News Flash:

Revolutionarul cersetor - FOTO, VIDEO

22 Aprilie 2010
3354 Vizualizari | 1 Comentarii
Vasile Pricop astazi
• Un barbat din comuna Horlesti a luat lumea la picior inca de mic • Revolutia l-a prins la 27 de ani si i-a adus o rana urata • A plecat apoi 20 de ani prin strainatate, a invatat patru limbi straine si a patit multe • A trecut fraudulos zeci de granite si s-a oprit in America • In Chicago a castigat si 1.000 de dolari pe zi, dar acum este intr-o saracie lucie • Acum doua zile si-a scos suruburile si placa puse in urma ranii de la Revolutie • Dupa operatie, barbatul cersea 7 lei in fata spitalului pentru a ajunge acasa

Vasile Pricop, sau Lica Americanu' cum ii spun oamenii din sat, a patit intr-o viata cate n-au patit altii-n zece. Muncitor la fabrica de la 17 ani, participant la Revolutia din 1989 si apoi 20 de ani muncitor clandestin prin toate tarile lumii: astfel poate fi rezumata viata barbatului. Unii ar crede ca a avut noroc cu carul, in timp ce altii ar sustine ca a avut ghinion pe masura. Existenta barbatului este plina de peripetii pe muchie de cutit, care nu de putine ori i-au pus in primejdie viata. Vasile Pricop a trecut de la agonie la extaz: dupa ce a fost zdrobit de un tanc la Revolutie, a ajuns sa castige o mie de dolari pe zi in Chicago. Operat zilele trecute, barbatul a scapat de ultimele ramasite ale ranii de la Revolutie: opt suruburi si o placa la umar. Originar din satul Bogdanesti, comuna Horlesti, Vasile Pricop a plecat de acasa inca de la 17 ani. A mers in capitala sa-si faca un rost si s-a angajat pe un santier de constructii. Anii '90 l-au gasit bolnav de hepatita si din aceasta cauza muncea doar sase ore pe zi.

Revolutie de trei sferturi de ora

Revolutia din decembrie 1989 l-a prins chiar cand iesise din spital sa-si schimbe o camasa. "Am stat cam o luna la Spitalul Victor Babes, caci eram bolnav de hepatita. Am iesit sa-mi schimb o camasa. Stateam in Drumul Taberei cu o fata. Am coborat la statia de metrou din Piata Unirii. Era ceasul 16-17. Militia era acolo cu geamuri mari de protectie. Faceau controale sa vada daca n-ai arme. Vroiau sa vada daca nu esti terorist. Deja incepuse sa se strige «Jos Ceausescu!». Era mult tineret si oameni in varsta. Aveam 27 de ani si m-a luat adrenalina. Am inceput si eu sa strig: «Jos, jos, jos»! Se tragea cu trasoare, insa nu in oameni, ci in sus ca sa-i sperie. Am mers cu multimea pana la Hotel Intercontinental. Acolo a fost bataia mare. Tot acolo au fost aduse apoi multe cruci si flori pentru cei care au cazut atunci. Strigam ca nu ne da de mancare, strigam si eu ce striga toata lumea", a declarat barbatul. A urmat apoi un adevarat carnagiu: mai multe transportoare blindate amfibii au venit dinspre Piata Unirii spre Intercontinental, unde se adunase o masa mare de oameni. Cei care stateau pe lateral au scapat mai usor, insa cei de la mijloc au fost calcati de rotile vehiculelor blindate. "Amfibiile au venit cu fluxul. Una m-a impins intr-un stalp. Mi-a plesnit clavicula instantaneu, prin piele, gura mi s-a strambat de a trebuit sa o lege cu sarma, iar nasul mi-a fost zdrobit. Langa mine era o fetisoara de 15-16 ani. Nu ne cunosteam. A calcat-o peste picior si a tarait-o. In cealalta parte era o femeie. A calcat-o si pe ea si-i tasnea sange. Eu nu puteam vorbi, c-aveam gura rupta. Tin minte ca intr-un gard viu zaceau impuscati doi pusti mititei, de vreo 9-10 ani", a povestit Vasile Pricop. Transportat de urgenta la spital, barbatul a ramas, in urma operatiei, cu opt suruburi si o placa. La spital, paturile erau puse unul langa altul si erau pline de oameni cu maini sau picioare rupte.

