News Flash:

Reteta succesului

7 Decembrie 2007
1364 Vizualizari | 2 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Chiar daca scrie impiedicat, precum si vorbeste, chiar daca singurele idei cu care s-ar putea mandri sunt, la o adica, acelea culese din putinele carti intamplator citite la o varsta nu tocmai propice asimilarii lor, e un mare scriitor. O declara fara ezitare apropiatii si mai departatii pe intinse cearceafuri tipografice si o confirma premiile comunale, orasenesti, regionale si nationale adunate ca semne de categorica recunoastere.
Nu a fost intotdeauna asa. Cand s-a intamplat sa-l cunosc, facea parte din trupa de soc ce se napustea semestrial, acum doua decenii si jumatate, in redactiile publicatiilor culturale, silindu-le, sub amenintarea represaliilor in caz de tratare cu refuz a unor atat de vajnici reprezentanti literari ai clasei muncitoare, sa intretina raporturi de colaborare nu tocmai firesti. Devenise un fel de regula nescrisa ca aceste raiduri periodice sa fie neaparat incununate de succes, proximele numere de revista continand, daca nu doua, macar o pagina cu ultimele compuneri poetice ale irezistibililor oportunisti.

Mare lucru nu era de retinut de acolo, cum nu e de retinut nici din ulterioarele lor fapte literare, fiindca nu faceau decat sa mimeze cu stangace perseverenta tipare poetice in voga, incercand sa treaca drept ceea ce nici natura, nici cultura nu-i indrituiau sa pretinda. Scriau fiindca intrezarisera in aceasta ocupatie o posibila cale de afirmare sociala, pe care au si exploatat-o fara scrupule dupa 1990, facand servicii pentru a crea obligatii, magulind ca sa fie bagati in seama, cumparand aprecieri critice, initial neutre, apoi indulgente, in fine - caraghios de elogioase prin flagranta departare de realitati. Si, evident, au avut grija sa prezinte rezistenta fireasca a redactorilor de altadata fata de inseilarile lor fara cap si coada drept curata persecutie politica. De saptesprezece ani, toti nepriceputii au grija sa se declare victime ale odiosului regim si sa ceara, in consecinta, reparatii, vreau sa spun - privilegii: afonii din nastere reclama fara jena titlul de muzicieni, saracii cu duhul vor sa fie considerati mari ganditori, repetentii se revendica savanti, vesnic certatii cu gramatica mazgalitori de hartie se vor poeti. Vremurile in care puteai sa fii doar ceea ce zestrea genetica si pregatirea iti ingaduiau au apus demult. E timpul cand, oricat s-ar impotrivi natura, esti ceea ce vrei.
Scriitorul de la care am pornit ilustreaza cu asupra de masura sloganul lansat acum un deceniu si mai bine de o reclama, luata, din pacate, in serios numai de aceia cu puterile si mintea aflate la stramtoare: daca vrei, poti! A vrut si, conform unor publicatii de profil, incapute pe mainile unor profesionisti de similara altitudine, a putut cu brio. Ca in multimea de volume tiparite s-ar gasi cu greu o propozitie inteligibila, nu conteaza. Important e ca si-a construit o imagine de creator insemnat si se poarta de parca ea ar avea acoperire literara. Drept urmare, se rosteste nesfiit despre orice chestiune atingatoare la profesie, invocand ca argument propria experienta, recomanda si da sfaturi, incredintat ca scrisul beletristic a atins superlativul in insipidele-i productii. Si, mai ales, isi poarta cu naturalete printre semeni dulcea povara a comparatiilor cu marii poeti ai neamului, pe care vreo cativa apropiati i-au impovarat spinarea.
Intr-un pamflet candva celebru, Lovinescu se mangaia cu gandul ca nemelodioasa partitura a asinului nu se aude la cer. Asa o fi. Insa aici, pe pamant, ne sparge timpanele.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

DANA  | #24970
Esti hipersensibl, ALDO ! Tot aluziv, de ce n-o spui pe sleau, sa inteleaga tot romanul despre cine se vorbeste in propozitie ? Te ascunzi dupa deget, care e satisfactia ca intelegi numai dumneata, coane Pristanda ?
refuznik  | #24971
Dle Dobrescu,
Faptul ca nu dati nume e de un comic nebun, deoarece pamfletul dvs se potriveste multora, desi ati pornit, banuiesc, de la Spiridon Maria Cassian, proaspat ingalonat cu un premiu pentru cea mai buna carte de eseuri a anului. Nu Luca Pitu, ci SMC. Cum si cine ii mai scoate acum din cap ca e geniu? Sa fii atat de prost, atat de incult si, totusi, sa iei un asemenea premiu (dat in regim barter, dar ce conteaza?).
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1384 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024128 (s)