News Flash:

Reuseste Iohannis unde esueaza Merkel?

19 Februarie 2018
574 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6485 RON (-0.0120)
USD: 4.0861 RON (-0.0259)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Sorin Rosca Stanescu

Germania este de mai multe luni bune in pozitie de spagat. Si asa va ramane pana cand se va putea forma o majoritate. O majoritate nu se poate forma decat intre Stanga si Dreapta. Nu este deloc exclus ca jertfa pentru constructia unui Guvern stabil sa fie chiar capul cancelarului german. Ceea ce nu i-a reusit atata timp lui Merkel, s-ar putea insa sa-i iasa la socoteala lui Klaus Iohannis. Care este pe cale sa bata palma cu Stanga politica. Daca nu cumva a si facut-o. Pentru moment, in secret.

In Romania, o alianta, fie ea si temporara, fie ea si pentru cateva obiective punctuale intre Stanga si Dreapta, este dificil de facut. Daca nu chiar imposibil. Pentru ca, din perpectiva partidelor politice, Dreapta este asigurata in primul rand de PNL. Un partid din ce in ce mai putin interesant si important pentru jocurile pe care le preconizeza Klaus Iohannis. Dar care sunt aceste jocuri? Care este obiectivul real al acestuia?

De mai mult timp, am avansat teza conform careia Klaus Iohannis nu mai este interesat de obtinerea unui al doilea mandat. Si este o optiune cat se poate de realista. Atata timp cat nu are un obiectiv de tara inceput si care ar trebui continuat, nu are un vehicul politic, PNL devenind obscur ca jucator de prima mana, si nici nu beneficiaza de o formidabila popularitate, care ar putea sa il ridice deasupra partidelor. Ceea ce nu s-a intamplat nicicand in Romania, in istoria recenta.

Dupa ce am lansat aceasta teza, pur si simplu sub forma unei ipoteze politice, alti cativa analisti au mers mai departe. Ei au informat opinia publica asupra intentiei lui Klaus Iohannis de a deveni comisar european. Un scenariu posibil. Potrivit profilului sau politic. Convenabil atat factorilor interni de decizie, cat si factorilor externi. In ultimele zile insa, aceasta ipoteza este data peste cap. In mod spectaculos. Analistul politic Bogdan Tiberiu Iacob, in Inpolitics, prezinta un rationament propriu, care concorda si cu unele informatii care s-au scurs din directia autoritatilor UE. Conform acestuia, lui Klaus Iohannis i se rezerva un trofeu mai mare decat cel de comisar european, dar in realitate cu o putere de decizie mai mica. La 1 decembrie 2019 se incheie cel de-al doilea si ultimul mandat de presedinte al Consiliului European al lui Donald Tusk. Este de presupus, sustine Bogdan Tiberiu Iacob, si il confirma pe la colturi si alti oficali europeni, ca succesorul acestuia sa fie ales tot dintre candidatii fostelor state comuniste. In definitiv, 11 dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene sunt provenite din fosta zona de influenta a Uniunii Sovietice. Ponderea acestor state este suficient de mare pentru a oferi un candidat care, teoretic, devine numarul unu chiar daca, in fapt, influenta lui va fi mai mica decat a oricarui comisar european luat in parte. Iar dintre fostele state comuniste, Romania ocupa locul al doilea ca suprafata, dupa Polonia, si locul sase in randul tuturor membrilor UE.

Romania este asadar bine pozitionata pentru a ocupa o asemenea functie, iar in ce-l priveste pe Klaus Iohannis, el beneficiaza de cateva atuuri cu adevarat exceptionale. In primul rand, el a reusit sa intre in gratiile tandemului franco-german si exista certitudinea ca va juca in continuare ca un lider politic disciplinat si loial unei Europe cu doua motoare.

Plasarea intr-o asemena functie a lui Klaus Iohannis, in al doilea rand, poate scuti nucleul dur al Europei de cosmarul unui Visegrad 8, in care Romania ar putea juca un rol cheie, pentru a impune un tratament egal pentru toate statele, o discriminare pozitiva chiar pentru Europa Centrala si de Est, o intarire a flancului sud-estic al Europei si, implicit, un parteneriat mai solid cu Statele Unite. Chiar in perioada in care Germania anunta ca se gandeste la o politica europeana de aparare si are in vedere, fara sa o spuna deschis, o oarecare punere intre paranteze a parteneriatului cu Statele Unite.

In al treilea rand, imaginea lui Klaus Iohannis se va upgrada in mod semificativ incepand de la data de 1 ianuarie 2019, cand, in numele Romaniei, el va prelua timp de sase luni presedintia rotativa a Consiliului European. Aceasta misiune deosebit de onoranta se poate transforma intr-un real succes personal doar in masura in care el va beneficia de un sprijin masiv din partea Exectivului pe care il vom avea la acea data. Cel putin sase luni la inceputul anului viitor, parteneriatul Presedintie-Guvern va fi extrem de important si va avea efecte nu doar pe plan intern, ci si pe plan extern.

