News Flash:

Savoarea plantelor aromate

7 Octombrie 2010
2479 Vizualizari | 0 Comentarii
Doriti ca mancarea sa fie si gustoasa si hranitoare? Vreti sa capatati forta si energie? Preferati plantele ca remedii in diverse afectiuni?

Folositi:

Busuiocul
Planta erbacee, anuala, condimentara, originara din India, China, in prezent se cultiva pe tot globul. Se mai numeste basic, basileac, bosioc rosu, bosiog, bosioace, bosoioc, busuioc de gradina, busaioc, malacina, motocina, vasileac s.a.
In Grecia antica, fiind considerat o planta magica, busuiocul nu era folosit, ca acum, pentru agrementarea supelor sau salatelor, ci ca planta decorativa, protectoare a lacasului familial.
In sudul Frantei si in Italia, busuiocul intra in compozitia unui mare numar de retete culinare. Este nelipsit in toate sosurile de rosii. Da o nota de verde adevaratei pizza margherita. Este folosit in asezonarea salatei in Capri.
In regiunea Marsiliei, este strivit impreuna cu usturoiul, parmezanul si uleiul de masline si intra astfel in compozitia celebrei supe locale de legume.
Pentru a-si pastra insa aroma, busuiocul trebuie folosit proaspat. Uscat isi pierde savoarea, are un gust neplacut. Este usor de cultivat intr-un balcon. In felul acesta, nu veti mai avea probleme cu tantarii, veti putea aroma salata de rosii, veti umple incaperea cu un parfum suav.
Se cultiva din februarie pana la 15 iunie si are nevoie de multa apa.
Din florile sale uscate se poate face o infuzie plina de calitati curative. Nici proprietatile sale terapeutice nu sunt de neglijat. Pliniu ii indica impotriva epilepsiei. Intre Renastere si secolul trecut, era indicat ca stimulent psihic si pentru restabilirea "umorilor" din compozitia sangelui.

Menta
Planta erbacee, perena, cu staloni rezistenti la temperaturi scazute, putin pretentioasa fata de caldura, a aparut ca hibrid spontan al speciilor Mentha aquatica si Mentha spicata. Se cultiva in majoritatea tarilor. Grecii din perioada lui Pericle foloseau menta pentru fabricarea parfumului. Romanii o foloseau pentru aromatizarea vinurilor si a sosurilor, femeile romane mancau pasta de menta cu miere pentru a avea respiratia placuta. Pliniu o recomanda sub forma de coronita in jurul capului celor care studiaza, pentru a le crea o buna stare de spirit. Grecii insa o considerau afrodisiaca si o interziceau soldatilor, ca sa nu-i incite, pierzindu-si astfel din curaj. Dupa cum busuiocul indeparteaza tintarii, menta indeparteaza soarecii, fiind astfel recomandata sa fie pusa in sacii de griu sau linga branza. Folosita in infuzie, este un excelent remediu in tulburarile digestive, voma, colici, balonari, dureri hepatice, dispepsii etc. Inconvenient: anumitor persoane le provoaca insomnii, deci trebuie evitat consumul ei seara. Inhalata, foloseste in astm, tuse, bronsite cronice. Compresele de frunze proaspete sunt folosite contra migrenelor. In retetele culinare intra in compozitia deliciosului sos englezesc si ocupa un loc important in bucataria chinezeasca.

Dafinul
Originar din Asia Mica si Peninsula Balcanica, la noi in tara, se cultiva in sere si vara afara. Se mai numeste bibici, ciumafaie, ciuma-fetei, frunzisoara, laur, liorbe, turbare s.a.
Ca si maslinul, dafinul este un simbol al pacii. La Roma, se agitau crengi de laur (dafin) in semn de legatura prieteneasca. Era folosit si ca planta decorativa in palatele imparatilor si ale marilor pontifi. In caz de victorie, erau incoronati atat Jupiter, cat si generalii invingatori cu dafin. Coroana de laur consacra poetii, dar si indragostitii fericiti. Aclimatizindu-se usor in nordul Mediteranei, isi continua destinul istoric in perioada medievala, cand rolul se extinde si la incoronarea studentilor promovati. De aici vine si cuvintul "bacalaureat" (coroana era impletita din lauri cu bobite, bacca laurea...). Savoarea sa este de neinlocuit in sosuri marinate, preparate vinatoresti, limba cu masline si sos tomat, peste in sos tomat, iahniile de fasole, de linte, mazare si chiar in banala mincare de cartofi. Terapeutic, se folosesc si frunzele si bobitele, frunzele pentru calitatile lor antispastice si excitante ale sucului gastric, iar bobitele pentru actiunea diuretica, febrifuga, expectoranta si antireumatismala. Infuzia de frunze proaspete sau uscate este indicata in dispepsii, balonari, gripa, bronsita cronica. Frunzele pot fi, de asemenea, mestecate inainte de masa, intrucat activeaza secretia salivara, facilitand astfel digestia. Prin pisarea si fierberea frunzelor in bain-marie se poate prepara un excelent unguent necesar in masajele antireumatismale. Pisat praf si tinut in apa (1 g la un pahar de apa), ajuta la cicatrizarea ulcerelor stomacale atonice.

