News Flash:

Scrisoarea emotionanta a fiicei, pentru Rege, la implinirea a 80 de ani

5 Decembrie 2017
473 Vizualizari | 1 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7415 RON (+0.0061)
USD: 4.2846 RON (-0.0030)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti

Principesa Mostenitoare i-a adresat un omagiu Regelui Mihai, in ziua de 25 octombrie 2001, cand Majestatea Sa a implinit 80 de ani, intr-o forma putin inedita - o scrisoare.

”Cand aveam noua ani, am scris o compunere pe care am lasat‑o la scoala sau am pus-o undeva, in pod. Daca cineva mi-ar spune azi s‑o scriu din nou, compunerea ar arata asa: Exista un om pe lumea aceasta a carui prezenta ma face sa ma simt ocrotita, un om care se afla intotdeauna acolo, langa tine.

Am acasa o fotografie cu mine copil, asezata pe o masina veche de tuns iarba. Sedeam pe masina cu care omul acesta taia iarba si ma simteam in siguranta. In fiecare seara, inainte de a adormi, el venea sa spuna, cu surorile mele si cu mine, Tatal Nostru. Cand aveam patru ani, el mi-a dat textul rugaciunii copiat la masina lui de scris. Aceasta este o pagina pe care nu am pierdut-o niciodata. La cei sapte ani ai mei, cand venea sa ma ia de la scoala, stateam pe scaunul din fata al masinii Volkswagen broscuta si eram foarte mandra ca am dreptul la acel loc. Ma uitam pe furis la el cum conducea si ma gandeam ce frumos si fermecator era, cu ochelarii de soare si cu profilul lui perfect. Eram foarte mandra. La semafor ma uitam pe fereastra la oamenii din alte masini sa vad daca il remarcau si eram sigura ca nici ei nu vazusera un barbat atat de frumos. Am zburat la varsta de zece ani intr-un avion pe care el il pilota si a fost destul de ciudat sa fiu acolo, in aer, inconjurata de nori si de zgomotul motoarelor; ma uitam in jos, spre pamant, si puteam sa vad masinile si copacii, lacul, campurile si soselele. El nu spunea nimic, dar la un moment dat am vazut la distanta un alt avion. Deodata, a spus: «Daca as incepe acum aterizarea, din cauza liniei de zbor ne-am ciocni cu celalalt avion. Asta imi spun instrumentele mele de zbor». M-a privit amuzat, sa vada ce spun eu. Am tacut si m-am gandit ca omul acesta e destul de puternic sa rezolve orice problema.

Cand ma intorceam de la scoala, la casa veche din Versoix, el citea mereu Herald Tribune dupa masa de seara, dezlega rebusuri, asculta muzica clasica, inainte ca nesuferitele de televizoare sa intre in viata noastra. Serile noastre in familie erau placute si confortabile.

Cand am devenit adolescenta, m‑a invatat sa conduc masina, folosind pentru aceasta jeepul sau. A fost foarte rabdator si nu m‑a facut sa ma simt nervoasa sau neindemanatica. El a fost dintotdeauna foarte calm, si a fost bun si intelegator cu fiecare.

Daca ceva se strica, el stia sa repare, mai ales lucrurile mecanice si electrice. A fost minunat pentru mine cand am avut prima masina! Nu aveam nevoie sa merg niciodata la garaj.

Am descoperit ca acest om are talent artistic; el a fost un pasionat pianist (e asa de pacat ca nu a continuat!), iubeste muzica clasica, este un talentat fotograf si ii place sa calatoreasca si sa imortalizeze peisajele noi. Cand eram mici si veneau la noi copii de la scoala, el scotea un proiector special si ne arata desene animate cu ciocanitoarea Woody, ratoiul Donald si Mickey Mouse. De aceea serbarile noastre de acasa erau vestite la scoala si fiecare se intrecea sa fie invitat in casa noastra.