Clandestin prin Europa

Dupa Revolutie, Pricop a revenit acasa, insa n-a putut sta prea mult pentru ca era greu si "faceam belele", astfel ca s-a decis sa fuga din tara. "Am plecat in 1991, pe 6 decembrie, de ziua lui tata. Am trecut fraudulos frontiera noaptea. Am trecut pe la rusi, polonezi, nemti, suedezi. Vroiam sa ajung in Norvegia. N-am primit acolo azil politic, astfel c-a trebuit sa revin in tara. Tin minte ca, in Germania, nazisti, sau ce mai erau ei, dadeau foc la taberele de imigranti. «Auslander raus!»", strigau. Am revenit in 1994, inca traia tata", a povestit barbatul. N-a rezistat prea mult in tara, astfel ca dupa trei luni a plecat din nou, in Yugoslavia de aceasta data. Aici a avut grija de cai, carora le dadea apa si mancare. Situatia politica incordata l-a determinat sa plece si de aici. Imbarcat clandestin pe o salupa, Vasile Pricop a ajuns in Italia. "Am coborat in Bari. Am reusit sa pacalesc si cainii si politistii si carabinierii. Cand m-am vazut scapat, m-am pus in genunchi si-am facut o cruce: «Doamne, fara bani am ajuns in Italia!» Am lucrat aici la rosii, in doua locuri din sud. Dormeam noaptea-n biserica, iar ziua eram la munca. Am auzit de la un roman ca se poate pleca in Canada. La portul din Genova era un container. Eram mai multi romani. Am taiat prelata pe sus si-am coborat inauntru. Aveam salam, ciocolata si doi saci in care sa ne facem nevoile", a mai povestit barbatul. In apele Portugaliei, o patrula de coasta a prins cativa romani si i-a trimis acasa. El a scapat ca prin minune si a ajuns in Quebec. Nici aici n-a prins azil politic, astfel ca a trecut iarasi granita.

Visul american

"Am trecut in noaptea de Revelion a anului 1997. Am intrat prin padure noaptea. Aveam si pistol la noi, ca ne era frica de animale. Am fost prinsi si bagati la arest impreuna cu alti imigranti. Eram acolo rusi, bulgari, sarbi si romani. Mi-au dat drumul pe caz de boala si pentru ca m-a luat sub aripa un roman serios. Am stat in America zece ani. Am pus parchet prin casele oamenilor. La inceput castigam 50 de dolari pe saptamana. Apoi am prins lucrari mari si castigam si 1.000 de dolari pe zi. Adevarata viata este aici. Castigam o gramada de bani. Regret doar ca n-am reusit sa-l vad pe tata inainte sa moara", a mai povestit Vasile Pricop. Intre timp, in sat lumea zicea ca a murit sau ca a fost arestat pentru ca a omorat pe cineva. Visul american a luat sfarsit in 2007: in urma unui grav accident de munca, americanii l-au depistat ca muncea la negru si l-au trimis in tara. Toata munca a fost in van, iar barbatul a venit mai sarac decat plecase. De atunci, norocul nu i-a mai suras: certificat de revolutionar n-are, caci a sters-o din tara imediat ce a avut ocazia. Mai mult, Revolutia i-a mai jucat o ultima festa.

Cersetor la spital

In urma unui accident casnic, operatia de la umar s-a deschis, iar rana a facut puroi. Acum doua zile, medicii de la Spitalul de Urgente din Copou s-au chinuit patru ore sa-i scoata suruburile si placa din umar. Dupa operatie, Vasile Pricop s-a proptit in fata spitalului si a inceput sa cerseasca. Avea nevoie de 7 lei sa ajunga inapoi in Bogdanesti. "Au lucrat medicii bine. Uite, pot sa-mi misc mana. Am strans pana acum 1,2 lei, dar daca vrei, dau un leu pentru o cafea", a mai spus Vasile Pricop. Asteapta acum niste bani din America, pentru a pleca inapoi. Ar fi plecat demult, insa varsta inaintata a mamei il va mai tine pe acasa.

Galerie Foto

Vasile Pricop in America

Galerie Video

Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Americanu Adevaratu'  | #104086
Radule, esti desavirsit tataie, ai scris articol pe care ti-l premiez instant cu un pulitzer (dar cu p mic ). Unde cerseste putoarea asta ? Ca pun eu diferenta pina la 7 lei, dupa ce il las pe John ( ciobanescul meu german ) sa se joace nitel cu revolutionarul. Vezi, cind descaleca inapoi in State poate te ia si pe tine.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2554 (s) | 24 queries | Mysql time :0.142283 (s)

loading...