News Flash:

Religie

Scara virtutilor si inaltarea spre Dumnezeu

27 Martie 2010
806 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat
Exista crestini care vor din toata puterea sa se mantuiasca, dar si crestini care s-ar putea lesne mantui daca, asemeni Sfintei Mariei Egipteanca, ar lua si ei o astfel de hotarare ferma si categorica de a stavili urgia pacatelor si a lua peptis calea Lui Dumnezeu, calea Bisericii, calea care duce la viata, calea mantuirii. Caci larga este calea ce duce la pierzare si stramta este usa prin care se intra în Rai! Numerosi sunt crestinii ritualisti, crestini "de duzina", care – bucurandu-se nestingheriti si fara oprelisti de Harul sfintitor din Tainele Bisericii, de la Sfantul Botez pana la Sfanta Euharistie, dar neîntelegand rostul si semnificatia lor, nu pricep ce mare dar primesc de la Dumnezeu pentru ca nici nu simt efectul lucrarilor tainice. Toti acestia, "devoratori" nu de publicitate, ci de daruri duhovnicesti, "consumatori" nu de piata, ci de Sfinte, - dar complet în afara lor! - sunt de fapt "crestinii" care umplu crasmele, tribunalele, balciurile, stadioanele, înjurand, hulind, clevetind, ponegrind, ocarand, defaimand pe altii si necinstindu-L pe Dumnezeu, ramasi sclavi ai meschinariei si micimii sufletesti: "Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte" (Marcu 8.18), caci "Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra în împaratia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri" (Matei 7.21). Iata de ce putem afirma fara sovaire ca toti cei care, declarandu-se crestini în gura mare, dar savarsind rele la vedere ca si în ascuns, sunt de fapt neadevarati crestini. Furtul, desfraul, betia, barfa, clevetirea, vorbirea de rau, defaimarea, juramantul fals ca si lipsa de cuvant – toate acestea nu sunt decat simptomele cele mai vizibile ale "mediocritatii" crestinesti. Cum sa pretinzi ca Il ai pe Hristos în inima atata vreme cat faptele îti sunt potrivnice cuvantului?! "Nu va amagiti" striga Apostolul - "nici un necurat nu are mostenire în împaratia lui Hristos si a lui Dumnezeu" (Efeseni 5.5); si iarasi "betivii, desfranatii, necuratii, malahii, sodomenii, nu vor intra în împaratia lui Dumnezeu!" (ICorinteni 6.9-10). Asadar, cautand (ca Diogene oarecand) un crestin adevarat, cu siguranta nu-l vom recunoaste dupa uniforma sau accesorii. Pe crestinul îl recunosti în primul rand dupa buna sa cuviinta. Buna cuviinta presupune virtutea modestiei, smereniei, blandetii, bunatatii, rabdarii, omeniei si multe alte virtuti care nu pot fi falsificate. A fi crestin nu implica o tehnica speciala; a fi crestin înseamna a trai virtuos în Darul Lui Dumnezeu ca o necesitate nascuta din constiinta morala personala. Nu poti fi altceva decat ceea ce esti; nu poti fi aparent bun, bland, smerit, modest, daca aceste calitati nu sunt vii în sufletul tau, inspirate si cultivate înca de la nastere prin dragostea si evlavia parintilor trupesti. Un crestin fals este ca un mascarici de circ; numai ca, si de i-am putea minti pe toti, totusi pe Dumnezeu niciodata! Sfintii Parinti ai Bisericii ne învata ca iubirea patimasa de sine este maica tuturor relelor. Varful acestora, asemeni unui dublu pisc semet de munte, îl fac invidia si dusmania. Cand esti mancat de rautate si invidie, nu poti spori, pentru ca, preocupat fiind de lucrarea altora, nu te mai preocupi de a ta! Nu poti spori pentru ca nu mai ai repere dupa care sa te orientezi; tu singur fiind bun în proprii tai ochii, nu mai ai ce învata de la altii! Greu este sa-ti fii propriul tau geniu, caci nu mai ai nici o sansa de a fi înteles de ceilalti! Asa se si face ca toate aceste "genii' si "unicate" si "staruri" – asa-zise "valori" spirituale, de cele mai multe ori nu sunt decat pepiniera sectelor si ostirea dusmanilor lui