Amintiri unice sunt serile in care inregistra, in fiecare an, mesajul pentru Europa Libera, care se transmitea in Romania in seara de Anul Nou. Noi toate trebuia sa fim linistite in timpul inregistrarii, de fapt, trebuia sa stam in alta camera, ca sa nu‑l deranjam. Ascultam cu incordare cuvintele si cadenta limbajului. Eram de fiecare data impresionate si intelegeam ca e vorba de ceva cu adevarat important.

Eram mic copil atunci cand am inteles ca exista o parte in acest om care nu ne apartine noua. Totul era legat de inregistrarile radio din fiecare an: o latura misterioasa a existentei sale, mai presus de viata personala. Acest sentiment devenea evident si in orele in care el ne povestea despre o tara nu prea indepartata pe care o iubea si pe care o pierduse, cand ne vorbea in limba acelei tari, cand ne arata fotografiile acelui tinut si ne punea sa ascultam muzica acelor meleaguri. La inceput ne‑am intrebat cum poate cineva sa piarda o tara, cum se poate una ca asta ?! Dar ceea ce intelegeam era ca omul acesta era mai mult decat unul dintre membrii familiei noastre; in viata lui era o alta dimensiune, cumva deasupra noastra; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujba, ceva mult mai cuprinzator si mai profund. Si totusi, acel ceva era, intr‑un fel, si o parte din noi. Sentimentul de apartenenta a crescut odata cu noi si ne‑a adus si mai aproape de omul despre care va vorbesc.

Aceasta alta parte a lui il facea retinut si trist. Dar cum el e foarte echilibrat, reusea sa-si invinga tristetea. Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, si vorbele pe care le spune sunt bine gandite inainte. De aceea el face pe toata lumea sa se simta in siguranta; niciodata nu e haos in jurul lui. Acest om are un formidabil simt al umorului si poate spune glume foarte amuzante; simtul umorului ne‑a folosit lui si noua ca medicament, atunci cand venea tristetea.


Persoana aceasta e incoruptibila, nu l-am putut minti niciodata. De exemplu, nu m-am putut preface ca sunt bolnava, ca sa nu merg la scoala.

Omul acesta a avut tot soiul de profesii pentru a‑si intretine familia: a crescut gaini, a condus masini, a facut tamplarie, a fost agent de bursa, pilot de incercare si producator de echipament electronic. Am descoperit ca a purtat o incredibila corespondenta cu tot felul de oameni din toate colturile lumii, despre tara lui, despre jeepurile lui, despre fotografii, masini, avioane si chestiuni mecanice. Auzeam cu totii cum batea literele la masina lui de scris, in noapte, in timp ce ne cuprindea somnul. Era un sunet asa de linistitor! Acest om a devenit Rege la varsta de cinci ani si continua sa fie. El a fost nascut sa reprezinte, sa iubeasca si sa munceasca pentru o tara si si‑a indeplinit menirea in fiecare secunda a vietii lui, chiar si atunci cand tara era departe de el si interzisa lui. A stat singur impreuna cu armata lui in fata nazistilor si a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la varsta de douazeci si doi de ani, cand a intors armele de partea aliatilor, in cel de‑al Doilea Razboi Mondial. Apoi, el singur a durat ani de incapatanata rezistenta in fata comunistilor care, in cele din urma, l‑au fortat cu tevi de pusca si cu tancuri sa‑si paraseasca tara.

Dar acest om a supravietuit dusmanilor lui si chiar copiilor dusmanilor lui. Omul acesta a fost intotdeauna acolo, langa mine. El este dintotdeauna alaturi de tine.

Si omul acesta este tatal meu.

Margareta a Romaniei

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

principesa mostenitoare regelui mihai majestatea sa
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Nota 10 la compunere  | #631401
O fi scris in limba Romana ?
Pariu ?
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2019 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.7536 (s) | 21 queries | Mysql time :0.617181 (s)