News Flash:

Secretul unei profesoare de la un colegiu important din Iasi a iesit la iveala. Dupa ani de tacere, aceasta a recunoscut ca a fost cea mai mare greseala din viata ei sa adopte un copil

11 Iunie 2019
13404 Vizualizari | 15 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7223 RON (0.0000)
USD: 4.1455 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
copil adoptat

• O invatatoare a unui liceu cunoscut din Iasi a adoptat o fetita care s-a schimbat radical la aflarea vestii ca a fost adoptata • Femeia spune cu toata sinceritatea ca nu ar mai face aceeasi greseala inca o data • Desi isi iubeste copilul si isi doreste pentru el tot binele, familia a fost dezamagita de modul in care fetita a interpretat vestea • Ii sfatuieste pe toti sa se gandeasca de mii de ori inainte sa adopte un copil si sa fie constienti de problemele care vor exista pe parcurs

Maria a fost abandonata în anul 2001, într-o maternitate din Iasi. A durat aproape patru ani pâna când si-a gasit adevarata mama, insa nu pe cea care a nascut-o, ci pe cea care i-a aratat dragostea si a învatat-o ce înseamna acasa. O invatatoare care preda intr-un liceu de renume din Iasi a ales in urma cu 18 ani sa adopte un copil, din neputinta de a face unul.

Desi la inceput i s-a parut a fi o idee buna, acum, femeia nu ar mai face acest pas. A intampinat in acesti 18 ani multe probleme cu fiica ei, iar pe unele dintre ele nu a reusit sa le rezolve niciodata. Chiar daca a incercat mereu sa-i fie aproape, sa o inteleaga si sa o sustina, aceasta i-a intors mereu spatele, reprosandu-i cu fiecare ocazie ca nu este mama ei. Daca ar putea da timpul inapoi, femeia nu ar mai face acelasi lucru, din dorinta de a nu-si mai provoca nici ei durere, nici fetei. Avand in vedere specificul acestei situatii, reporterii BZI au ales sa protejeze identitatea persoanelor implicate in aceasta poveste.

Primii ani au fost usori

Fiind mica, Maria s-a adaptat foarte bine printre oamenii care aveau sa-i devina familie. Si-a aratat mereu dragostea si aprecierea fata de parintii ei si niciodata nu s-a simtit ca si cum ar fi un copil strain. Parintii ei i-au oferit tot ce a fost mai bun, fiind fericiti ca, in sfarsit, au reusit sa descopere fericirea prin intermediul fetitei. Dar, cu cat anii treceau, Maria a auzit de la diferite persoane ca este adoptata, iar de acolo au inceput problemele in acest sens.

"Pana la varsta de sapte ani totul a fost bine, lapte si miere, ne intelegeam foarte bine si ne iubeam. De atunci, nu stiu exact ce s-a intamplat. Noi am vrut sa tinem ascuns acest lucru de ea, pana la o varsta decenta, ca sa inteleaga despre ce este vorba. Voiam sa pastram acest secret macar pana implinea ea 16 ani si avea capacitatea sa inteleaga acest lucru. Problema a fost ca, avand prieteni de familie care aveau copii la randul lor, de aceeasi varsta cu Maria, si ei stiind ca ea a fost adoptata, nu s-au ferit sa-i spuna acest lucru. Foarte putini oameni stiu ca avem un copil adoptat, dar oricat de putini ar fi, adevarul tot se afla inainte sa i-l spunem noi. Din acea perioada, Maria s-a schimbat total, nu o mai recunosteam. Copilul cuminte si bland de alta data s-a transformat intr-un suflet plin de ura, care nu mai tinea cont de cat de tare raneste cu vorbele pe care le spune", sustine Andreea B.

Viata li s-a schimbat total

Intr-o familie in care pana atunci nu a existat nicio cearta, unde anii care au trecut au fost presarati de fericire, dragoste si incredere, totul s-a schimbat radical. Parintii se simteau neputinciosi in fata copilului si nu stiau sa-i ofere explicatiile de care acesta avea nevoie. Speriati si ingroziti de faptul ca Maria nu constientizeaza ca cele intamplate au reprezentat un noroc imens pentru ea, s-au hotarat sa apeleze la ajutorul unui psiholog, crezand ca vor rezolva mai repede problema si ca viata le va reveni la normal. Deznodamantul nu a fost nici pe departe cum s-au asteptat, din cauza faptului ca Maria nu a vrut sa accepte ajutorul nimanui, sustinand ca este normala si ca nu are nevoie de terapie.

