News Flash:

Scrisoare pastorala la Invierea Domnului de la IPS Teofan, Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei

19 Aprilie 2019
685 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7625 RON (-0.0002)
USD: 4.2638 RON (-0.0088)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Coperta 1 Pastorala IPS Teofan Pasti 2019

Iubitilor preoti din parohii, 
cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si 
drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu 
din Arhiepiscopia Iasilor: 
har, bucurie, iertare si ajutor 
de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – 
Tatal, Fiul si Duhul Sfant


Iubiti frati preoti,
Cuviosi Parinti si Cuvioase Maici,
Drept-slavitori crestini,


    HRISTOS A INVIAT!

Se cuvine sa-I aducem slava si multumire lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa ajungem si anul acesta la sarbatoarea cea mare a Sfintelor Pasti. In aceasta noapte de lumina, precum si in zilele care urmeaza, traim ceva aparte, ceva deosebit fata de celelalte zile ale anului. De cele mai multe ori nu reusim sa exprimam in cuvinte aceasta stare, insa simtim ca o lucrare tainicase petrece in noi. Este o mare bucurie care se revarsa peste intreaga noastra fiinta. Avem, parca, mai multa viata in noi, mai mult seninatate. Vedem lumea cu alti ochi si aratam mai multa deschidere fata de semenii nostri. Natura insasi pare a fi mai frumoasa in ziua Invierii. Intensitatea acestei stari de lumina este, desigur, diferita. La unii oameni ea se manifesta mai deplin, la altii cu mai putina consistenta si profunzime.  Constatand aceasta realitate, ne intrebam: care este cauza si unde isi are izvorul acest val de bucurie, de pace si de bunavoire? Raspunsul il gasim in adevarul Invierii Domnului Hristos. Schimbarea pe care o traim in noaptea de Pasti este in legatura cu evenimentul petrecut in urma cu mai bine de doua mii de ani. Atunci Hristos a biruit moartea, „vrajmasul cel din urma”1 al omului, devenind „incepatura invierii”2noastre. Inviind din mormant, Hristos a implinit ceea ce fagaduise mai inainte: „Eu am venit ca (oamenii) viata sa aiba si din belsug sa aiba”3.


Iubiti frati si surori intru Hristos-Domnul, 

Prin Invierea Sa, Hristos ne-a daruit puterea vietii celei depline. Aceasta bogatie de viata o simtim intrucatva in zilele Sfintelor Pasti. De ce, insa, nu dobandim acest duh de viata pe deplin? De ce, oare, pierdem si putinul acesta de-a lungul anului? Raspunsul este unul singur: pentru ca nu suntem oameni ai Invierii. O privire onesta asupra vietii noastre arata ca, de cele mai multe ori, suntem crestini doar cu numele. Implinim exterior, daca implinim, poruncile si randuielile bisericesti, dar ne lipseste adancimea vietii duhovnicesti. In mod formal apartinem Bisericii, precum ramurile unui copac. Prin aceste ramuri nu mai curge insa seva datatoare de viata, pentru ca nu avem duh de pocainta, cuget smerit si rugaciune fierbinte. Lipsiti de roadele Duhului Sfant – dragostea, bucuria, pacea, blandetea –, devenim ramuri uscate, fara legatura reala cu viata copacului, adica a Bisericii. Dupa cuvantul Scripturii, desi traim, suntem morti4, nu avem viata in noi insine. Suntem „izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna”5, „pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati”6. 
Consecinta acestei stari de fapt se arata dureros intr-un val de nemultumire, de neliniste, de deznadejde. Viata se desfasoara fara perspectiva, golul interior se adanceste, iar sentimentul zadarniciei macina pe tot mai multi. Moartea si iadul sunt traite cu anticipatie. Cum putem oare iesi din acest iad care ne cuprinde tot mai mult? Cum se poate depasi starea de moarte infiltrata pana in cele mai adanci unghere ale vietii noastre? Raspunsul la aceasta criza duhovniceasca nu poate fi aflat nici in politica, nici in economie, nici in tehnologie, nici in programele ecologice sau de eliminare a saraciei si a bolilor. Solutia ne-o ofera Hristos: „Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua”7. 

