News Flash:

Reportaj halucinant in canalele municipiului

8 August 2005
1173 Vizualizari | 0 Comentarii
•In canalele din centrul municipiului isi traiesc viata amarata mai multi tineri, care-si petrec majoritatea timpului drogandu-se •La zece metri sub pamant, acestia impart mancarea si somnul cu sobolanii •Nimeni nu i-a controlat vreodata si nici autoritatile nu se arata interesate de acest fenomen •Daca nu este paine, este aurolac; viata tinerilor de sub pamant este mai mult halucinatie decat realitate •Daca ar avea posibilitatea sa se angajeze, boschetarii declara ca s-ar face chelneri, paznici de noapte sau vanzatori la chiosc Exact in centrul municipiului, pe bulevardul Independentei, sase tineri isi duc zilele la cativa metri sub pamant, intr-un canal. In miezul zilei, Gheorghita Ciucic, in varsta de aproximativ 20 de ani, mananca cu pofta dintr-o limba de vaca gasita la un tomberon de gunoi. "Am pus-o intr-un frigider mai intai ca sa inghete un pic. Nu prea pot sa o mananc daca miroase", a spus tanarul care molfaia cu pofta limba de vaca. Viata tinerilor care traiesc in canal se invarte in jurul "casei", pe o distanta de maxim cateva sute de metri. De mai bine de sapte ani, cei sase tineri care locuiesc in canal muncesc pe la chioscurile din piata Independentei, castigand cativa lei noi pentru a-si cumpara mancare si aurolac. Dupa ce boschetarii s-au adunat, acestia i-au condus pe reporterii ZIUA de Iasi in canal, unde la aproximativ zece metri sub pamant acestia isi impart mancarea si somnul cu sobolanii. Halucinatiile aurolacului La patru metri sub bulevardul Independentei lumina inca ajunge prin gura canalului, care este deschis din cauza caldurii. La aceasta adancime, tevile de apa calda emana o caldura greu de suportat pentru cineva care nu este obisnuit cu atmosfera de sub pamant. Mirosul din canal este exact acela al unui WC stricat, insa cei care locuiesc inauntru par sa nu simta nimic din toate acestea. La intrarea reporterilor ZIUA de Iasi in "casa" lor, cei care dormeau s-au trezit, lasand sa se vada pe fata lor mirarea. In scurt timp insa, cei trei tineri care s-au trezit isi incep ritualul de dimineata. Desfunda sticla de aurolac, toarna in punga, si respira adanc substanta care ii ameteste. "Trece altfel timpul cand luam aurolac. Cand respiram simtim ca nu ne mai este foame. Visam, vorbim cu statuile si ele ne raspund, iar daca dorim putem sa ridicam masinile numai daca ne uitam la ele", a spus, in timp ce tragea din punga, Radu Andrei, un tanar de 20 de ani. Dupa ce s-au trezit cu totii, s-au lipit de perete si au inceput sa se ameteasca cu lichidul din punga. Nimic nu mai avea importanta pentru ei, poate doar o tigara oferita de un alt boschetar. Aurolacul si-l procura de la un magazin de chimicale, vanzatoarea cunoscandu-i pe tineri. "Cumparam cu 65 mii lei kilogramul de aurolac. Asta ne ajunge doua zile la doi oameni. Problema e ca punga se usuca la trei minute si trebuie sa turnam din nou, si asa se consuma mai repede", a povestit Costel Scripcaru, un tanar in varsta de 24 de ani. De la locul unde tinerii dorm pe cateva paturi gasite prin gunoaie, scarile coboara si mai adanc in pamant. Reporterii ZIUA de Iasi au fost condusi de boschetari pe cateva tevi catre Policlinica nr. 1, locul in care acestia se spala. La zece metri sub pamant si la cateva sute de metri de gura de canal, aerul este foarte rarefiat si fierbinte. Singurul mod de deplasare este pe o conducta ingusta si pe un intuneric total. Sobolanii si gandacii colcaie si nici nu se feresc de tinerii care se deplaseaza pe tevi. "Noi stam aici numai vara, pentru ca iarna este frig. Iarna mergem in Tudor Vladimirescu, pentru ca acolo sunt alte conditii. Este mult mai cald si nu ne bate nimeni", a mai spus Radu Andrei. Visuri desarte Boschetarii din canal muncesc din cand in cand ca zilieri. Desi ei spun ca muncesc si sunt consecventi, oamenii nu-i platesc aproape cu nimic. "Am muncit ultima data la parintele de la Biserica Banu. Ne-a dat 30 mii lei (3 lei noi) la doi oameni. Ce sa facem cu banii astia?", a spus unul dintre boschetari. Toti cei sase tineri din canal viseaza la un loc de munca, iar locurile de munca ideale sunt cele pe care le vad in restransul lor univers. "Mie mi-ar placea sa vand la un chiosc. Imi place meseria asta", a spus Ionut Stefanescu, unul dintre tinerii care locuiesc sub pamant. Un alt tanar ar dori sa se faca ospatar, insa boschetarii rad de el pentru ca are parul mare si slinos, iar nimeni nu l-ar dori ca ospatar. Radu Andrei si-ar dori sa se faca paznic de noapte, la fel ca paznicul ce are in grija masinile din parcarea de langa canal. Printre toti tinerii, doar unul singur stie sa scrie si sa citeasca, fiind chiar absolvent de scoala profesionala. "Am terminat la Liceul Sturdza tinichigeria, insa nu mai stiu cand am terminat. As vrea sa muncesc, sa ma pot intretine. Ma uit prin ziare sa caut de munca, iar apoi vad ca s-au ocupat locurile. Nu inteleg de ce mai dau anuntul, daca tot se ocupa", a spus in timp ce respira in punga cu aurolac Radu Andrei. Politistii cunosc faptul ca tinerii dorm in canal, insa nu iau nici o masura, nici pentru si nici impotriva lor. Mai toti cei care dorm in canal sunt batuti de boschetarii de suprafata, insa nimic nu-i opreste sa-si continuie viata in acelasi ritm: aurolac, halucinatii, foame si mizerie. "De zece ani stau in canal si m-am obisnuit de acum. Am stat mai multi ani in centre de plasament, insa am plecat pentru ca sunt cu prietenii mei", a spus Gheorghita Ciucic. Cezar ELISEI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1246 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014401 (s)