pentru mine insumi, care proveneau probabil din starea mea bolnavicioasa. Ca sa ma distrez, nascoceam toate lucrurile comice de care eram in stare". Relevant, cu elemente de tragism, acest scurt citat tine locul oricarei alte continuari, si poate chiar si celor spuse inainte. Cu specificarea ca, indiferent de anotimp, Emil Iordache pregateste, mereu, cate ceva... Liviu Apetroaie
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1517 (s) | 22 queries | Mysql time :0.027776 (s)