Si iata ca am ajuns la esenta acestui scenariu. Pe scurt, Klaus Iohannis isi pierde toate joburile, atat jobul intern cat si jobul extern, in absenta unei intelegeri politice cu principalul partid politic din Romania. Cu Stanga, reprezentata de PSD. Partid care, in plus, este aliat oficial si cu ALDE si neoficial cu UDMR. Dar cum se poate ajunge la aceasta intelegere? In ce conditii l-ar sustine in plin an electoral PSD pe adversarul sau Klaus Iohannis, atat pentru a-i asigura logistica necesara exercitarii cu succes a presedintiei prin rotatie a Consiliului European cat si, atentie, pentru a ocupa pozitia detinuta in acest moment de Donald Tusk? Mai este nevoie oare sa precizez ca o candidatura pentru presedintia Consiliului European trebuie sustinuta de catre Guvernul tarii respective?

Avand in vedera aceste circumstante, lui Klaus Iohannis nu-i raman decat doua optiuni. Fie distruge actuala majoritate parlamentara pana a sfarsitul anului, creaza o alta majoritate, ceea ce presupune o rupere a PSD, si instaleaza spre sfarsitul acestui an un nou Guvern „al sau”, fie cade la intelegere cu PSD.

In acest moment, Klaus Iohannis inca se misca in cele doua planuri. El inca tatoneaza si incearca, cu sprijnul institutiilor de forta si in primul rand al DNA, sa execute Partidul Social Democrat, dar, in acelasi timp, incheie pentru orice eventualitate si primele intelegeri netransparente cu Liviu Dragnea. Beneficiind din plin de faptul ca acesta, un om duplicitar prin natura lui, este impins la o si mai mare duplicitate de DNA si de catre Justitie.

Situatia este destul de perversa. In sensul ca, din punct de vedere politic, pentru a demoniza actuala coalitie majoritara, mentinerea lui Dragnea la carma PSD este indispensabila pentru Klaus Iohannis si benefica pentru opozitie – nemaivorbind de faptul ca, inevitabil, se creaza treptat si o opozitie interna in PSD fata de liderul sau – pe de alta parte, drumul cel mai scurt al lui Iohnanis catre Consiliul European ar trece nu printr-un Guvern PSD-ALDE, ci in baza sustinerii unui Guvern de Dreapta. In al doilea rand, in 2019, PSD ar putea fi interesat, asa cum a mai facut si in alte situatii, ca sub un pretext oarcare sa se lase impins de la puterea executiva, astfel incat sa nu intre erodat in alegeri.

Daca luam in calcul ipoteza unei intelegeri inca netransparente cu Liviu Dragnea, ne-am putea imagina care este oferta lui Klaus Iohannis. Renuntarea la candidatura pentru functia de presedinte al Romaniei astfel incat, pe neasteptate, Dreapta s-ar trezi fara niciun candidat eligibil – pentru ca nici Predoiu, nici Ciolos nu au sanse reale, in timp ce Stanga ar putea da in contrapartida viitorul presedinte al Romaniei. O oferta destul de generoasa, in conditiile in care, in 2019, PSD ar fi liber sa-si desfasoare asa cum vrea campania pentru locale si europarlamentare si ar avea garantat postul de la Cotroceni si ar putea trece si in Opozitie pentru a-si asigra o victorie politica pe toate planurile, imediat dupa ce Guvernul PSD il propune si in sustine pe Klaus Iohannis pentru presedintia Consiliului European.

Ar fi un targ bun pentru PSD, daca asta ar negocia cu adevarat Liviu Dragnea. Numai ca in PSD si in electoratul PSD se vorbeste din ce in ce mai insistent ca de fapt el si-ar negocia propriul dosar penal.

Si intrucat analistii politici insista din ce in ce mai mult asupra unui scenariu complementar, prin care doamna Laura Codruta Kovesi sa ajunga, tot prin  2019 – inceputul anului 2020, seful procurorilor europeni, ma gandesc ca la un asemenea rezultat nu s-ar putea ajunge prin demitere, care ar insemna o veritabila compromitere a sefei DNA, ci mai degraba printr-o demisie de onoare. Pe care insa doamna Kovesi afirma acum ca o refuza. Pare exclus insa ca, daca exista o intelegere netransparenta, tocmai Laura Codruta Kovesi sa lipseasca de la masa.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

germania klaus romania pnl klaus iohannis
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2018 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1924 (s) | 21 queries | Mysql time :0.060953 (s)