News Flash:

Sarbatorile sarmanilor

4 Ianuarie 2008
2024 Vizualizari | 0 Comentarii
• Si pentru oamenii fara un loc al lor sau o stabilitate sociala a fost Craciunul, a fost Revelionul si va fi Boboteaza • Dar cum au trait ei aceste momente, de pilda cei din adapostul de noapte din strada Rosetti, in timp ce altii se infruptau hulpavi din mancaruri, este greu de descris • Tremurand din toate incheieturile, unul dintre locatarii caminului din strada Rosetti abia a putut spune ca de sarbatori s-a odihnit la cald • "Am dormit. M-am odihnit la caldura. Ce altceva sa fac?", a spus Ioan Mocanu • Dar pentru altii, tot de la camin, sarbatorile au fost doar "ceva mai frumoase"

"Am stat aici. Mancare ne-a lasat mama ceva... Asistenta sociala ne-a ajutat sa fim cazati aici si de cateva luni putem dormi linistiti in acest camin. Aproape cinci ani am stat cu mama prin case parasite, pe la Pro Tv sau pe strada Alba, dar n-am mai putut sta pe acolo, ca am fost dati afara. Eu merg la scoala, dar nu stiu daca am sa ajung la liceu, fratele meu, Gheorghita, s-a lasat de scoala...", a spus Ionut Viziteu, un adolescent de 14 ani adapostit la acest camin.

De la mesele imbelsugate, cu mancaruri tuguiate in farfurii, frumos ornate, cu tot soiul de bauturi, la acele mese peste care au trecut doar mainile tremurande cu cate o bucatica de ceva, distanta nu este decat de clasa sociala. Si pentru oamenii cazati in adapostul de noapte din strada Rosetti au fost sarbatori, dar nu au fost simtite in consecinta. Lumea lor este una a fricii zilei de maine si, totodata, bine cantarita in numar de paini si "ceva" mancare, un salam, poate. Ei sunt bucurosi ca au unde se adaposti, ca nu le este frig, nu-i ploua. Cazati cate 7-8, 10, 12 in camera, acesti oameni isi duc astfel traiul. Doar sase cuvinte au fost necesare pentru cel care de o saptamana a primit cazare in caminul de noapte din strada Rosetti, sa descrie cum a fost pentru el Craciunul si Revelionul. "Am dormit. M-am odihnit la caldura", a spus Ioan Mocanu, iesean fara nici un venit. La cei 54 de ani, Ioan traieste pe unde apuca, mai munceste cu ziua, iar pana la sosirea sa aici a dormit prin tot felul de locuri insalubre. Caldura din camera, resoul arde de zor intre paturi, l-a coplesit, transpunandu-l in alta lume. Cea in care este cel putin caldura.

Tata fara noroc

 Intr-o camera la parterul adapostului de noapte, 12 suflete isi duc viata zi de zi. Si noapte de noapte. De acum se cunosc, sunt aproape ca in familie. Familia Ipate, cu doi copii, sunt patru dintre cei 12 locatari ai acestei camere. Pentru ei, Craciunul a fost putin mai diferit deoarece din ajutoarele primite de la oamenii pe la care lucreaza tatal, au reusit sa pregateasca o masa cat de cat. "Sarbatorile au fost pentru noi ca o zi normala. Poate ca din cauza ca am mancat salata boeuf, racituri si copiii au avut dulciuri, a insemnat ceva mai mult pentru noi. In rest... Aici stam... (numara paturile) 12 oameni. Asa e la camin, adapost, dar e mai bine decat afara. Muncesc cu ziua si mai castig ceva. Asa, pentru a trai de azi pe maine. As fi vrut sa merg si eu cu familia undeva, dar... Asta e viata. E bine si asa, mai rau, de mai rau", a aratat Marin Ipate. Desigur ca in aceasta familie largita, mai totul se imparte. Ca atare, orice masa este stiuta si de ceilalti care primesc cate ceva.

Copiii nimanui


Lumea, cu doua vise mai putin. Ionut, de 14 ani, si Gheorghita, de 17 ani, parasiti de tata in urma cu aproape cinci ani, sunt de doar cateva luni sub acest acoperis al adapostului de noapte. Pana sa fie gazduiti aici, au fost alaturi de mama lor si au dormit pe unde au apucat. Cel mic, elev in clasa a VI-a la Scoala George Calinescu, mai merge la ore si, ajutat de colegi sau de asistentii sociali, spera sa termine opt clase. Dar spiritul Sarbatorilor de iarna, pentru ei, a fost doar ca o idee vaga. "Am stat aici. Mancare ne-a lasat mama ceva... Asistenta sociala ne-a ajutat sa fim cazati aici si de cateva luni putem dormi linistiti in acest camin. Aproape cinci ani am stat cu mama prin case parasite, pe la Pro Tv sau pe strada Alba, dar n-am mai putut sta pe acolo, ca am fost dati afara. Eu merg la scoala, dar nu stiu daca am sa ajung la liceu, fratele meu, Gheorghita, s-a lasat de scoala... Ce sa spun despre Craciun? Noi asa il avem... n-am iesit nicaieri ca...", a spus Ionut Viziteu, un adolescent de 14 ani adapostit la acest camin. Cu cateva carti ingramadite pe o biblioteca, cei doi frati isi duc astfel zilele, ba mai iesind la plimbare, ba mai incercand sa castige un banut.

 Viitoare mama

 Este gravida in luna a treia, iar pentru ea sarbatorile au fost cu nimic mai speciale decat celelalte perioade ale anului. "Sunt de sase ani aici. Am stat pana la venirea mea la adapost sub pod, la Socola. Cum sa fi petrecut? Am stat aici, vedeti cati suntem, m-am mai uitat la televizor, m-am mai plimbat... atat", a spus Aurelia Grigoras.

Doar speranta

 "Nasol. Tare rau. Ce sarbatori? Am iesit de Revelion la Palat si am mai stat la prietena mea. E trist... La mine in camera sunt sapte persoane, dintre care mama si tata. As fi vrut sa-mi chem prietena, dar... Stau de aproape sapte ani in acest camin, inainte nu era adapost de noapte. Am 21 de ani, lucrez, aduc bani in casa, dar niciodata nu ajung. As vrea ceva mai bun, un viitor...Traiesc cu speranta, altfel nu cred ca as putea rezista...", a spus Lucian Madvula. Intr-adevar, conditiile de trai din acest adapost de noapte nu sunt tocmai la standarde dar, de bine de rau, este cald si nu bate vantul.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

copiii nimanui viitoare mama doar speranta
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1278 (s) | 24 queries | Mysql time :0.015115 (s)