News Flash:

Reportaj printre ingeri

14 Mai 2008
6939 Vizualizari | 10 Comentarii
• O noapte petrecuta alaturi de echipajele din masinile Ambulantei Iasi de catre reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI releva clipe necunoscute din viata acestor oameni deosebiti • Dupa o noapte incarcata de evenimente, catre orele diminetii, reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI au avut surpriza sa asiste si la o nastere, chiar in masina Ambulantei • Asistentii, medicii si ambulantierii salveaza vieti ora de ora si traiesc intr-o permanenta tensiune, caci orice moment poate insemna un apel umanitar prin care le este cerut ajutorul • Au readus la viata un barbat, dupa 45 de minute de stop cardiac, au salvat mame, copii, tineri, batrani, doar pentru a mentiona cateva situatii • Datorita lor, sunt mii de oameni care au fost salvati • In editiile electronice www.bzi.ro si www.ziuaiasi.ro, cotidianul BUNA ZIUA IASI prezinta imagini socante surprinse intr-o noapte petrecuta alaturi de echipajele de la Ambulanta

Reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI au petrecut o noapte alaturi de echipajele de la Serviciul de Ambulanta Iasi pentru a vedea cum acesti oameni salveaza ora de ora vietile iesenilor. Uneori, masinile ieseau imediat una dupa alta din curtea Serviciului de Ambulanta. Noaptea s-a incheiat cu o surpriza placuta. Asistenta Mihaela Puha a ajutat la aducerea pe lume a unui baietel. Nasterea a avut loc chiar in masina Ambulantei, in drum spre Iasi. Era un ritm accelerat, mai ales pana la miezul noptii. Primul apel de urgenta. Era ora 20.10 minute. Cod rosu, adica de urgenta maxima. Era vorba de un transfer de la un spital la altul. Starea unei femei internate la Spitalul Parhon s-a inrautatit foarte mult. Trebuia transferata la Clinica III Chirurgie. Echipajul format din asistenta Silvia Nechita, ambulantierul Liviu Nechita, insotiti de un medic, porneste la drum. Emotiile sunt foarte mari, insa ei le pot stapani. "Te incearca fel de fel de sentimente. Uneori degeaba faci tot posibilul. Cineva, de acolo de Sus, are si el un cuvant de spus", a spus in treacat asistenta Silvia. De aceasta data, masina merge cu sirena pornita. Ceilalti participanti la trafic abia daca se feresc. Nu le pasa ca o viata atarna si de cat de prompti sunt ei cand aud sirena Ambulantei. Ajunsi la Spitalul Parhon, pacienta este preluata. Starea era critica. Nu se vorbea aproape nimic. Plutea o tensiune infioratoare. Pana cand femeia, cu un picior amputat si insuficienta renala, a fost lasata pe mana medicilor de la Clinica III Chirurgie. Pana si liftul de aici se auzea sinistru, atat de aproape este moartea in aceste locuri. Din fericire, transferul a fost realizat in timp util, altfel... Intre timp, alte masini plecasera la diverse solicitari.

Sirenele urla

Era ora 22.52. Nici bine nu s-a intors echipajul, caci difuzoarele din Serviciul de Ambulanta rasuna din nou. Un copil de un an si jumatate, din satul Coropceni, se afla in stare grava. In doua minute, echipajul format din asistentul Valeria Lapusneanu si ambulantierul Mihai Ungureanu se afla deja in masina. Pornim spre Coropceni. Pe parcurs, asistenta si-a gasit ragazul sa povesteasca cateva crampeie din viata sa de aici. A readus la viata un barbat dupa ce 45 de minute acesta a fost in stop cardiac. Poate fi un miracol, dar pentru asistentii si medicii de la ambulanta este un fapt cotidian, oarecum. "Au fost cazuri diferite. Imi amintesc de cazul unui barbat in varsta de 44 de ani. Totul s-a intamplat cu aproximativ o luna in urma. Cand l-am vazut, palid, mi-am spus ca nu este de bine. Abia i-am cerut sa se intinda, ca a intrat in stop cardiac. Imediat am trecut sa-l resuscitez. In aceste cazuri, orice secunda este esentiala. Dupa 45 de minute am reusit sa-l salvez. A fost un miracol. A doua zi, cand l-am vizitat la spital, m-a recunoscut. Am vrut sa vad cum se simtea. Mi-a oferit flori, dar i-am spus ca bucuria a fost ca am reusit sa-l salvez. Asta era cel mai important. Sunt cazuri care ma marcheaza, oricat sunt de rezistenta. In fond, suntem si noi oameni. Te doare sufletul, doar vezi durerea. Dar cata bucurie sufleteasca ai atunci cand reusesti sa faci ceva pentru un om", a marturisit, modesta, Valeria Lapusneanu. Alaturi de Mihai Ungureanu, ambulantierul, formeaza, poate, cea mai buna echipa a Ambulantei iesene. Amintirea a fost povestita pe drum catre satul Coropceni, unde se solicitase interventia pentru o fetita de un an si jumatate.

