News Flash:

Religie

Scara virtutilor si inaltarea spre Dumnezeu

20 Martie 2010
1711 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat
Motto: "Suisuri în inima sa a pus... merge-vor din putere în putere" (Psalmul 83.6-7). Tinta oricarui suflet crestin este împaratia cerurilor, este slava lui Dumnezeu, este întalnirea cu Mantuitorul Iisus Hristos, este mantuirea. Agonisirea mantuirii, adica eliberarea sufletului de pacat, este si scopul final al tuturor lucratorilor mantuirii.

Biserica ne-a dat puterea si orientarea de a duce o viata normala prin reperele Legii Dumnezeiesti atat în plan orizontal, adica ancorati în viata zilnica si în grijile materiale, cat si prin înaltarea mintii de la grijile lumesti si problemele cotidiene la grija pentru suflet si trairea vietii pamantesti în chip duhovnicesc. Asa se si explica de ce unii sunt numiti "oameni duhovnicesti", altii sunt considerati "oameni trupesti". Caci unii îsi traiesc viata conform randuielilor asceticii crestine si în duhul învataturilor mistice, în vreme ce altii reusesc doar sa si-o întocmeasca potrivit moralei cuprinse în Decalog. Diferenta o face afierosirea desavarsita pe care o presupune cel dintai mod de vietuire – în liniste adanca si daruire totala slujirii Lui Dumnezeu în post si rugaciune, spre deosebire de cel de-al doilea, mai relaxat si nu întotdeauna ferm: "Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16.24). Intrebat fiind la modul cel mai reverentios cu putinta "Invatatorule bun, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" (Marcu 10.17), ne aducem aminte ca Mantuitorul Iisus Hristos adreseaza ca raspuns tanarului bogat îndemnul plin de iubire: "Vinde toate si urmeaza mie". Probabil ca aceasta întrebare framanta mintea si inima oricarui crestin adevarat dornic de mantuire. In lumea monahala – si cu precadere în viata pustniceasca – lupta aceasta de multe ori crancena cu ispitirile de tot felul, cu primejdiile înselarii, cu încercarile trupului ca si precaritatea si fragilitatea mintii omenesti – îsi atinge apogeul; tocmai de aceea Sfintii Parinti alcatuitori si cei dintai traitori ai Filocaliei arata ca "trup de trup se deosebesc precum vreascurile de fier". Altfel spus, nu tuturor li se potriveste viata în pustie, precum nu tuturor li se potriveste calugaria în viata de obste. Cel mai bine descrise gasim astfel de subtile deosebiri în colectiile de scrieri duhovnicesti din tezaurul universal al Bisericii, precum "Patericele", "Vietile Sfintilor", "Sbornicele", "Proloagele" si mai ales "Filocalia" - în care reperele necesare ne sunt înfatisate cu precizie astfel încat sa putem urma întocmai modelelor prezentate si sa dobandim pe aceasta cale fericitele virtuti si calitati morale. Astfel, Sfantul Ioan Scararul si Sfanta Maria Egipteanca sunt cele dintai modele de desavarsire crestina, drept pentru care Sfanta Biserica le-a si închinat cate o duminica speciala în timpul Sfantului si Marelui Post. Sfantul Ioan Scararul (cunoscut si sub numele de Sinaitul) este cel care, în cuprinsul operei sale numite "Scara Raiului" a descris pe larg toate etapele necesare urcusului anevoios si ostenitor catre sfintenie prin stradania ascetului sau nevoitorului de despatimirea de toate cele pamantesti care îngreuneaza înaltarea sufletului la cer cu scopul agonisirii harului Sfantului Duh si dobandirea starii de comuniune neîncetata cu Dumnezeu si traire duhovniceasca pe treptele cele mai de sus ale simtirii rugaciunii accesibile omului: Preacuviosii Parinti Antonie, Pahomie, Teodosie, Onufrie, Sava, Gheorghe si Ioan Iacob, Atanasie, Petru si Pavel ai Athonului, Daniil Sihastrul, Paisie, Antipa, Dimitrie si Nicodim, precum si Preacuvioasele Maici Parascheva de la Iasi, Teodora de la Sihla si Mavra de pe Ceahlau, nu sunt decat exemplele cele mai la îndemana. Desigur, Sfanta Maria Egipteanca ramane pilda vie cea mai patrunzatoare de curatire totala si definitiva a sufletului de murdaria îngrozitoare a pacatului sub lucrarea nemijlocita a harului Dumnezeiesc asistand straduinta efortului de vointa al ostasului Lui Hristos, - chiar daca fara conformarea evidenta la randuielile, retetele sau tehnicile de metoda ale vreunui compendiu sau manual de asceza si mistica; în cazul ei nu vedem decat o biata femeie imorala cazuta prada poftei întunecate a pacatului, care mustrata fiind de cuget din pricina multimii pacatelor - la simpla vedere a Icoanei facatoare de minuni a Maicii Lui Dumnezeu, îsi va marturisi pacatele catre duhovnic, va lua cu sine un cosulet cu cinci paini ca merinde si va trece apa Iordanului pentru a vietui acolo în cea mai aspra nevointa cu putinta pentru urmatorii patruzeci si sapte de ani ai vietii ei, sfarsind prin a-l uimi pe Sfantul preot Zosima atunci cand, rugandu-se Parintelui Ceresc pentru lume, harul-lumina al Duhului o va înalta de la pamant mult mai sus ca statura unui barbat impunator. Acelasi Har care îi si descopera cele tainuite din veac, de necuprins cu mintea firii si de negrait cu limba omeneasca. In consecinta se poate spune ca exista crestini care vor din toata puterea sa se mantuiasca, dar si crestini care s-ar putea lesne mantui daca, asemeni Sfintei Mariei Egipteanca, ar lua si ei o astfel de hotarare ferma si categorica de a stavili urgia pacatelor si a lua peptis calea Lui Dumnezeu, calea Bisericii, calea care duce la viata, calea mantuirii. Caci larga este calea ce duce la pierzare si stramta este usa prin care se intra în Rai! Numerosi sunt crestinii ritualisti, crestini "de duzina", care – bucurandu-se nestingheriti si fara oprelisti de Harul sfintitor din Tainele Bisericii, de la Sfantul Botez pana la Sfanta Euharistie, dar neîntelegand rostul si semnificatia lor, nu pricep ce mare dar primesc de la Dumnezeu pentru ca nici nu simt efectul lucrarilor tainice. Toti acestia, "devoratori" nu de publicitate ci de daruri duhovnicesti, "consumatori" nu de piata ci de Sfinte, - dar complet în afara lor! - sunt de fapt "crestinii" care umplu crasmele, tribunalele, balciurile, stadioanele, înjurand, hulind, clevetind, ponegrind, ocarand, defaimand pe altii si necinstindu-L pe Dumnezeu, ramasi sclavi ai meschinariei si micimii sufletesti: "Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte."(Marcu 8.18), caci "Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra în împaratia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri." (Matei 7.21)

Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4530 (s) | 22 queries | Mysql time :0.334684 (s)

loading...