"Nu trecea zi fara sa-mi spuna ca vrea sa-si cunoasca parintii, ca sigur nu au abandonat-o ca asa au vrut ei, ci din cauza saraciei. Nu aveam cum sa-i spun adevarul, pentru ca s-ar fi intors si mai tare impotriva noastra. Mama ei a umblat din floare in floare, a fost un copil conceput dintr-o greseala, dar cum ai putea sa-i spui asa ceva copilului tau? Eram zilnic acuzati de lucruri imaginate de ea, ne-am simtit atat de inutili si ne-am dat seama ca nu avem cu ce sa o ajutam", adauga femeia.

Au inceput conflictele la scoala

Copilul cu o ambitie extraordinara si o sclipire rar intalnita s-a transformat intr-un copil deprimat care nu se mai intelegea cu nimeni. Era irascibila mereu, orice i se spunea lua in nume de rau, iar colegii de scoala si prietenii au inceput sa o ignore. Copilul fericit de alta data nu mai exista, iar asta era ingrijorator pentru parintii ei.

"Nu mai dadea randament la scoala, se certa cu toata lumea, incepuse sa injure intr-o perioada, nimeni nu se mai intelegea cu ea. Statea singura in banca, in pauze era singura care nu iesea afara, se apucase de fumat si altele. Va spun sincer, un om care vrea sa adopte un copil trebuie sa fie constient de toate lucrurile negative de care se va lovi de-a lungul timpului, adica rautate, durere, vorbe spuse la nervi, ura. Gena este foarte importanta, degeaba noi, parintii adoptivi, ne chinuim sa le oferim o educatie buna si sa-i dezvoltam frumos daca gena din ei vorbeste si scoate la iveala numai lucruri negative. Daca as mai infia a doua oara? Cu siguranta nu",  spune femeia indurerata.

Vezi si: Detalii uluitoare despre sistemul de adoptii. Manuela Amarii, coodonatorul compartimentului Adoptii din cadrul DGASPC, a explicat fiecare detaliu in parte. Numar urias de familii care au recurs la aceasta procedura - VIDEO

Care sunt cu adevarat motivele

Dupa lungi si interminabile discutii cu fiica lor, parintii au ajuns la concluzia ca nu au niciun control asupra ei sau a gandurilor pe care aceasta le are. "Nu ai cum sa stii ce si cum gandeste un copil si cu atat mai mult nu ai cum sa-l obligi sa comunice, nici chiar pentru a-l ajuta. Am trait multe momente dureroase in care sufeream in sufletul meu si nimeni nu ma putea ajuta cu nimic. Pentru ca atunci cand adopti, iti asumi, nu te ajuta nimeni dupa aceea. Orice copil va suferi la aflarea vestii, dar sunt unii care, desi au aflat intr-un moment in care nu erau pregatiti, au continuat sa fie iubitori si recunoscatori. Copilul meu nu a fost asa si nu va fi. S-a creat in interiorul lui o ura pentru noi, pentru cei care i-au salvat viata si i-au dat sansa la un viitor mai bun. Acesta este regretul meu, decat sa chinui un om cu intentia de a-i face bine, mai bine nu-l mai ajuti, pentru ca tot pe tine te crede vinovat, nu pe cei care l-au abandonat. De fiecare data, cei care fac bine ies prost. Asta mi se intampla mie de 18 ani si mi-am impus de curand sa nu ma mai implic emotional. Are 18 ani, este majora si responsabila pentru ceea ce face, daca nu va mai vrea sa stea cu noi sau sa stie de noi, eu nu o voi putea intelege niciodata, dar ii voi accepta deciziile", incheie Andreea B, invatatoare la un renumit colegiu din Iasi.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mama invatatoare copil familie cearta dragoste
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (15)