Apel intr-o zona periculoasa


Ora 1.10. Orasul este aproape pustiu. Din cand in cand, cate doi-trei golani puteau fi zariti impleticindu-si picioarele. Apelul a fost facut pentru zona cea mai periculoasa din Iasi, Pacuret. La asemenea solicitari, Politia ar trebui sa fie prezenta. Din fericire, asa si s-a intamplat. Era vorba de un individ de etnie rroma, batut destul de tare, urmele cele mai evidente fiind in zona faciala. Plin de sange, un ins nu cu mult peste un metru este adus de politisti. Era un caz banal, cum adesea se intampla in aceste zone. Echipajul de la aceasta interventie, Mihaela Scanteianu si Sorin Chelciuc au intervenit imediat. Individul este pansat si transportat la Neurochirurgie. Pentru Mihaela a fost un caz usor fata de altele. "Nu conteaza cine este. Tot ce conteaza este ca-i om, iar noi trebuie sa ne facem datoria, indiferent de cum arata", a spus Mihaela Scanteianu. In drum catre spital, Sorin povesteste de peripetiile in zonele cu o populatie numeroasa de rromi. "Uneori esti injurat, nu stii la ce te poti astepta de la ei. Au fost cazuri cand au taiat cauciucurile masinii Ambulantei. Este foarte periculos cand ai solicitari in aceste zone. Dar, ne-am descurcat cu totii", a remarcat Sorin, ambulantierul acestui echipaj. Intre timp, sunt alte cazuri, alte probleme. Masinile de la Ambulanta misuna in permanenta, desi este o noapte de luni, trecute, de acum, de ora 2.00. Unii dintre oameni cauta dinadins durerea.

Chemati la capatul lumii


In jur de ora 2 in noapte. Desi solicitarea are cod verde, o alta masina a Ambulantei zoreste catre Voinesti. Este vorba de un barbat care acuza puternice dureri abdominale si stari de voma. Distanta este mare, drumul infiorator de rau. Masina este noua, cu dotare completa. Dar dupa un an nu va arata prea bine. Pe tura, in jur de 200 de kilometri sunt parcursi. Iar cand este vorba de un caz la sate este crancen. Gropile omoara. Echipajul, Doina Padurariu si Constantin Bucsa, sunt antrenati la astfel de drumuri. Ambii lucreaza de aproape o viata pentru a salva vieti. Amintirile sunt bogate. "Au fost multe cazuri. Pe moment, imi amintesc de o batranica din Larga Jijia. Aceasta statea intr-o casa undeva pe un camp. Am mers pe jos, pe un drum foarte rau. Dar asa am salvat-o, avea un edem pulmonar. Sunt de sapte ani la Ambulanta din Iasi. Imi place foarte mult ceea ce fac. Este ceva deosebit", a povestit Doina Padurariu, in drum catre Voinesti. Ajunsi la caz, in fata portii unde era pacientul, asistenta acorda primul ajutor. A fost un drum foarte lung, iar pentru a ajunge la casa solicitantului, cocotata la capatul satului, a fost ingrozitor pe drumul partial prunduit, cu gropi cat o roata de tractor. Nici pentru unul dintre soferii Ambulantei nu se pune problema de a nu cunoaste foarte bine satele judetului. Barbatul se simtea foarte rau. Avea dureri de apendice. La intoarcere, soferul goneste pe drumul aproape pustiu. "Noi suntem intre ciocan si nicovala. Este greu, dar si frumos. Pot aparea multe complicatii. Este o mare responsabilitate", a precizat Constantin Bucsa. Dupa cateva zeci de minute, pacientul era lasat la Spitalul de Urgente Sf. Ioan.

