Secretele istoriei

Republica de la Ploiesti – scurt istoric

Publicat: 17 apr. 2014
3
Republica de la Ploiesti este denumirea unei miscari antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscuta in presa cotidiana sub numele de tulburarile de la Ploiesti evenimente pe care I.L. Caragiale le trateaza cu ironia lui caracteristica in nuvela Boborul si in comedia D-ale carnavalului numindu-le intrigi boieresti.
Formarea acestei miscari conspirative este determinata de dezamagirea unor oameni politici ai vremii care sperau ca prin supunerea fata de o dinastie straina sa fie realizata o relaxare, o liniste intre partidele politice.
In apropierea zilei de 8 august 1870 s-au intrunit doua organizatii conspirative avand la conducere pe C.T. Grigorescu respectiv pe Radu Stanian. Din aceste organizatii mai faceau parte Candiano Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitica Calinescu, Titu Balaceanu, Petre Apostolescu, Guta Andronescu-Gradinaru.
La aceasta adunare conspirativa se impart sarcinile fiecarui membru al organizatiei si se face cunoscut ca totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluata de o regenta, se va ocupa telegraful, armata si unele orase mari vor solidariza cu miscarea conspirativa.

Vezi si Bufnita, unul din cele mai cunoscute simboluri ale ILLUMINATI! 

Se inlatura temerile unora de o interventie straina, se confectioneaza steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor si sunarea trambitelor garzii nationale.
Primii ani de domnie ai lui Carol I s-au caracterizat printr-o mare agitatie politica si o continua instabilitate guvernamentala. Intre 11 mai 1866 si 7 august 1871 au avut loc nu mai putin de noua schimbari de guverne, (durata media sub 7 luni).

Vezi si  Salutul Nazist, un simbol masonic?

In fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, dupa ce contribuisera la inlaturarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se impacau cu gandul de a avea un domnitor pe viata, care ar putea abuza de situatia sa, drept care il acuzau pe Carol I de tendinte autocratice.
Izbucnirea razboiului franco-prusc, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franta, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita sa-si manifeste increderea in victoria tarii sale de origine.
Liberalii radicali au pus la cale o actiune de inlaturare a domnitorului, organizand mai multe centre din care sa porneasca miscarea: Bucuresti, Ploiesti, Craiova, Pitesti, Buzau, precum si din tabara militara de la Furceni. Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Bratianu, Eugeniu Carada- colaborator apropiat al lui Ion C. Bratianu, prim redactor al ziarului „Romanul” condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocarlan – fost prefect al Politiei Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu si dr. D. Sergiu.
Actiunea a fost planificata pentru noaptea de 7/8 august 1870, dar ofiterii de la Furceni au propus amanarea acesteia pentru a se vedea rezultatul razboiului dintre Franta si Prusia.
Unul dintre conspiratori, Candiano Popescu de la Ploiesti, nu a acceptat aceasta amanare. El avea sa explice ca a procedat astfel din doua motive:
1) Primul, de ordin intern, fiind hotarat sa dea „o lectie de protestare energica” contra inclinarilor domnitorului strain si a regimului inaugurat de dansul prin care voia „sa puna persoana sa mai presus de fiinta statului roman“;
2) Al doilea se datora situatiei internationale. El era convins ca Franta va fi biruitoare si se temea ca la incheierea tratatului de pace aceasta sa „gaseasca pe tronul Romaniei un Hohenzollern“.
In noaptea de 7/8 august, Candiano Popescu si grupul sau de conspiratori au ocupat prefectura si telegraful din Ploiesti. Inca din zori, clopotele bisericilor au inceput sa bata, iar populatia s-a adunat in centrul orasului. Aici, in fata multimii, Candiano Popescu a citit o telegrama, pe care ar fi primit-o de la Ion C. Bratianu, prin care se comunica:
„Va fac cunoscut ca principele Carol I a fost detronat asta noapte“, a fost numita o Regenta in frunte cu generalul Nicolae Golescu si s-a constituit un nou guvern, avand la ministerul de Razboi pe Ion C. Bratianu.

