Sanziene (Dragaica) 2020. Traditii si obiceiuri

Multor sărbători româneşti le corespund zile cu o anumită însemnătate în popor, dar şi tradiţii şi superstiţii. Aproape că nu este zi mai importantă, trecută în calendar, ori eveniment din viaţa omului fără măcar o tradiţie mai deosebită. Spre exemplu, pe 24 iunie marcăm Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în Oltenia se numeşte Drăgaica, iar în Ardeal – Sânziene. Haideţi să vedem ce obiceiuri de Sânziene avem în România.

Data aceasta, care corespunde şi cu Ziua Universală a Iei, apare ca fiind atestată documentar în secolele IV-V, tot atunci când a fost fixată definitiv data Crăciunului. De ce avem sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul tocmai acum? Conform unor cercetători, ea a fost stabilită pentru 24 iunie în ideea de a înlocui sărbătorile păgâne din epoca solstiţiului de vară, cu caracter naturist sau agricol.

Cine au fost Sânzienele?

Noi asociem Sânzienele cu această sărbătoare creştin-ortodoxă, dar se pare că ea îşi are originea într-un foarte vechi cult solar, denumirea fiind preluată de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Potrivit spuselor din bătrâni, despre ele se ştia încă de pe vremea lui Dimitrie Cantemir. Ar fi fost nişte reprezentări fitomorfe şi divinităţi antropomorfe. Erau şi sunt înfăţişate ca fiind nişte femei frumoase, preotese ale Soarelui, care se ascund în păduri întunecate, neumblate de om. Megaliţii din Munţii Călimani ar fi o mărturie că populaţia din munţi se întâlnea, cu mii de ani în urmă, la momente solstiţiale (de sânziene) sau echinocţiale şi practicau ritualuri în cinstea Soarelui. Rozetele şi soarele antropomorfizat se văd şi acum pe megaliţii din Călimani.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Aceste femei frumoase, spre deosebire de Rusalii (aducătoare de rele), prevestesc numai veşti bune. Zboară prin văzduh în noaptea de 23 spre 24 iunie şi înmulţesc păsările şi animalele. Sau umplu de fecunditate femeile căsătorite, ajută la rodirea holdelor şi nu numai. Chiar dacă sunt zâne bune, pot să-i pedepsească pe cei păcătoşi cu „lanţul sânzienelor”. Pedeapsa constă în grindină şi furtună, lăsând câmpurile fără plante de leac şi fără rod. Ba mai mult, când se supără pe oameni, îi strâmbă pe bărbaţi ori le fac alt rău, iar femeilor „le pocesc gura”. De aceea, se spune că aceste femei frumoase sub mari iubitoare de dreptate.

Conform credinţelor de la sate, cine le vede, rămâne fără glas pentru totdeauna ori cu un defect locomotor (damblagit, cum se zice în bătrâni).

În funcţie de zona ţării, Sânzienelor li se mai spune: Drăgaica (ființă sfântă, mai mare peste o ceată de bărbați, numiți Circovi), Regina Holdelor, Împărăteasa, Mireasa ori Stăpâna Surorilor.

Ce e bine să faci de Sânziene

În Ajun de Sânziene. Ca la oricare mare sărbătoare, cu o zi înainte se practică unele obiceiuri de aflare a ursitei şi pentru a avea noroc în gospodărie.

Dacă de Bobotează, fetele necăsătorite îşi pun busuioc sub pernă, pentru a-şi visa ursiţii, în noaptea de 23 spre 24 iunie îşi pun flori de sânziene. Alt semn de măritiş este şi roua de pe coroniţe. Se zice că fata nemăritată trebuie să-şi împletească o coroniţă şi să o lase afară peste noapte, în grădină sau într-un alt loc curat. Dacă dimineaţă găseşte rouă pe ea, atunci sigur se mărită în vara ce tocmai începe.

De Sânziene. În dimineaţa de 24 iunie e bine să arunci pe casă o coroniţă împletită de tine, din sânziene. Se spune că omul a cărui coroniţă rămâne pe acoperiş va trăi mult, iar cel a cărui coroniţă cade va muri mai repede.

Ca să ai spor şi sănătate, în momentul începerii secerişului, trebuie să te încingi peste zona lombară (adică peste șale) cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi plăcuţe de băieţi, fetele trebuie să se spele pe cap cu o fiertură de iarbă mare. De asemenea, toate fetele şi soţiile vor fi mai sănătoase, dacă se vor scălda în ape curgătoare pe 24 iunie, şi mai fertile, dacă se vor tăvăli prin rouă, înainte de răsărit.