"Hai, inca putin, rezista, ca va fi bine"

Era ora 3.25. Cod galben. Din comuna Fantanele este facut un apel la Serviciul de Ambulanta. O gravida, la a doua nastere, are dureri mari. Nu se stie mai mult. In trei minute, echipa este in masina si demareaza in tromba. "Nu se stie niciodata. Pot aparea complicatii. Doar cand ajungi la fata locului poti evalua situatia cu o mai mare precizie", a remarcat asistenta Mihaela Puha, una dintre cele mai pricepute asistente cand este vorba si de mosit, dupa cum a soptit una dintre colegele sale. Cuvinte putine. Gandul asistentei era indreptat catre viitoarea mamica. "Hai, inca putin, rezista, ca va fi bine", rosteste Mihaela, ca si cum gravida s-ar afla alaturi de echipaj. Ambulantierul, Zanel Barbacanu, in cei sase ani de cand conduce masinile de la Ambulanta, stie ca urmeaza o dimineata lunga in care va trebui sa aiba si mai mare grija la condus. Gropile, mai ales cand este vorba de o cursa pentru un caz la tara, sunt adevarate pericole, nu doar pentru uzura masinii, dar si pentru pacienti. Soseaua se intinde somnoroasa. Spre ora 4.00, pe marginea soselei se zareau palcuri de oameni. Satele se trezeau.

In zori, un nou suflet


Inca era noapte. In Fantanele, medicul satesc astepta in fata dispensarului cu gravida. Frig, putin vant. Echipajul de la Ambulanta preia femeia. Intrebarile de rigoare. A cata nastere, contractii, control, dureri. "Va rog, intindeti-va. Va doare? Daca va masez va fi mai bine...", spune Mihaela si lasa de inteles soferului ca ar fi bine sa porneasca masina cat mai repede. Dupa cativa kilometri, femeia are dureri foarte mari. Copilasul vrea sa iasa la lumina. Contractiile inca nu sunt puternice. Intre timp, Mihaela ii vorbeste femeii, o maseaza usor, are grija de ea ca si cum i-ar fi o sora. Dupa inca o oprire, situatia este tot mai aproape de punctul culminant. Masina ajunsese la Larga Jijia. Abia iesise din sat. Imediat dupa pod, Mihaela cere lui Zanel sa opreasca. In cateva minute, tine in maini un omulet care scoate primele tipete pe aceasta lume. Lehuza, epuizata, il urmareste pe micut. Era ora 5.25. Soarele se ivise deja de dupa deal. Omuletul este luat in brate de Mihaela si infasat. O caruta trece pe langa masina Ambulantei. Dincolo de masina in care venise pe lume noul suflet, viata isi relua cursul normal. Pentru Mihaela, noul-nascut parea sa fie ca propriul ei copil. Era ca a doua mama a micutului care s-a grabit si a venit pe lume in masina Ambulantei. Zanel dadea la mana cele necesare. Toti trei au rasuflat fericiti. Taie ombilicul, apoi panseaza si il infasa. A fost o nastere fara complicatii. In sfarsit, dimineata, ajuns la Maternitatea Cuza-Voda, echipajul poate rasufla linistit. Copilul si mama sunt lasati pe maini bune. Era in jur de ora 6.30. Se terminase o noapte de salvat vieti cu acesti ingeri. Cei doi erau obositi, insa li se citea fericirea pe chip. O fericire de a fi rezolvat un alt caz. Si pentru ei, meseria aceasta este mai mult decat meserie. Este si pasiune, daruire. Numai asa, fiecare dintre ei a reusit sa formeze cele mai bune echipe ale Ambulantei iesene.