Vezi si Organizatii Secrete : Fiii Libertatii si Cavalerii Cercului de Aur 

Totodata, Candiano Popescu a anuntat ca el a fost numit prefectul judetului Prahova.
Participantii au aplaudat si au inceput sa strige: „Ura! Am scapat de neamt“. Apoi, multimea – estimata la „trei mii de oameni ” – in frunte cu „noul prefect” si cu un preot imbracat in odajdii, a pornit spre cazarma dorobantilor, unde sergentul de la depozitul de munitie a primit ordin „sa imparta arme la popor“.
Candiano Popescu i-a prezenat maiorului Polizu, comandantul unitatii, o telegrama „semnata” de Ion C. Bratianu – ministrul de Razboi si Manolache Costache Epureanu – ministrul de Interne, cu urmatorul continut:
„Va fac cunoscut ca printul Carol s-a detronat asta noapte de catre popor. In numele guvernului provizoriu va ordon a lua comanda garnizoanei si pe data a supune armata la juramant pentru noul guvern. Totodata va veti pune la ordinul prefectului Alexandru Candiano Popescu, veti mentine ordinea, iar de urmare veti raporta pe data“.
Maiorul Polizu nu a dat crezare telegramei si a declarat ca va apara cazarma.
Fara sa intre in discutii contradictorii cu respectivul maior, Candiano Popescu s-a deplasat la inchisoarea orasului unde a eliberat „un numar de arestati”.
De asemenea, a expediat o telegrama capitanului Georgescu, comandantul granicerilor de la Predeal:
„Principele Carol rasturnat, guvernul provizoriu instalat, avand de cap pe generalul N. Golescu ca regent.
Sunt prefectul districtului, numit de guvernul provizoriu.
Concentrati imediat granicerii si in 24 de ore, daca se poate, sa fiti la Ploiesti.
Astept de la patriotismul Dumneavoastra si de la energia Dumneavoastra acest serviciu”.
Pentru a face cunoscuta actiunea pe plan international, “prefectul” a expediat ziarului romanesc „Adevarul”, care aparea la Pesta, urmatoarea telegrama:
„Principele Carol rasturnat, guvernul provizoriu infiintat sub titlul de Regenta. In Ploiesti mare entuziasm“.
Seful statiei telegrafice din Predeal, Iuliu Filipescu, s-a aratat circumspect, a oprit cele doua telegrame si a anuntat guvernul de la Bucuresti.
Indata ce a aflat despre „rebeliune”, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu a trecut la arestarea suspectilor, in frunte cu Eugeniu Carada, Ion C. Bratianu si generalul Nicolae Golescu.
La Ploiesti, armata a ridicat in noaprea de 8/9 august „peste 400 de cetateni de la locuintele lor pentru a-i arunca in inchisoare“. Neputand organiza rezistenta, Candiano Popescu a parasit orasul, dar a fost prins la Buzau.
In Proclamatia Consiliului de Ministri catre cetatenii romani se aprecia ca o „tentativa atat de nebuna, cat si de criminala a fost incercata la Ploiesti“, iar „criminalii vor da seama justitiei de faptele lor”.
Conspiratorii au fost trimisi in fata Curtii de Jurati din Targoviste. Acestia s-au aparat, invocand faptul ca o actiune similara a avut loc in noaptea de 11/12 februarie 1866, cand a fost inlaturat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, act in urma caruia nimeni nu a fost arestat, iar unii dintre complotisti se aflau pe banca ministeriala.
Avocatul Nicolae Fleva declara:
„Daca este revolutiune faptul de la 8 august si se cere osandirea lui pentru ca el este opera catorva indivizi si nu este dorita de natiunea intreaga, sa stabilim mai intai acest adevar contestabil al acuzatiunii ca sa vedem daca autorii acestei revolutiuni sunt nevinovati sau culpabili; sa se consulte mai intai natiunea: sa punem revolutiunea la vot! Sa facem plebiscit! Primim bucurosi osanda, dar sa va supuneti si Dumneavoastra la majoritatea voturilor“.
El a amintit ca tot „revolutiune” s-a numit si actul din 11 februarie 1866, acoperit apoi legal prin organizarea plebiscitului privind aducerea domnitorului strain.
La 17/29 octombrie 1870, toti cei 41 de acuzati au fost achitati, fapt ce l-a revoltat profund pe Carol I. In notele sale zilnice, domnitorul mentiona ca era hotarat sa abdice si va aduce aceasta decizie mai intai la cunostinta Puterilor Garante.
Actiunea din august 1870 a fost numita in deradere „Republica de la Ploiesti“, fiind obiectul multor umoristi, si mai ales al scriitorului I. L. Caragiale.
In realitate, Candiano Popescu nu a proclamat republica la Ploiesti si niciun document semnat de el nu mentioneaza cuvantul republica.
Singura gazeta care a caracterizat actiunea de la Ploiesti ca fiind republicana a fost „Trompeta Carpatilor”.
Guvernul reuseste sa aresteze membri ai miscarii conspirative ca Ion Bratianu, generalul Nicolae Golescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, colonelul Nicolae Cretulescu, si vor urma de represalii deosebit de severe, cu umilire prin batai a unora ca preotul Stefan Dinicescu, Mihail Kogalniceanu, Draghicescu.
Procesul razvratitilor s-a mutat de la Ploiesti la Targoviste, sentinta judecatoreasca fiind pronuntata la data de 17 octombrie 1870, participantii civili fiind declarati nevinovati.




Adauga un comentariu