Usturoiul
In popor se spune, si nu fara motiv, ca nu ar trebui sa existe nici o zi fara usturoi. Considerat un panaceu universal, usturoiul este un remediu impotriva bolilor si a batranetii. Este originar din Asia Mica, Kazahstan, Uzbekistan, Afganistan, India, bazinul Marii Mediterane, Muntii Caucaz si Carpati, unde continua sa fie utilizat in mod intens. Se mai numeste ai, ai de gradina, ceapa alba, osturoi, usturoi de primavara, usturoi de toamna, usturoi de vara s.a. In toate epocile, usturoiul a jucat un rol in terapeutica, religie sau magie. Egiptenii il ridica la grad de divinitate: confectionau din el coliere in jurul gitului copiilor. Faraonul Cheops distribuia o ratie zilnica celor care ii construiau marea piramida, pentru a capata forta si a-i proteja de epidemii, iar in papirusul de la Kahun se indica pentru depistarea femeilor fertile. Metoda este reluata de Hipocrat, care il aplica pisat pe piele. Daca femeia ii simte a doua zi gustul in gura, este apta pentru concetie. Grecii il numeau trandafir puturos si il consumau in cantitati foarte mari, mai ales atenienii, dar interziceau intrarea in temple a celor care l-au consumat de curand, deoarece mirosul neplacut impiedica practicile magice. Sportivii il foloseau pentru a capata forta si curaj. Romanii il foloseau in alimentatia soldatilor din acelasi motiv. Amestecat cu pateu facut din ficatul cocosilor de lupta, era folosit de medicina medievala ca panaceu al taranilor. In evul mediu, era plantat in gradinile manastirilor si folosit ca antidot impotriva alcoolului. Proprietatile sale fiind atat de numeroase, este lesne de inteles ca usturoiul intra in compozitia majoritatii retetelor folclorice. Este contraindicat doar in cazuri de alaptare, deoarece altereaza gustul laptelui si produce colici abdominali la sugar. Asociat cu mierea de albine este indicat contra raguselii. Nu ezitati sa-l folositi de cite ori aveti ocazia, sub forma de mujdei (cu apa sau de tip maioneza), scordelea (cartofi fierti, otet, ulei si usturoi transformate in piure), ostropel, pentru impanarea fripturii, in prepararea celebrului sos lipovenesc (mujdei preparat cu ulei, asemenea maionezei, dar cu adaos de zeama de peste si otet), a sosului oriental (tot ca sosul lipovenesc, dar in loc de otet se adauga lamiie), salatei de telina (mujdei pregatit maioneza la care se adauga radacina de telina rasa pe razatoarea mica) sau ca adaos la toate salatele de vara (de rosii, de vinete coapte si tocate, de fasole verde fiarta etc.). Pentru atenuarea mirosului de usturoi exista diferite remedii traditionale: mestecarea, timp de citeva minute, a unui fir de patrunjel, a unor boabe de anason sau de cafea - si moderne: clatirea gurii cu solutie foarte slaba de cloramina sau cu alcool de menta, cu produse pe baza de clorofila.


Cardamonul.
Orice gospodina care se respecta pastreaza in dulapurile sale o serie de condimente. Unele sunt folosite doar pentru prepararea bucatelor destinate meselor de sarbator, altele se folosesc in mod curent. Piperul, scortisoara, dafinul sunt dintre cele mai utilizate, dar exista si altele: ghimbirul, sofranul, nucsoara, cardamonul, care suint recunoscute si pentru proprietatile lor curative.
In Orient, cu deosebire in tarile arabe, cardamonul este numit "samanta dragostei". Cunoscutul fitoterapeut francez Maurice Messegue recomanda cardamonul pentru marirea potentei masculine, combaterea ejacularii precoce, ca afrodisiac atat pentru femei, cat si pentru barbati. Acelasi fitoterapeut, spunea despre aceasta planta ca "este unul din cei mai puternici afrodisiaci existenti si cunoscuti". De la aceasta planta se folosesc semintele, care contin ulei volatil. Pe langa efectul pe care-l are asupra mancarii, folosit drept condiment, cardamonul imbunatateste digestia si asimilatia. De asemenea are efecte beneficie asupra psihicului si mentalului - confera buna dispozitie, invioreaza, incalzeste, creeaza rezonanta cu energiile cutezantei si increderii, risipeste teama de esec.

Cuisoarele
De la aceasta planta se folosesc bobocii ce cresc pe arbore si care au forma de cui, de unde si denumirea de "cuisoare". Pe langa utilizarea sa in alimentatie, in condimentarea si aromarea preparatelor, cuisoarele sunt indicate in tratarea unor afectiuni: gripa, guturai, rinita, infectii ale aparatului respirator, colita, enterita, infectii urinare, diaree, faringita, amigdalita, boli infectioase in general.
Folclorul Greciei antice ne invata, ca daca vrem sa ne mentinem auzul ascutit, sa luam zilnic doze de scortisoare si miere de albine.
Extern, se aplica tinctura de cuisoare pentru tratarea reumatismului, plagilor greu vindecabile, piscaturilor de insecte. Tinctura concentrata (40%) nediluata se aplica pe masele pentru a combate durerea si infectia. Si aceasta planta-condiment actioneaza asupra psihicului si mentalului, confera curaj, ajuta la o integrare mai armonioasa in aceasta viata, la o autoacceptare a conditiei actuale, induce o stare de optimism, este un bun ajutator in cazul fiintelor descurajate.

busuiocul menta dafinul usturoiul cardamonul cuisoarele
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1368 (s) | 22 queries | Mysql time :0.022389 (s)

loading...