In spatele scenei

Intr-o secunda, pot fi cateva cazuri foarte grave. Oameni care se afla la un pas de moarte. Dar sunt oameni, de cealalta parte, care formeaza echipe foarte bune si salveaza vieti ora de ora. Acesti oameni traiesc intr-o permanenta tensiune, caci orice moment poate insemna un apel umanitar prin care le este cerut ajutorul. Au readus la viata un barbat, dupa 45 de minute de stop cardiac, au salvat mame, copii, tineri, batrani. Aceste exemple sunt o parte infima a muncii lor. Dar despre ei nu se cunosc prea multe lucruri. Sunt modesti. Sunt oamenii din spatele scenei vietii, dar fara de care viata ar fi un si mai mare calvar. Este vorba despre asistentii medicali, ambulantierii, medicii de la Serviciul de Ambulanta. O mana de oameni care salveaza vieti, fara a face din aceasta un motiv de lauda. "Pur si simplu imi place. A salva vieti... Permanent ai cazuri diferite, mereu te confrunti cu o alta situatie. Pur si simplu ma implic si nu ma mai gandesc la nimic altceva decat la caz. Si personalul este foarte bun, cu competente deosebite. Timpul? Nu-ti dai seama cand trece. In momentul cand vezi ca ai facut ceva, ti-a reusit o resuscitare, de exemplu, simti o energie si putere care te schimba. Cazurile deosebite iti raman intiparite toata viata", a precizat dr. Simona Ivascu, coordonatoare. Dr. Simona Ivascu lucreaza de sase luni la Serviciul de Ambulanta, ocupandu-se de coordonarea echipei. Intrase in tura la ora 19.00, ca si ceilalti colegi. Desi a fost o noapte destul de solicitanta, chiar dupa mai bine de opt ore, arata la fel de in forma. La fel si dimineata, la ora 7.00, cand se schimba tura. Aceasta deoarece pasiunea pentru aceasta meserie elimina oboseala.

Ingerii din noapte

Fiecare dintre asistenti sau medici are cate o amintire legata de vreun caz anume. "Imi place ceea ce fac. Sunt zile cand nu mai ai timp nici sa mananci. Abia daca apuci sa mergi la baie. Uneori masinile nici nu mai ajung la sediu. Sunt trimise de pe traseu si la alte cazuri. Este, uneori, o desfasurare de forte ametitoare. Dar ne place. Au fost si pentru mine emotii. Oricat de mult ai incerca sa fie tare, esti impresionata. Totusi, iti pastrezi luciditate deoarece trebuie sa afli, prin telefon, date cat mai precise pentru a sti cum sa iei deciziile", a precizat, intre doua preluari de apeluri, Elena Balteanu. Atat in sala Serviciului de Ambulanta, unde se preiau solicitarile, cat si in curte, mereu exista o tensiune controlata. Totul este bine coordonat incat, in doar cateva secunde, echipajele sunt deja in masina si pornesc. Peste noapte, asistentii pot sa se odihneasca in camere. Dar stau in asteptare. Nici unul nu adoarme, caci in orice moment in toata institutia se aude apelul. Pe loc, sar catre masina, iar din viteza iau fisa cu datele sumare despre locatie si pacient. Raman multe aspecte nescrise, insa pe baza lor, unii oameni sunt acum fericiti, traiesc...

Nastere arhaica

"O gravida, la Mosna, cu ceva timp in urma. Ceea ce am gasit acolo m-a impresionat mult. Era o casa departata de sat, undeva pe un deal. Cand am intrat in casa, am gasit-o pe femeie jos, pe podeaua de... lut. Copilul era inca legat de ea prin ombilic, iar ceilalti copii ai ei stateau speriati pe un patut, nestiind ce se intampla, ce este cu noul lor fratior. Dupa ce am luat masurile necesare, am asezat-o pe femeie pe o targa si, alaturi de colegul ambulantier, am adus femeia pana la masina Ambulantei, asa, coborand dealul", si-a amintit asistenta Doina Padurariu despre unul din sutele de cazuri la care si-a oferit ajutorul si priceperea.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sirenele urla nastere arhaica
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (10)