Iubiti fii si fiice duhovnicesti, 

Invatatura Bisericii marturiseste ca, inainte de invierea cu trupul, Hristos a coborat la iad pentru a elibera din lanturile mortii pe cei aflati acolo. Aceasta arata ca singura cale de a iesi din existenta noastra de iad si de moarte este coborarea lui Hristos in viata noastra. El coboara insa numai daca si permitem acest lucru, daca ne deschidem prezentei Lui in existenta noastra. Hristos patrunde in viata noastra si ne scoate din diferitele forme de iad si de moarte, facandu-ne partasi Invierii Sale. Iar aceasta se realizeaza prin mai multe cai:
– „Cel ce crede in Mine are viata vesnica”8, spune Hristos. Credinta este, asadar, fundamentul vietuirii adevarate, al vietii celei adanci, cuprinzatoare, datatoare de speranta. „Cel ce crede in Mine [...] rauri de apa vie vor curge din pantecele lui”9, ne incredinteaza Mantuitorul nostru. Aceasta apa vie – Duhul cel Sfant – adapa sufletul insetat de lumina al omului, umplandu-i, prin aceasta, viata de sens. 
– Apartenenta la Biserica cea adevarata, Biserica Ortodoxa, ofera credintei puterea de a influenta viata noastra, gandirea, cuvantul si atitudinea de zi cu zi. In interiorul Bisericii aflandu-ne, ne lasam cuprinsi si imbratisati de duhul Invierii lui Hristos. „In adancul sufletului dorim Invierea”, marturisea Valeriu Gafencu. Ne deschidem spre Hristos in Biserica, iar El cladeste viata Sa intru noi. Ne imbogatim in cunoasterea lui Hristos, iar El aduce in viata noastra pacea. Ne adancim in rugaciune, iar Hristos aprinde, mentine si readuce lucrarea harului care se arata intr-o bucurie nedepasita de nimic in aceasta lume. „Fa ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau (Doamne) si sa invie in bucurie”, se ruga Sfantul Siluan Athonitul. In Biserica – Trupul lui Hristos – noi, ca „mladite” ale Lui, primim viata care izvoraste din Dumnezeu si, astfel, ne impli-nim ca oameni: „Eu sunt vita, spune Hristos, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic”10.
– Depasirea starii de neliniste, deruta si nemultumire nu se implineste decat printr-o relatie autentica, adevarata cu semenii nostri. De aceea, invierea noastra trece prin fratele de langa noi si prin cel de departe, prieten sau dusman. Nu putem ajunge la invierea din moartea care ne cuprinde decat daca fratele nostru devine viata noastra. „Noi stim ca am trecut din moarte la viata, spune Sfantul Evanghelist Ioan, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte. Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de oameni nu are viata vesnica, dainuitoare in El.”11
– Invierea noastra din starea de moarte sufleteasca, gol launtric si confuzie se implineste, de asemenea, prin duh neincetat de pocainta si cuget de smerenie. Vederea propriilor slabiciuni si pacate il asaza pe om in mana lui Dumnezeu, Care ii vindeca ranile sufletesti. Are loc, astfel, o adevarata inviere. „Doamne, Tu invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele care o pierdusera fara nadejde”12, rosteste rugaciunea Bisericii. Asemenea fiului risipitor, omul revine, prin pocainta, la starea de demnitate, libertate si inviere. „Mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.”13Deplinatatea smereniei sale premerge deplinatatii invierii in care este imbratisat. Starea de smerenie il ajuta, de asemenea, pe om sa vada in semenii sai nu slabiciunile lor, ci chipul lui Dumnezeu. Astfel, este eliminata o sursa inepuizabila de conflicte, neintelegeri, frustrari si nemultumire.
– Descoperirea sau redescoperirea sensului vietii, a luminii si a bucuriei din suflet se implineste si prin cautarea linistii launtrice si, cand se poate, a celei exterioare. Iesirea din confortul si zgomotul zilnic aduce pacea lui Dumnezeu in minte si in inima. „Sa incetam o clipa galagia din gand”, spunea Marin Sorescu. Se alunga, astfel, moartea din minte, intunericul din cuvant si confuzia din atitudine. Intr-o asemenea minte curatita, Hristos Isi face salas si puterea Invierii Sale aduce pacea si bucuria dupa care omul tanjeste atat de mult.


Drept-slavitori crestini,

Experienta marturiseste ca, in Biserica, omul cu dreapta credinta, aratata in rugaciune si in dragoste, in pocainta si in smerenie, in timp de linistire, razbate mai usor in viata. Ispi-tele, necazurile, suferinta sau unele neimpliniri nu lipsesc. In acelasi timp, acestea nu se transforma in deznadejde sau in lipsa totala de sens si lumina in viata. Intr-un suflet credincios si smerit, chiar daca apar clipe de intuneric si de iad, Hristos coboara cu puterea Invierii Sale si-l ridica. Bucuria reapare in suflet si omul traieste din nou starea de implinire si de pace.
In aceste zile de Inviere, sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca statornicie in credinta, putere in rugaciune si dragoste, cuget de cainta, smerenie si liniste sufleteasca. Acestea creeaza spatii de lumina si libertate in viata omului pentru ca in ele se afla puterea Invierii lui Hristos. Din aceasta putere sa hranim sufletul nostru, al familiei noastre, al Bisericii, al Tarii si al lumii.
Cu dragoste sfanta, din inima de parinte si frate, vin in fata dumneavoastra si rostesc cu bucurie fiecaruia si tuturor: HRISTOS A INVIAT!
 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

drept-slavitori crestini
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2019 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1634 (s) | 21 queries | Mysql time :0.028160 (s)