Noaptea de Sânziene – Credinţe  populare

Dacă este sau nu adevărat nu ştim. Cert e că se spune că, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar lumea de dincolo intră în contact cu lumea pământeană. Este o zi marcată de multe credinţe populare, unele chiar foarte vechi, datând dinainte de creştinism şi totuşi respectate în continuare.

Ca şi în noaptea de Crăciun, se zice că animalele prind glas şi stau de vorbă unele cu altele, iar cine le aude poate afla din tainele lumii.

Tot în această noapte, în mod magic, răsare floarea albă de ferigă. Cel care o culege va fi norocos tot anul şi va găsi nişte comori ascunse ori va citi gândurile oamenilor.

În ideea alungării duhurilor rele, dar pentru ca și anul următor să fie mai bogat, în noaptea de Sânziene se înconjoară casele şi grajdurile cu făclii aprinse, dar şi câmpurile cu cereale şi fâneţele.

Superstiţii şi tradiţii de Sânziene

De ce sunt aşa de importante superstiţiile pentru noi? Întrucât ele ar fi mai vechi decât sărbătorile religioase, datând din vremuri precreştine. Ziua de 24 iunie, în ciuda faptului că face parte dintr-o lună de vară, marchează momentul de cotitură al verii către iarnă şi pregătirea pentru recoltat. Un prim pas în acest sens îl constituie faptul că păsările se pregătesc pentru sezonul rece, primul fiind cucul.

De Blagoveştenie (25 martie), el începe să cânte, se spune că de Sânziene se îneacă cu orz, răguşeşte şi nu mai poate cânta. Amuţitul Cucului este o altă denumire populară a sărbătorii de pe 24 iunie. Dacă această pasăre încetează să cânte înainte de Sânziene, vom avea o vară mai întâi caldă, apoi secetoasă. În cazul în care cucul continuă să cânte şi după 24 iunie, bătrânii spun că e semn rău, prevestitor de războaie, foamete şi alte nenorociri.

În ciuda faptului că suntem abia spre sfârşitul primei luni de vară din calendar, totuşi sărbătoarea Sânzienelor marchează mijlocul verii. De ce? Întrucât acum e momentul propice pentru a culege plante de leac. Bătrânele satelor culeg sânziene, aceste flori mici şi galbene. Apoi le prind în coroniţe sau sub formă de cruce şi le duc la biserică, pentru a fi sfinţite. Unele vor fi utilizate în diverse practici magice. De asemenea, iarna, ele prepară ceai de sânziene.

Alte obiceiuri de sânziene

Iată ce trebuie să mai știm:

• fetele care îşi pun în păr ori în sân flori de sânziene vor fi mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase;
• femeile care respectă sărbătoarea vor naşte copii sănătoşi şi feriţi de rele;
• dacă faci treabă, poţi murit înecat ori trăsnit („Cine lucrează în ziua de Sânziene va fi pocit, va înnebuni și va fi jucat de Drăgaice”);
• ca să fie alungate spiritele rele, se fac focuri mari, ca de tabără, în care se aruncă substanţe puternic mirositoare;
• dacă plouă pe 24 iunie, e semn că vom avea recoltă bogată de porumb şi vin;
• gospodarii trebuie neapărat să copaiască porumbul până pe 24 iunie, altfel nu vor avea recoltă bună în toamnă. A copăi înseamnă a prăşi.

Verbina – Planta culeasă pe 24 iunie

De sânziene se culege verbina. Se spune că poate trata durerile de picioare (dacă e pusă în încălţăminte) şi durerile de cap. Verbina şi sânzienele fac parte dintr-o coroniţă împletită şi agăţată la uşi, ferestre ori la stâlpii porţilor. Ea are rolul de a feri oamenii, recoltele şi animalele de grindină, furtuni şi duhuri rele.

Verbina nu trebuie culeasă decât în nopţile de Înălţarea la Cer, Sânziene şi de Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Doar aşa ar avea eficienţa maximă. De ce e aşa renumită? Pentru că romanii o foloseau ca să-şi împodobească templele, fiind considerată o influenţă a planetei Venus. Conform unor credinţe, dacă e semănată pe câmp, atrage recoltă bogată şi prosperitate.

Iată câteva tradiții din Borșa – Maramureș de Sânziene: