International

Rusia si Europa aveau mai mult de castigat dintr-o cooperare pasnica

Publicat: 04 nov. 2015
1

Criza din Ucraina, chiar si planificata in avans, asa cum se zvoneste in anumite cercuri, pare sa fi fost o miscare total neinspirata savarsita de Kremlin, crede fostul premier danez si Secretar General al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Intr-un editorial Project Syndicate, Rasmussen denunta strategia care a transformat Rusia din partenerul strategic in problema strategica a Occidentului.

Confruntare inutila

Criza din Ucraina poate fi privita ca cea mai mare tragedie moderna a Europei nu numai prin prisma numarului de vieti omenesti pierdute in conflictul deschis in estul acestei tari, ci si prin inutilitatea profunda care caracterizeaza logica din spatele acestei actiuni.

Liderii rusi au interpretat cu totul gresit intentiile Occidentului si s-au angajat intr-o confruntare inutila care a subminat interesele ambelor parti.

Prin legaturile economice si politice, Rusia si Europa aveau mai mult de castigat dintr-o cooperare pasnica. A fost insa alegerea Kremlinului de a se indeparta de partenerii externi.

In extinderea Uniunii Europene si a NATO, efectuata prin politica de vecinatate si cea a portilor deschise, Rusia nu a vazut decat incercari orchestrate de incercuirea sa, percepand intregul proces ca pe o amenintare.

Conform retoricii Kremlinului, integrarea in cele doua sfere de influenta a unor foste tari sovietice, UE si NATO nu urmareau decat sa slabeasca Rusia.

Acest tip de interpretare a facut ca, la incercarile Kievului de a semna un acord de asociere cu UE, Rusia sa raspunda prin anexarea Crimeei si intretinerea unui conflict mocnit in estul Ucrainei.

Dar logica din spatele acestor interpretari este intru totul viciata. Tinerele democratii din centrul si estul Europei si-au dorit cu ardoare sa intre in UE si NATO si au muncit din greu pentru a face acest pas.

A fost dorinta de pace, progres si prosperitate a acestor tari care a dus in final la extinderea Uniunii si a NATO, si nu o vendeta indreptata impotriva Moscovei.

Fara motive intemeiate

Rusia nu are de ce sa deplanga decizia tarilor vecine de a se integra in cele doua structuri occidentale, in acele din urma acestea asigurand accesul la progres economic si cresterea securitatii in zona.

O Europa Centrala si de Est prospera este benefica tuturor, in special Rusiei. La aceasta ora, Europa este in continuare cea mai mare piata de desfacere pentru marfurile din Rusia, o mare parte din exoporturile rusesti fiind directionate catre statele care au aderat dupa 2004.

In acelasi timp, granita Rusiei cu UE, departe de a fi o amenintare, este cea mai stabila si sigura frontiera la care se poate gandi Moscova.

In realitate, niciun aliat NATO nu s-ar gandi sa atace Rusia din senin, o astfel de decizie sfidand unul dintre principiile de baza ale dreptului international: respectul pentru suveranitatea altui stat.

La fel, in cazul unor dispute teritoriale, tarile membre NATO prefera sa gaseasca solutii de rezolvare nonviolenta a acestor neintelegeri.

Pe scurt, gratie UE si NATO, securitatea frontierei de vest a Rusiei, una dintre problemele care a framantat Moscova secole de-a randul, este in sfarsit realizata. Rusia ar trebui chiar sa sarbatoreasca acest lucru si sa isi intensifice relatiile cu Occidentul.

Partenerul problema

Din 2009, strategia NATO a fost axata pe intarirea relatiilor cu Rusia, un pas care dupa doar un an avea sa atraga angajamentul presedintelui rus de atunci, Dimitry Medvedev si a altor 28 de lideri de stat de a avansa catre un adevarat parteneriat strategic.

In doar 5 ani insa, Rusia a devenit din partener strategic o problema strategica a Aliantei Nord Atlantice.

Lucrul este reflectat si de doctrina militara a Moscovei care defineste NATO drept una din principalele amenintari externe la adresa securitatii Rusiei.

Este timpul ca relatiile dintre Rusia si Occident sa fie redefinite, iar acest lucru va putea fi facut numai dupa ce UE, SUA si NATO vor demonstra ca benefiiciile se acorda pentru cooperare, iar confruntarea costa.

Aceasta inseamna mentinerea sanctiunilor economice pentru Rusia, in palalel cu acordarea ajutoarelor economice pentru Ucraina.

Din acest punct de vedere, UE si Statele Unite vor trebui sa pastreze o linie comuna in politica fata de Rusia.

Din punct de vedere al securitatii, NATO trebuie sa isi creasca capacitatile de aparare a teritoriului, in timp ce tarile aliate sunt obligate sa ajute la imbunatatirea capacitatii de aparare a Ucrainei.

O astfel de abordare are toate sansele de apune capat conflictului actual, convingand Rusia sa abordeze relatia cu partenerii vestici dintr-o perspectiva constructiva.

Daca acesta cooperare va fi sortita succesului, Rusia va trebui sa recastige increderea partenerilor sai demonstrand ca este capabila sa se supuna tratatelor si normelor internationale ale caror semnatar este.

O politica de conciliere nu ar avea niciun sens in fata Rusiei de acum, aceasta nefacand decat sa prelungeasca conflictul din estul Ucrainei.

Cu cat Occidentul va arata mai multa intransigenta in aceste chestiuni, cu atat mai repede se va sfarsi criza din Ucraina. Doar dupa detensionarea acestei situatii putem vorbi despre revenirea Rusiei pe un drum constructiv in relatia cu UE, Statele Unite si NATO.





Comentarii
Adauga un comentariu