anonim  | #35077
Cinste lor,celor de la Serviciul de Ambulanta,sant oameni deosebiti care salveaza vieti,pacat ca unii dintre semenii nostri nu inteleg acest lucru.
Indigantu`  | #35078
faina poza..macar daca o luatzi din fatza..jurnalistii lu` peshte! bleah!
Victor  | #35079
Felicitari si Bravo lor! oameni obisnuti ce zilnic fac fapte deosebite. Abulanta si SMURD sunt doua servici carora eu, ca cetatean, le dau premiul de exelenta.
Anul acesta pentru SMURD am donat si cei 2% din impozit.
FELICITARI!
Anonim  | #35080
Cinste lor! Oricand vad o masina a salvarii cu sirene si girofar in functiune imi vine sa plang de emotie.Acestia sunt niste adevarati eroi de care isi bat joc marlanii din toate timpurile de la conducere.Desi nu ii incalzeste cu nimic ar trebui sa aiba si eiun monument al lor.Exact niste ingeri!!!
florin  | #35081
nu ti-as dori sa ai nevoie ca sa te convingi ca te inseli, iar ca sa probezi nu ai cum ! cer scuze de concluzie celor care sunt totusi devotati meseriei !
asistenta  | #35082
Cinste de asta data presei care a prezentat munca grea a asistentelor caci pina acum nu am citit decit lucruri negative despre aceasta categorie socio-profesionala. Populatia in general dupa ce ajunge in spital observa care e activitatea unei asistente; dar ele s-au obisnuit cu indiferenta tuturor celor din jurul lor si f putini pacienti le spun "buna ziua" cind pleaca din spital.Recunosc ca presa a avut un rol imens prin articolele critice scrise la adresa medicilor,prin urmare greu dar sigur au inceput sa-si schimbe mentalitatile.E f greu sa fii desteapta dar sa faci pe proasta in fata dl doctor, sa nu-i ranesti orgoliu, dar in acelasi timp sa -ti mentii prestanta si in ochii bolnavului.Vedeti ca e o meserie intre ciocan si nicovala, trebuie sa ai mult tact si mai sunt si alte aspecte.Presa ar avea un izvor nesecat in directia asta.Am vazut de-a lungul vietii reportaje despre orice alta meserie de pe pamint: de la olar, miner... la astronauti dar despre meseria de asistenta niciodata. Din experienta va spun ca se stie ca asistenta face injectii si atit.Aviz profesionistilor din presa!
ccc  | #35083
Bravo lor ! Uitati , ei si cu politia ne pazesc noptile , pt. ca noi sa dormim in liniste , dar pe amindoua categorii nu le-ati auzit cerind salarii , comparativ cu cei din invatamint , care dorm , bine mersi , noptile , fara griji , lucreaza 3-4 ore pe zi , au liber de Paste , Craciun , Anul Nou , vara , etc., si mai au tupeul sa ceara bani multi si o lege a salarizarii egala cu alte categorii de bugetari . Oare nu le este rusine celor din invatamint , nu-si dau seama ca deja cistiga mai mult decit merita si decit muncesc ?
Anonim  | #35084
poate acum veti face diferenta in sfarsit!!!!!!!!!!!AMBULANTA IASI NU ESTE UNUL SI ACELASI LUCRU CU SMURD IASI!!!!!!!!!!!CATE SOLICITARI FAC AMBULANTELE IN 12 ORE FAC CEI DE LA SMURD CU O SINGURA MASINA INTR-UN AN INTREG!!!!!!!!!!DOMNULE ARAFAT.despre vreo motivatie salariala nu poate fi vorba pentru ca domnul reporter nu a aflat de la cei ce lucreaza aici decat lucrurile frumoase ale meseriei pentru care au ales sa ramana in tara si sa aiba satisfactiile MARUNTE ce le-o da o NASTERE,O VIATA SALVATA,IN TIMP CE ALTII DORM IN ALTE UNITATI SANITARE PE BANI MAI FRUMOSI DECAT AI SALVARISTILOR!!!!!!!!!
inginer  | #35085
bravooooo......de admirat!
intradevar ingeri...
Mirela Nechita  | #35086
parintii mei si ceilalti colegi ai lor sunt cu adevarat ingeri ;) ! bravo!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1696 (s) | 22 queries | Mysql time :0.043855 (s)