News Flash:

Semn de carte

19 Decembrie 2007
942 Vizualizari | 0 Comentarii
Emilian Marcu
Au existat de-a lungul timpului diverse meserii, care din varii motive, odata cu trecerea timpului sau cu modernizarea unor profesii, au inceput sa devina amintire si apoi, incet, incet, ciudate curiozitati, ca in final sa treaca in cimitirul uitarii. Nu le-as numi aici numai din motivul simplu ca sunt mult prea multe si cu siguranta ca nenumind-o as nedreptati una din ele. Dar, totusi, despre una din meserii as vrea sa vorbesc. Adesea, de ziua dedicata acestei meserii mi-am propus sa scriu cateva randuri si, nu stiu din ce cauza, n-am facut-o. De ce? Cine ar putea oare sa dea un raspuns?
M-am decis sa scriu despre aceasta meserie acum cand despre aceasta imi aminteste doar briza de aroma de cerneala, vuietul masinilor de imprimat, ticaitul claviaturii de la linotip sau truda ingandurata a zetarilor pe regal.

Dar mai ales dialogurile spumoase dintre batranii tipografi si batranii gazetari, cei care faceau o grupare aparte, grupare unde cu greu puteai patrunde, m-au fascinat.
In fiecare tipografie, si am avut fericirea sa cunosc bine cateva tipografii din Romania (Tipografia din Iasi, cu cele doua sedii, Tipografia Arta Grafica, Monitorul Oficial, Tipografia de la Casa Scanteii, actuala Adevarul si Chibrit, toate din Bucuresti) exista o asemenea grupare de care ma atasam din curiozitate si din dorinta de a invata din tainele acestei meserii. Am intalnit acolo, in halele lungi, incarcate de atata suflet si sensibilitate, o multime de oameni deosebiti.
In comportamentul profesional pareau niste medici ai sufletului, calcand atent sa nu cumva sa supere, prin prezenta, pacientii.
Au existat tipografi celebri si tipografi anonimi, dar toti au fost drapati de un suflet mare, sfintit cu duh divin.
In fata lor erai, parca, fortat sa-ti scoti palaria. Gest reflex. Nobletea lor te obliga. In acea lume a Batranului Tipograf, taramul mistic s-a transformat in mit. Locul tipografilor l-au ocupat, cu voie sau fara voie, calculatoarele. Textele editate acum si-au pierdut din farmec. Mirosul de cerneala, emotia parcurgerii unui spalt, greutatea plumbului din formatele de carte sau de ziar au disparut. A ramas doar amintirea. Duhul sfant lucra intens asupra acestui trinom: autor - tipograf - cititor. Si din aceasta asezare se poate vedea ca tipograful era liantul dintre autor si cititor pentru ca adesea tipograful era primul cititor al autorului, era chiar sufletul textului, al mesajului ce urma sa fie trimis in lume. Bibliotecile de peste 50,100,1000 de ani nu vor mai avea nici manuscrise si nici spalturi cu corecturi. Va lipsi de pe rafturile lor viata, va lipsi truda pentru realizarea cartilor. Nu vor avea viata pentru ca taramul Batranului Tipograf va fi devenit demult mit si apoi uitare.
Adio, Batranule Tipograf. In ce taram ne vom mai revedea oare? Ne vom mai regasi sa punem la cale un nou semn de carte?


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2008 (s) | 22 queries | Mysql time :0.061476 (s)