Iesean  | #704271
Este totuși un remediu.Intrerupta orice finanțare, apoi cu stoicism trebuie acceptată despărțirea ce poate fi definitivă sau temporară.Decat ani de groază cu ea mai bine o groază de ani fără ea.Dumnezeu îi ajută pe oamenii curajoși.
Roman  |  #704365
Ba e "profesoara", ba e "învățătoare"... Asa se-ntampla atunci cand o ficțiune, rodul unei imaginații zbuciumate, se vrea a fi prezentata drept realitate credulilor. Iti mai scapă câte ceva!...
Pandora  | #704274
Dacă la duduie nu i convine familia adoptivă ..luată de manuta si dusă la cea biologică...sau lăsată să se descurce pe cont propriu...ca deja e mare..Dar nu stiu ce sa cred... pentru unii copii din centru de plasament ar fi o binecuvântare o familie si asta face nazuri...
iasi  |  #704361
Este totusi o responsabilitate . Inainte de 18 ani , nu o poti da afara . Ma mira sentimentele de ura pentru parintele adoptiv . Ori a fost amenintata , ori comunica cu mama naturala . Ceva este . Trebuie lasata sa se descurce singura . Pacat , altii au murit in orfelinate sau au trecut prin cine stie ce abuzuri ...
Roman  | #704275
"fiind fericiti ca, in sfarsit, au reusit sa descopere fericirea"
Saraca Limba Romana... s-au terminat cuvintele...
Si logica!
lucian  |  #704292
lasa asta...din titlul iti dai seama ce iubitor de limba romana este acest autor de articol...pretinzandu-se a fi ziarist...
Sandokan  | #704278
Am adoptat doi copii,le am spus când au putut înțelege,le am spus mereu că ii iubesc,nu i am "abandonat " niciodata, fata este majora - ne spune : pe voi va iubesc pe voi va am,băiatul la fel, iertați o pt toate relele,declaratii dragoste și iubire necondiționată.!!!!!
who  | #704279
Nici degetele nu sunt la fel...
Mucles  | #704282
Nu-i place domnișoarei că cineva i-a făcut poate cel mai mare bine de pe pământ? Nici o problemă... Lumea e foarte mare... Drum bun!!!
marcel  | #704287
poate ca nu intamplator psihologii recomanda ca unui copil adoptat sa i se spuna adevarul cat mai curand posibil, sa nu fie un secret. Daca acest lucru este dezvaluit in adolescenta, varsta intrebarilor, a indoielilor, atunci o astfel de reactie este una considerata normala.
Si adolescentii crescuti de catre parintii lor biologici trec prin perioade dificile, dar sa afli la 16 ani ca ai trait intr-o minciuna?! Incercati sa va puneti si in locul fetei. E usor sa pleci, sa te duci la ziar si sa spui ca ai facut cea mai mare greseala! Regretabil!
Acei parinti si-au facut in primul lor o bucurie atunci cand au adoptat, nu o pomana!
Foarte trist totul......
Tanar 34 ani.  | #704294
I se trage de la prea mult pupat in fund pe romaneste. Eu de exemplu am pierdut 25% din potential datorita mamei hiperprotectiva si a unui tata super ocupat desi a incercat uneori sa ia masuri. Intrucat e mare nu mai aveti ce face asa ca fara comunicare si fara bani vreo 6 luni sau alte solutii de genul si sa vedeti ce repede revenirea. Intr adevar genele au o parte din vina dar insignifianta caci din persoane sarace au iesit genii. Copiii sunt propria noastra oglinda...Succes...
Tanar 34 ani.  |  #704295
Daca in shcimb are gene diferite de culoare nustiu daca va veti intelege vreodata...insa va trebui sa accceptati decizia luata...
Ellada  | #704326
Astea sunt niste articole care atrag click-uri si care sunt construite pe o structurs fixa, ajustand doar datele (ba e profesoara, ba e invatatoare, unde altundeva decât la un colegiu iesean), pentru a genera click-uri, commentarii, aducatoare de bani din publicitate. Nimic nu este real in acest articol! Ziarul asta are macar o data pe săptămână astfel de articole
cuckoo  | #704353
Sa ii spui unui copil de 7 ani ca e al nimanui... cata cruzime! Au socat-o emotional pe viata! Mai zice ca e dascal... dascalul vietii care nu pricepe ca exista un motiv intemeiat pentru care e o anumita varsta la care i se poate spune cum sta treaba! Dar asa sunt dascalii in Romania, habar nu au cum functioneaza un copil! Ar trebui sa faca inchisoare! Macar 1 an! Asa poate se autosesizeaza si ceilalti "parinti"!
diareea  |  #704366
măi cucule , ești prost tare. cîntă la primăvară.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2019 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2074 (s) | 21 queries | Mysql time :0.018123 (s)