Magazin

Scandalurile sexuale din manastirile medievale

Publicat: 24 iul. 2013

Evul Mediu a cunoscut o inflorire spectaculoasa a asezamintelor monastice. Acest entuziasm monahal n-a fost insa insotit si de respectarea de catre calugari – si calugarite – a dogmelor cu privire la viata privata, sau mai bine zis la ignorarea aspectelor ce tin de viata privata pentru a se dedica in totalitate credintei. Scandaluri sexuale in interiorul manastirilor izbucneau in tot Occidentul medieval.

Dupa cucerirea normanda a Angliei, scandalurile amoroase din randul clericilor, presupusi celibatari, au devenit o problema foarte serioasa. Autoritatile bisericesti si credinciosii se plangeau de mult timp de lipsa castitatii din randul preotilor si de casatoriile acestora. Drept raspuns, episcopii au inceput sa colaboreze pentru a gasi o metoda de a face fata clerului ”ratacitor”. Au fost date instructuni pentru a preveni ca preotii sa intre in contact cu femei, casatoriile dintre clerici si laici au fost interzise, iar celibatul urmarit cu strictete. Se parea ca dragostea trebuia suprimata, cel putin in randul celor promisi Domnului.

Insa povestile cu cimitirele manastirilor pline cu oase de copii se raspandeau in afara zidurilor enclavelor monastice. Se presupune ca atunci cand calugaritele ramaneau insarcinate copiii erau ucisi la nastere. Din moment ce asezamintele religioase pentru femei si cele pentru barbati erau construite uneori pe acelasi teren, calugarii si calugaritele intrau deseori in contact. Inante de venirea Normanzilor, aceste asezaminte duble erau foarte populare, iar barbatii si femeile dedicati vietii religioase nu traiau separati. Cu timpul insa, biserica a inceput sa-si puna intrebari cu privire la aspectul practic al manastirilor alaturate. Natura legaturilor dintre calugarii de ambele sexe este exemplificata de un caz care a iesit la iveala in 1142. Rapoartele vorbesc despre o calugarita care a petrecut noaptea cu niste calugari de la o manastire apropiata, ea dansand si cantand la lauta impreuna cu ei pana dupa miezul noptii. Ca asemenea activitati puteau duce si la altfel de legaturi, chiar mai grave, intre calugari si calugarite era un fapt ce nu putea fi pus la indoiala, mai ales dupa ce scriitorul si abatele Aelred de Rievaulx (1110-1167) face publica povestea Calugaritei din Watton.

Intamplarea are loc pe la sfarsitul anilor 1150. Protagonista povestii a fost dusa la o manastire cand avea doar patru ani, astfel ca fata si-a petrecut copilaria si adolescenta inchisa acolo. Insa ea a crescut si a devenit o femeie foarte incapatanata si aproape lipsita de morala. La un moment dat a fost prinsa, de catre alte calugarite, cu iubitul ei. Pedeapsa a fost exemplara: i-a fost smuls valul si a fost legata cu lanturi intr-o celula, fiind hranita doar cu paine si apa. Aelred spunea: ”Inchideti-va ochii, virgine ale lui Hristos, acoperiti-va ochii… Ea a fost o virgina a lui Hristos si a devenit femeie adultera. ” Dovada ”indiscretiei” sale a devenit publica atunci cand s-a dovedit ca fata ramasese insarcinata. Iubitul ei, drept pedeapsa pentru intretinerea de relatii cu o calugarita, a fost castrat. Inregistrarile scrise spun ca, dupa o viziune divina, catusele i-au disparut in mod miraculos, la fel si fatul, iar fata s-a intors la viata monastica. Stareta manastirii din Amesbury in Wiltshire n-a fost asa de norocoasa. Manastirea pe care o conducea a fost inchisa in 1189 dupa raspandirea unor zvonuri potrivit carora stareta avusese trei copii.

La Conciliul ecumenic de la Lateran din 1179 s-a discutat si aceasta grava problema ce afecta serios imaginea Bisericii. Preotilor li s-a interzis sa traiasca in aceeasi casa cu femei dupa ce episcopii se plansesera ca acestia traiau cu servitoarele lor, cu care aveau foarte multi copii. In ciuda numeroaselor edicte promulgate cu scopul de a-i face pe preoti sa respecte celibatul, acestia au continuat sa traiasca in desfrau.

Secolul al XIII-lea, presupusa ”epoca de aur a monahismului”, a fost de fapt un secol al depravarii din spatele zidurilor manastiresti. Pasiunea calugaritelor pentru haine luxoase si bijuterii a adus nenumarate plangeri cu privire la traiul lor inadecvat. In 1397 un episcop se arata extrem de numultumit din cauza unei anume Margaret Fairfax, o femeie de vita nobila care venise la manastire fara a renunta insa la dragostea pentru valuri scumpe din matase. In plus, ea mentinuse legaturile cu un John Munkton, pe care-l invita adeseori la ea. Situatia era inrautatita si de faptul ca, de multe ori, fetele erau duse la manastire din vointa parintilor. Familiile isi lasau fiicele necasatorite la manastire pentru a nu mai cheltui bani pe nunti, pentru a ”salva sufletul familiei” sau pur si simplu pentru ca nu-si mai permiteau sa le intretina. Intre 1275 si 1535, rolul manastirilor ca receptacul pentru fetele ”in plus” a crescut foarte mult,  mai ales in cazul celor din familii de clasa mijlocie sau aristocratice care nu-si permiteau zestrele foarte mari. Desi unele femei poate ca ar fi ales oricum o viata de ascetism si rugaciune, e clar ca nu toate ar fi mers pe calea aceasta. Nu trebuie deci sa ne surprinda faptul ca ele ajungeau sa se indragosteasca de barbatii care erau cel mai aproape de ele, adica de preoti sau calugari.

Scandaluri ecleziastice n-au contribuit deloc la reputatia Bisericii, ci din contra. Miscarea reformatoare din secolul al XVI-lea s-a folosit foarte mult de aceste scandaluri pentru a critica Biserica. Odata cu raspandirea reformei, numarul asezamintelor monastice a scazut in tarile protestante si a crescut in schimb numarul casatoriilor preotilor. Luther, care predica desfiintarea celibatului preotilor considerand ca acesta e inutil deoarecefiecare crestin e preot si nu exista diferente artificiale intre clerici si laici), este el insusi un exemplu: el s-a casatorit cu o calugarita pe care o ajutase sa scape de la manastire.
sursa: historia.ro



loading...

Adauga un comentariu