Hristos – de la liber cugetatori pana la ateii de toate nuantele. Nu mai crezi în Dumnezeu pentru ca nici nu mai exista valori ca model si reper! De altfel, în zilele noastre, nu este deloc greu sa întalnesti la tot pasul crestini care uita ca Hristos este prezent în fiecare clipa si la fiecare pas; Biserica nu este numai în biserica, Biserica este pretutindeni: acasa, pe strada, la servici, în gara, în autobuz, pe faleza, pe plaja, în munte, în spital, în bucatarie. Oriunde am fi totul este sub pronia si ochiul vesnic privighetor al Domnului!... Crestinii adevarati nu sunt crestini de spectacol si nici de obisnuinta pentru ca adevaratul crestinism nu este o simpla datina sau un obicei mostenit fara nici o participare; crestinismul înseamna dogma asumata, învatatura traita tainic, în launtrul ascuns al inimii si nicidecum obisnuinta blazata, plictisita si dezinteresata. De aceea crestinul dreptmaritor trebuie sa petreaca pururea în împreuna-veghere cu Dumnezeu, în acea stare de adunare în sine si atentie neslabita catre interior numita "trezvie": "In tot locul stapanirii Lui binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul", (Psalmul 103.22) "Il voi binecuvanta pe Domnul în toata vremea, pururea lauda Lui în gura mea" (Psalmul 33.1). Prin urmare, atunci cand vedem un "crestin" crispat, cu chipul încruntat de suparare, manios, orgolios, razbunator, rautacios, zgarcit, lipsit de rabdare ... sa stim ca avem înaintea ochilor un "consumator" de Dumnezeu si de Taine lipsit de sens si finalitate crestina: "nu stiti ce cereti" (Marcu 10.38), pentru ca nici nu stie de unde vine, nici încotro merge. Daca într-adevar dorim sa vietuim crestineste, trebuie pur si simplu sa redescoperim firescul: sa fii botezat ortodox, sa fii practicant convins; sa traiesti ceea ce crezi, sa postesti în cele patru posturi ca si miercurea si vinerea. In toate sarbatorile ca si în zilele de Duminica sa iei parte la savarsirea Tainei Sfintei Euharistii în Slujba Sfintei Liturghii; sa te împartasesti o data la patruzeci de zile sau macar în cele patru posturi de peste an; neîncetat sa îti marturisesti pacatele la duhovnicul tau în Taina Sfintei Spovedanii. Lepadand viciul betiei, naravul otravitor si sinucigas al fumarii tutunului, patima desfranarii ca si vapaia nimicitoare a urii de aproapele – doar asa vom putea vietui ca adevarati crestini drept slavitori fii ai Bisericii si mostenitori ai mantuirii. In primul rand trebuie sa iertam si sa purtam cu grija crucea celor slabi. Pentru a fi crestin trebuie sa fii bun si iertator ca sa te asemeni Creatorului Care te-a adus dintru nefiinta la fiinta. Crestinul nu poate sa savarseasca fapte potrivnice Legii morale. A fi moral înseamna a respecta tot ce tine de bunul simt, ceea ce în popor se numeste "cei sapte ani de acasa". Pentru ca Dumnezeu sa poata odihni întru noi, trebuie mai întai ca noi sa ne aflam odihna întru Dansul: "Caci sfant esti Dumnezeul nostru si întru sfinti Te odihnesti si tie slava Iti înaltam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh în vecii vecilor. Amin!" (Ecfonis- Slujba Utreniei) Iisus Hristos Mantuitorul spune oamenilor: "orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele" (Matei 7.17); "Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui" (Luca 6.45). Din început Dumnezeu l-a creat pe om cu voie de sine stapanitoare si l-a lasat la sfatul bunei sale voiri; noi însine vom hotarî daca ne mantuim sau nu. Nici îngerii, nici oamenii, nici chiar Dumnezeu nu ne-ar putea mantui fara voia noastra: "Sa nu întorci Fata Ta de la sluga Ta cand ma necajesc, degrab ia aminte spre sufletul meu si-l mantuieste pre el" (Prochimen-Postul Mare-Psalmul 68.20).
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.5331 (s) | 22 queries | Mysql time :0.400154 (s)